De la faimoasa jurnalistă italo-americană Oriana Fallaci până la Zbigniew Brzezinschi O perspectivă asupra terorismului islamic

Scris de **Admin** Dum Noi 15, 2015 9:46 pm

http://www.cotidianul.ro/o-perspectiva-asupra-terorismului-islamic-271458/

&

http://inveroa.blogspot.ro/2015/11/de-la-faimoasa-jurnalista-italo.html

Marea problemă a Europei, a Statelor Unite, a lumii civilizate, pe care acestea nici măcar nu o pot negocia, rămâne terorismul islamic: barbarii contra civilizaţiei, ideologia morţii contra frumuseţii vieţii. O perspectivă asupra terorismului islamic, a unor autori mai puţin cunoscuţi publicului larg, de la faimoasa şi teribila jurnalistă italo-americană Oriana Fallaci până la Zbigniew Brzezinschi, o autoritate în domeniul geostrategiei, poate fi extrem de utilă, mai ales în condiţiile de astăzi ale unei invazii fără precedent a musulmanilor în Europa Occidentală – civilizată, democrată, dezvoltată. Groaznicele şi repetatele atentate din Franţa, precum şi ameninţările privind continuarea acestora la Roma, la Londra, la Washington, ar trebui să trezească liderii politici din Vest şi să-i determine să iasă din ipocrizia de o inconştienţă criminală în care au zăcut până acum.

„Zeci de mii de Osama Bin Laden stau la noi acasă, în Occident”

Scriitoarea şi jurnalista Oriana Fallaci, una dintre marile personalităţi ale secolului trecut şi ale începutului celui de acum, face o radiografie, extrem de tăioasă, poate controversată, dar peste care nu se poate trece cu indiferenţă. O radiografie care îţi poate da fiori pe şira spinării dar, în acelaşi timp, vrea să avertizeze, să tragă un semnal de alarmă pentru întreaga Europă!

“Despre fundamentalismul islamic, astăzi, ştim tot. La nici măcar două luni după catastrofa din New York, acelaşi Bin Laden a demonstrat că eu nu greşesc atunci când strig: <>. A demonstrat-o în timpul proclamaţiei televizate în care îşi etala pe inelarul drept o piatră neagră, precum Piatra Neagră venerată la Mecca. Proclamaţia prin care a ameninţat chiar şi ONU, calificându-l pe secretarul general, bunul Kofi Annan, drept <>.(…) Acea proclamaţie căreia îi lipsea doar vocea isterică a lui Hitler sau vocea banală a lui Mussolini, balconul de la Palazzo Venezia sau decorul din Alexanderplatz. <<În esenţa sa, acesta este un război religios şi cine o neagă minte>>, a spus. <<Toţi arabii şi toţi musulmanii trebuie să ia poziţie; dacă rămân neutri, reneagă Islamul>>, a spus. <>, a spus. <> Şi apoi: <>

Din Afghanistan în Sudan, din Indonezia în Pakistan, din Malaysia în Iran, din Egipt în Irak, din Algeria în Senegal, din Siria în Kenya, din Libia în Ciad, din Liban în Maroc, din Palestina în Yemen, din Arabia Saudită în Somalia, ura faţă de Occident creşte. Se umflă ca un foc înteţit de vânt şi discipolii fundamentalismului Islamic se multiplică precum protozoarele: o celulă care se scindează pentru a deveni două celule şi apoi patru , apoi opt, apoi şaisprezece, apoi treizeci şi două. La infinit.

(…) acest conflict dintre noi şi ei nu este militar. Este cultural, este religios, iar victoriile noastre militare nu opresc ofensiva terorismului. Dimpotrivă, îl încurajează, îl înăspresc, îl multiplică.

(...) Însă italienii, ca toţi europenii, de altfel, au în casă detaşamentele SS şi Cămăşile Negre ale lui Bin Laden. Protejate, de obicei, de cinismul, de oportunismul sau de cretinismul celor care îi prezintă pe membrii lor drept sfinţi. (…) moscheile care în Italia înfloresc la umbra unui laicism uitat sunt pline până la îngreţoşare de terorişti sau aspiranţi terorişti. (…) În apărarea credinţei, Coranul admite minciuna, calomnia, ipocrizia. Orice teolog al Islamului poate să ţi-o confirme.”

(...) treziţi-vă, oameni buni! Treziţi-vă! Paralizaţi cum sunteţi de frica de a merge contra curentului sau de a părea rasişti (cuvânt înainte de toate impropriu, pentru că discuţia nu este despre o rasă ci despre o religie), nu înţelegeţi sau nu vreţi să înţelegeţi că aici este în plină desfăşurare o cruciadă în sens invers. Obişnuiţi cum sunteţi la jocul dublu, orbiţi cum sunteţi de miopia şi stupizenia lui politically correct, nu înţelegeţi şi nu vreţi să înţelegeţi că aici este în fapt un război religios. Dorit şi declarat de o grupare a acelei religii poate (poate?), oricum un război religios. Un război pe care ei îl numesc jihad, război sfânt. Un război care poate (poate?) nu ţinteşte cucerirea teritoriului nostru, dar sigur ţinteşte cucerirea sufletelor noastre: dispariţia libertăţii noastre şi a civilizaţiei noastre, nimicirea modului nostru de a trăi şi de a muri, a felului nostru de a ne ruga sau de a nu ne ruga, a modului nostru de a mânca şi a bea, de a ne distra şi informa... Nu înţelegeţi sau nu vreţi să înţelegeţi că, dacă nu ne opunem, nu ne apărăm, nu luptăm, jihadul va învinge? Şi va distruge lumea pe care bine sau rău am reuşit să o construim, să o schimbăm, să o îmbunătăţim, să o facem oarecum mai inteligentă, adică mai puţin bigotă, chiar nebigotă. Va distruge cultura noastră, arta noastră, ştiinţa noastră, morala noastră, valorile noastre, plăcerile noastre... Isuse Hristoase! Nu vă daţi seama că Osama Bin Laden şi ai lui se consideră autorizaţi să vă ucidă pe voi şi pe copii voştri pentru că beţi vin sau bere, pentru că nu purtaţi barba lungă, chador sau burca, pentru că mergeţi la teatru şi la cinema, pentru că ascultaţi muzică şi cântaţi canţonete, pentru că dansaţi în discoteci sau acasă la voi, pentru că priviţi la televizor, pentru că purtaţi fuste mini sau pantaloni scurţi, pentru că la mare sau la ştrand staţi goi sau aproape goi, pentru că faceţi sex când aveţi chef şi unde aveţi chef şi cu cine aveţi chef? Nu vă pasă nici de asta, proştilor? Eu sunt atee, slavă Domnului. Iremediabil atee. Şi nu am nici o intenţie să fiu pedepsită pentru acest lucru de barbari care, în loc să lucreze şi să contribuie la progresul omenirii, stau cu fundul în sus, adică se roagă de cinci ori pe zi.

(...) Osama Bin Laden afirmă că întreaga planetă Terra trebuie să devină musulmană, că trebuie să ne convertim în masă la Islam, că el ne va converti cu binele şi cu răul, că în asemenea scop ne masacrează şi continuă să ne masacreze. Şi acest lucru nu poate să ne placă nici mie şi nici vouă, ipocriţi apărători ai Islamului. Mie, personal, îmi vine cheful să schimb rolurile şi să-l omor eu pe el... Necazul e că problema nu se rezolvă, nu se sfârşeşte cu moartea lui Osama Bin Laden. Pentru că acum sunt zeci de mii de Osama Bin Laden, clonaţi precum oile din laboratoarele noastre ştiinţifice. (...) Sunt indivizi camuflaţi în profesionişti, în intelecutali, în burghezi, civili deci, în aparenţă inofensivi, cei care constituie ţesutul modern al războiului sfânt. Sunt oaspeţii pe care îi învăţăm cum se foloseşte un computer sofisticat, cum te poţi infiltra într-o reţea telefonică sau într-un complex electronic, cum se gestionează o companie financiară sau un site internet. Şi de asemenea cum se exploatează lumea informaţiei, a mass-media, care, cu minciuni, manipulează creierul persoanelor de bună-credinţă. De fapt, cei mai inteligenţi şi cei mai antrenaţi nu stau în peşterile Afghanistanului sau în moscheile Pakistanului, ale Iranului sau ale Irakului, ale Arabiei Saudite, ale Yemenului şi aşa mai departe. Nu stau în pieţele din Jakarta sau Nairobi. Stau la noi acasă, în Occident. Poartă cravată, spun că respectă creştinismul şi acceptă democraţia, au excelente raporturi cu partidele noastre politice. Cu sindicatele noastre, primăriile noastre, posturile noastre de televiziune, ziarele noastre. Au excelente relaţii şi cu lumea noastră ecleziastică: cu parohii noştri, cu episcopii noştri, cu cardinalii noştri. Cu alte cuvinte, îşi fac cuibul în punctele vitale ale culturii noastre şi ale existenţei noastre cotidiene. Trăiesc în inima unei societăţi care îi găzduieşte fără să discute deosebirile dintre noi, îi acceptă fără să controleze intenţiile lor rele şi fără să penalizeze acţiunile lor rele. O societate care îi protejează cu deschiderea ei mentală, permisivitatea ei, principiile sale liberale, legile sale civilizate. (...) În timpul unui sinod pe care Vaticanul l-a ţinut la Smirna în 1999 pentru a discuta relaţiile dintre creştini şi musulmani, un eminent musulman s-a adresat participanţilor catolici astfel: <> (Informaţia e furnizată de Eminenţa Sa Giuseppe Bernardini, arhiepiscopul diocezei locale.)”

(Oriana Fallaci – “Mânia şi Orgoliul”– ed. Corint, 2011)

„Fundamentalismul islamic hrăneşte xenofobia antioccidentală”

“După ultimele estimări, 32 de state membre ale ONU au peste 86 la sută populaţie musulmană, iar nouă au între 66 şi 85 la sută, dintr-un total de 41 de state cu populaţie majoritar musulmană. Evaluarea Freedom House privind libertatea în lume nu a acordat nici unuia dintre acestea calificativul de <<liberă>>, adică respectând în totalitate drepturile politice şi libertăţile civile. Opt sunt considerate a fi <<parţial libere>>, toate celelalte fiind calificate drept <>, iar din această ultimă categorie, şapte se află printre cele mai <> 11 state din lume. Pentru a continua seria statisticilor, trebuie adăugat că mai există 19 ţări care au populaţie musulmană în procente variate, de la mici majorităţi la minorităţi semnificative (de cel puţin 16 la sută), cum ar fi India, unde trăiesc aproximativ 120-140 de milioane de musulmani. În jur de 35 de milioane se află în China, în jur de 20 de milioane în Rusia, aproximativ 11 milioane în Europa de Vest şi de Sud-Est, între cinci şi opt milioane în America de Nord şi cam două milioane în America Latină.

Ca urmare a ratelor mari de natalitate şi de convertire, Islamul este, în momentul de faţă, religia cu numărul adepţilor tot mai mare. În ultimii ani, Orientul Mijlociu a depăşit toate celelalte regiuni cu o rată anuală de creştere a populaţiei de 2,7 la sută, faţă de doar 1,6 la sută în restul Asiei şi 1,7 la sută în America Latină. Statele musulmane care formează un cordon în sudul Rusiei au în momentul de faţă o populaţie de 295 de milioane de locuitori, iar estimările sunt că aceasta va ajunge în 2025 la 450 de milioane. Iar toată această populaţie în creştere este şi va fi din ce în ce mai tânără, orientarea şi comportamentul ei politice depinzând în mare măsură de succesul socializării şi integrării sale economice.

(...) Lumea islamică este în mare măsură una încremenită din punct de vedere social, din cauza fragilităţii instituţiilor politice seculare, a slăbiciunii societăţii civile şi a îngrădirii creativităţii intelectuale.

(...) Esenţa fundamentalismului islamic este una reacţionară – ceea ce determină atât atractivitatea lui pe termen scurt, cât şi slăbiciunea lui pe termen lung. El este cel mai puternic în regiunile cele mai izolate şi mai înapoiate ale lumii musulmane – Afghanistan, regiunile Wahhabi din Arabia Saudită. (...) Fundamentalismul islamic hrăneşte xenofobia antioccidentală, care a fost mereu sursa sprijinului său politic. ”

(Zbigniew Brzezinski – “Marea dilemă: a domina sau a conduce” – ed. Scripta, 2005)

“Arabia Saudită sponsorizează mişcările islamiste”

“După 11 septembrie 2001, Statele Unite şi Marea Britanie au avertizat în mai multe rânduri asupra riscului producerii unor atacuri împotriva cetăţenilor străini în Arabia Saudită. Aceştia au fost sfătuiţi să evite regatul. Avertismentele au coincis cu începutul Ramadanului 2003-2004, cea mai importantă sărbătoare islamică. Autorităţile de la Riad au dezminţit temerile respective. În acelaşi timp, imaginea Arabiei Saudite s-a degradat. Ossama Ben Laden şi majoritatea atentatorilor proveneau din regat. Statele Unite au criticat Riadul pentru incapacitatea sa de a combate terorismul. Nu s-au clarificat încă legăturile dintre Ben Laden şi casa regală saudită. Din Raportul Congresului american asupra evenimentelor de la 11 septembrie 2001, secţiunea referitoare la prestaţia saudită nu a fost publicată, la insistenţele Administraţiei Bush. Se pare că unele contacte ale Al-Qaeda beneficiau de sponsorizări din anturajul monarhiei. De asemenea, Riadul este suspectat că finanţează mişcările radicale, gen Hamas. Riadul sponsorizează mişcările islamiste din Cecenia până în Indonezia şi din Filipine până în Sudan şi Algeria sau Nigeria.”

(dr. Teodor Frunzeti, dr. Vladimir Zodian, coordonatori, “Studii strategice şi de securitate”, editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, 2011)