COLECTIVĂ (canci coliva)

Scris de Marco_polo2013 Sam Noi 07, 2015 12:28 am

http://www.in-cuiul-catarii.info/2015/11/07/colectiva-10057

Motto

„Revoluţiile sunt ca ploile, nu contează cît ploua ci cât ţine ploaia. Ploile scurte spală la suprafaţă, trec, sunt absorbite şi după ce au trecut revine totul la normal, buruienile ies şi mai viguroase. Cele lungi iau totul cu ele, inundă, acoperă pământul până putrezeşte tot.”

Ce fel de ploaie vreţi?

COLECTIVĂ (canci coliva) Cristian_piedone

[url][/url]

Poate să îmi explice cineva de ce toţi guşaţii, inapţii pentru serviciu militar sau cu intelect subliminal, cu crenvurşti în loc de degete se îmbracă în haine kaki, cu stele, insigne, etichete şi trese pe umăr, piept şi braţe?

COLECTIVĂ

De-atâţia ani aud plângând

Strângând din dinţi şi murmurând

Bătrâni docili, bolnavi, sperând

Cu mâna’ntinsă, aşteptând

Medicamente compensate.

De-atâţia ani îi văd votând,

Aceiaşi fraieri, ştampilând

Partide, liste abundând

De hoţi care ne flituiesc făcând

Averi nemăsurate.

De-atâţia ani îi văd plecând

Prin alte ţări, purtaţi de vânt

Profesori, medici, căutând

O slujbă, şi-un guvernământ

Cu taxe moderate.

De-atâţia ani şi ani, de când

E jecmănit omul de rând

Mă-ntreb ce-l ţine mut şi blând,

Când se vă răscula urlând

Cerând dreptate.

Să-nceapă înc-o revoluţie

Să scriem altă constituţie,

Să dăm cu hoţii de pământ

Să văd şpăgarii transpirând

Cu-averile luate.

Să – i văd dormind pe scânduri ude

Nu pe şezlonguri în Bermude,

Să simtă sărăcia-n oase

Fără averi şi fără case

Muncind pe deşelate.

Să simtă frica pe sub piele

Să vadă cerul prin zăbrele

Să-i ardă dorul de copii

Cum alţi copii au ars de vii

Cu lacrimi neuscate.

Să-i văd scriind pe la ziar,

Că-i greu la penitenciar,

Că traiul este inuman

Că sunt trataţi ca-n Bantustan

C-aşa nu se mai poate.

Să plângă după o tigară,

Să-ntrebe „cum e pe afară„

Să nu mai vrea ziua de mâine

Să dea şpagă pentru o pâine

Să doarmă pe-apucate.

Şi în final, aliniaţi

Să-şi care palme disperaţi

Că au făcut doar legi tembele

şi-acuma stau proptiţi de ele

Cu mâinile legate.

De-atâţia ani aştept sperând

Să văd românul iar luptând

Nu pentru alţii sau haihui,

Ci-acasă, pentru el şi-ai lui

Şi pentru libertate.

Şi-acuma când nu mai credeam

Că o să-mi bată ploaia-n geam

Încep să mă mai răcoresc

Privesc şi plâng şi iar privesc,

Hai că se poate!

Neacşu Marin