ALCUIN din York DIXIT :

Scris de **Admin** Sam Apr 23, 2016 1:26 am

„Nec audiendi qui solent dicere, Vox populi, vox Dei, quum tumultuositas vulgi semper insaniae proxima sit"

Nu ascultați celor care pretind că Vocea Poporului este Vocea Lui Dumnezeu, pentru că vacarmul maselor este întotdeauna apropiat nebuniei!".

Scris de **Admin** Sam Apr 23, 2016 1:36 am

ALCUIN din York DIXIT : Vox%2BPopuli%252C%2BVox%2BDei%2521%252C%2Ba%25C8%2599a%2Bsun%25C4%2583%2Bblestemul%2Bpoporului%2Brom%25C3%25A2n_47185

http://www.academiacatavencu.info/politic/vox-populi--vox-dei---asa-suna-blestemul-poporului-roman-39595

Mincinuna transformată în adevăr

Manipularea și minciuna provin dintr-o "școală a vieții" extrem de veche și foarte puțină lume știe că, spre exemplu, zicala "Vox Populi, Vox Dei!" reprezintă doar patru cuvinte scoase dintr-un context mai larg care, prin lipsa frazei originale, au căpătat semnificația opusă. Bucata întreagă aparține lui Alcuin din York (Alcuinus 735 –804 d.Hr.), profesor, teolog, învăţat englez, într-o scrisoare pentru Carol cel Mare, care spune: „Nec audiendi qui solent dicere, Vox populi, vox Dei, quum tumultuositas vulgi semper insaniae proxima sit", adică: „Nu ascultați celor care pretind că Vocea Poporului este Vocea Lui Dumnezeu, pentru că vacarmul maselor este întotdeauna apropiat nebuniei!". Un descurcăreț a remarcat ce i-a convenit din întregul context și a popularizat cele 4 cuvinte care au devenit, astfel, cea mai scârboasă și mai banală propoziție rostită vreodata de politicienii români de 25 de ani încoace. Născută din manipulare, zicala "Vox Populi, Vox Dei!", care, culmea!!!, se vrea dictonul principiului democratic, continuă și azi să manipuleze și să facă victime în rândul cetățenilor unui popor de bună credință.

Ceaușescu și moștenirea lui

Palatul Parlamentului, sinistra grotă unde sălășluesc acum cei 588 de descendenți ai lui Ceaușescu, are în subsoluri câteva zeci de crime, mii de litri de transpirație și mormane de destine distruse. Dictatorul a decis să construiască Casa Poporului după cutremurul din 1977, tragedie în urma căreia Bucureștiul rămăsese cu o arhitectură dezolantă. Construcția propruzisă a început în 1983, lucrările au fost finalizate după înlăturarea Sinistrului însă, în mare parte, Casa Poporului era deja finalizată înainte de moartea lui. Se spune că 21.000 de oameni au muncit la această clădire grețoasa, în trei schimburi, pe orice fel de vreme sau anotimp- viscol, ger, ninsori, caniculă sau secetă- timp de șapte ani. Din păcate, Ceaușescu și-a acoperit urmele și nu există un număr cert de victime decedate pe șantier. Un zvon și mai interesant ar fi că Dictatorul punea să fie executați cei care știau secretele arhitecturale ale Casei Poporului, pentru că oamenii morți sunt incapabili să comită acte de trădare. Acest zvon a fost, bineînțeles, infirmat de Ana Petrescu, arhitecta șefă care a conceput Casa Poporului, la rândul ei decedată după Revoluție în urma unui accident rutier. Casa Poporului, ridicată pe sânge și durere, și-a ucis până la urmă nu doar executanții de pe șantier, ci și creatorii, continuând astfel să producă victime, ca un blestem care renaște în fiecare an electoral. Probabil că, dacă ar mai fi trăit, Ceaușescu ar fi stat acum pe Facebook și, cu cele 2 mâini dibace cu care a construit comunismul, ar fi apăsat "like" pe paginile de Facebook ale corupților care "comunică" și fac biluțe din clădirea pentru construcția căreia au murit în chinuri oameni și s-au frânt destine.

Ceaușescu râde și ne transmite pupici

Ce mi se pare însă bizar și înspăimântător este antiteza dintre numele "Casa Poporului", nume conform cu dictonul principiul democratic "Vox Populi, Vox Dei!" și ce se întâmplă, de fapt, în Casa Poporului. "Poporul nu contează, e doar o adunătură de idioți neimportanți" era crezul lui Ceaușescu și, spre deosebire de moștenitorii săi de acum, își păstra crezul pe tapet, la vedere, fără surprize. Probabil că, structurat ca cizmar, avea decența să nu ascundă cuie în talpă, dar lăsa opincile descusute fără regret sau jenă, conștient fiind de absolutul lui "cizmarul nostru, stăpânul nostru". În 2016, membrii Camerei Deputaților și ai Senatului vor fi aleși prin vot universal de popor, într-un stat democratic și de drept. În 2009, la referendum, 77,78% din alegători s-au pronunţat în favoarea Parlamentului unicameral, iar 88,84% au votat pentru reducerea numărului de parlamentari, prezenţa la vot fiind de 50,95%. La întrebarea "Sunteţi de acord cu trecerea la un Parlament unicameral în România?" numărul voturilor valabil exprimate la răspunsul "DA" a fost de 6.740.213, reprezentând 77,78%. La întrebarea "Sunteţi de acord cu reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 de persoane?" numărul voturilor valabil exprimate la răspunsul "DA" a fost de 7.765.573, reprezentând 88,84%. "Vox Populi, Vox Dei!" ar spune toți justițiarii și toți responsabilii cu protecția democrației, adică cei care locuiesc în Casa Poporului ca să apere poporul și să-l ajute să prospere. Doar că, "Vox Populi, Vox Dei!", rămâne deocamdată în România la sensul din contextul original și originar care spune, repet: „Nu ascultați celor care pretind că Vocea Poporului este Vocea Lui Dumnezeu, pentru că vacarmul maselor este întotdeauna apropiat nebuniei!". În altă ordine de idei, acum 2 zile, Senatul a respins proiectul de lege pentru reducerea numarului de parlamentari la 300, deși poporul a vorbit și a ales. Dat fiind faptul că legile sunt făcute de penali pentru penali, cu o justiție frustrantă și greșită, probabil că poporului român nu-i mai rămâne decât să ocupe cu furci și topoare Casa lui, a Poporului. În felul acesta poate se va face dreptate și vom înlătura, o dată pentru totdeauna, un blestem care continuă să se perpetueze la nesfârșit, pe baza unei boli pe care o ascundem în ADN: sindromului Miorița.

ALCUIN din York DIXIT :

ALCUIN din York DIXIT :

Vox Populi, Vox Dei!, așa sună blestemul poporului român