Într-o Românie așa cum o vreau eu, și Iohannis ar fi trebuit să își dea demisia

Scris de Marco_polo2013 Dum Noi 08, 2015 2:34 am

http://cristianchinabirta.ro/2015/11/05/intr-romanie-vreau-iohannis-trebuit-demisia/

”Dar ce ai cu Iohannis, măh?! Că doar el nu a făcut nimic!”, ar putea zice unii dintre voi. Cărora le-aș răspunde simplu: exact, nu a făcut nimic. Absolut nimic. A trecut un an de când este președinte și nu a făcut nimic, nimic. Tocmai de aceea ar fi fost minunat ca și președintele țării să își fi dat demisia.

Să facem un mic scenariu. Iohannis iese public după prima zi de proteste în stradă și declară ceva de genul:

”Și eu fac parte din clasa politică românească, și eu sunt politician, așa că îmi dau demisia. Pentru că v-am dezamăgit, dragi români. Pentru că nu am făcut ce trebuia să facem ca politicieni. Pentru că, dragi români, nu ne meritați și nu vă merităm”.

Ar fi fost o demisie de onoare. De super-onoare. Una istorică.

Instituția demisiei de onoare la români este atât de rară încât, în marea scurgere a vremii, este practic inexistentă. Ceea ce este de-a dreptul dureros pe partea de organism civic sănătos, dacă îmi permiteți să îi spun așa. Pentru că demisia de onoare este acel gest pe care îl faci nu pentru că te obligă cineva, nu pentru că știi că altfel o să ți-o furi din altă parte, ci pentru că așa simți, pentru că știi că este singura modalitate prin care tu îți asumi că, dincolo de orice calcul de orice factură, a trăi cu și prin onoare este principiul de aur al unei existențe adevărate.

De ce nu vedem politicieni dându-și demisia de onoare? Pentru că nu au onoare. Pentru că cei mai mulți dintre ei s-au cocoțat cu atâta greutate unde s-au cocoțat încât mandatul lor a devenit un business. Și trebuie să obțină profit. Iar într-un asemenea business politic nu mai există loc de onoare.

Într-o Românie așa cum o vreau eu, și Iohannis ar fi trebuit să își dea demisia Foc-300x300

Dacă Iohannis și-ar fi dat demisia, neforțat de nimeni (mare importanță are acest aspect; nu îl comparați cu tristul de Ponta, el a fost forțat de stradă să plece, nu că a vrut el, firește), ar fi rămas în istorie poate nu ca cel mai mare președinte al României, ci capreședintele care a creat un precedent superb, acela al activării instituției demisia de onoare la cel mai înalt nivel. Pentru că, atunci când președintele statului își dă demisia de onoare, neforțat de nimeni, ei bine standardul este ridicat la un nivel la careîntreaga clasă politică este nevoită să se raporteze.

Să mai facem un scenariu. Ia ghiciți voi cine ar fi ieșit președinte la alegerile declanșate de demisia de onoare a lui Iohannis? Și, dacă tot suntem la capitolul acesta, ia spuneți voi cu cât la sută ar fi câștigat el aceste alegeri? Desigur, răspunsul este evident.

Și, ca să mergem înainte cu scenariul, mi-ar fi plăcut ca Iohannis, după ce și-ar fi dat demisia de onoare și ar fi câștigat cu o majoritate zdrobitoare alegerile prezidențiale declanțate de demisia lui, să vină la Cotroceni cu prioritatea zero a mandatului său: acela de a face tot ce poate ca președinte pentru ca rezultatul referendumului din 2009 (parlament unicameral cu maximum 300 de membri) să devină realitate. Adică să facă tot ce poate ca președinte pentru ca exercițiul de suveranitate al poporului să devină parte din Constituția țării.

Așa aș fi vrut eu să se întâmple lucrurile. Dar nu s-au întâmplat așa. Din păcate. Iar acum așteptăm să vedem cine va fi următorul prim-ministru. Care va promite că va face și va drege și alea, alea. Căci de unde să vină următorul prim-ministru de altundeva decât tot din clasa politică mizeră pe care o avem? Căci, nu-i așa, de unde să poți alege oameni de valoare dacă tu nu te bagi în politică, el nu se bagă în politică, ea nu se bagă în politică, noi nu ne băgăm în politică? Tot dintre ”ei” o să vină următorii conducători. Iar schisma organică națională ”noi” versus ”ei” este în folosul ”lor”. O să revin asupra chestiunii, căci necesită o abordare mai amplă.

PS Aud că și la Sibiu e praf pe partea de protecție împotriva incendiilor prin cluburi. Ba chiar și la Primăria Sibiului dă cu virgulă toată chestiunea. Nu că vreau să găsesc nod în papură, dar oare cine o fi fost primar când s-au dat autorizațiile alea cum s-au dat? Asta apropo de demisia de onoare.