Sistemul ticălos şi puterea ocultă

Securitatea și în general exponenții nomenclaturii aveau în regimul comunist toată puterea: aveau privilegii și salarii substanțiale, dreptul de a-și subordona prin cuvîntul partidului instituții și oameni, uzitarea abuzului ca instrument de conducere, accesarea funcțiilor rîvnite prin relații bazate pe serviciu contra serviciu. Un singur lucru le lipsea securiștilor, milițienilor cu funcții, activiștilor de partid: proprietatea asupra vilelor de protocol confiscate de comuniști, în care locuiau doar atîta vreme cît erau în funcții. Ceaușescu nu le-a acordat și acest privilegiu. Probabil din dorința de a-i ține legați de glia PCR, printr-o favoare condiționată. Pe vila în care locuia de pildă Bobu nu scria “proprietatea lui Emil Bobu”, ci purta numele unei funcții în CPEx, ocupate temporar de Emil Bobu.

A fost unul din motivele principale pentru care Securitatea i-a pregătit cu mult înainte și a desăvîrșit în decembrie '89 înlăturarea violentă din fruntea statului comunist a lui Nicolae Ceaușescu.

Iliescu a ajuns la putere pe patul germinativ pregătit de Securitate și activiștii cu funcții înalte în sistem. S-a achitat, între primele măsuri, prin Legea caselor naționalizate, lege de care au beneficiat și chiriașii “de rînd”, însă adevărații beneficiari au fost nomenclaturiștii care locuiau în calitate de chiriași în vile care acum valorează sute de mii sau chiar milioane de euro, și pe care le-au cumpărat atunci cu echivalentul a cîtorva mii de euro.

Cu această nedreptate uriașă pentru foștii proprietari, de care au beneficiat nomenclaturiștii-chiriași, puterea ocultă a reparat “nedreptatea” la care i-a supus Ceaușescu și s-a repliat pe lungul drum al actorilor din umbră care îi manevrează de fapt pe politicieni și pe bogătașii la vedere. Mineriada din 13-15 iunie 1990 este opera lor. E o naivitate să mai credem și acum, după 25 de ani, că minerii au fost aduși la București împotriva intelectualilor, a partidelor istorice și pentru a curăța Piața Universității. Mineriada a fost semnalul violent transmis de puterea ocultă Occidentului și potențialilor investitori externi că “democrația originală” poate fi spulberată oricînd de hoarde dezlănțuite și că o afacere din exterior în România ar fi o aventură nesăbuită.

În felul acesta, puterea subterană, ferită de ochii orbi ai mulțimii, s-a consolidat prin afaceri prospere clădite pe devalizarea fabricilor și uzinelor, falimentînd totul pînă la punctul zero. A început să acumuleze capital în așa măsură, încît politicienii de la vîrful puterii vizibile erau și sînt manevrați de exponenții puterii oculte, de artizanii sistemului corupt pînă în măduva oaselor.

Valul de arestări din ultimele luni, în special din lumea politicienilor, ofensiva DNA împotriva corupților pare a da dreptate declarațiilor pline de optimism ale lui Klaus Iohannis la început de mandat, cum că nu mai avem nevoie de MCV și că cel mai tîrziu la finalul mandatului său lupta împotriva corupției se va fi încheiat. Nimic mai fals.

DNA nu a atins nici cu o floare exponenți ai puterii oculte. Ați auzit ceva de rău despre Virgil Măgureanu, fost șef al SRI iar acum un prosper om de afaceri? Dar despre Florin Georgescu, și el șef peste SRI? Dar despre George Maior, pînă de curînd directorul SRI? Teoretic, ultimii doi trăiesc din pensie, sau dintr-un salariu modest (1.000 de euro?) de înalt funcționar. Crede cineva asta? Nu cumva cei enumerați - sînt doar cîțiva pe care i-am numit -, plus o întreagă pleiadă de ofițeri și agenți acoperiți din fosta DIE, acum pensionari, plus agenții acoperiți din politică, justiție, presă, culte religioase, dețin informații vandabile de multe milioane de euro? Eu cred că da.

Pe adevărații exponenți ai puterii oculte nu-i știe aproape nimeni, ei nu se afișează, nu și-au construit vile de neam-prost, nu conduc mașini de sute de cai putere, nu apar la televizor.

I-au cunoscut președinții, șefii de guverne? Iliescu da, i-a cunoscut, nu pe toți, dar pe ei s-a sprijinit în preluarea și consolidarea puterii, și nu doar pe zîmbetul său larg împărțit exact pe cap de locuitor fesenist.

Constantinescu dimpreună cu Convenția Democrată a fost doar o păpușă manevrată de sfori de puterea ocultă. Cu ultimele puteri, Emil Constantinescu a declarat la sfîrșitul mandatului că a fost învins de sistem. Altfel spus, de puterea subterană, necontrolabilă politic și neatinsă de justiție.

Traian Băsescu a avut inteligența politică să-și apropie serviciile de informații, el însuși fiind mai aproape de sistem, altfel spus cunoscîndu-l relativ bine din interior. Tocmai datorită acestui fapt a reușit să dea un imbold luptei împotriva corupției, mai exact împotriva politicienilor corupți. Nici el nu s-a atins de sistem, de puterea subterană.

Toți s-au întrebat și s-au livrat numeroase răspunsuri ce s-a întîmplat cu Traian Băsescu în ultimul an de mandat, în mod special în ultimele luni. Cei mai mulți au crezut că au găsit răspunsul în farmecele Elenei Udrea asupra președintelui. Cred că e un răspuns fals. Și mai cred că Elena Udrea nu a bătut cîmpii în totalitate atunci cînd l-a acuzat pe adjunctul pe atunci al directorului SRI, generalul Coldea, de corupție și afaceri subterane în care a implicat și serviciul de informații.

Explicația “necunoscutului” Băsescu stă mai degrabă în faptul că fostul președinte nu a mai putut face față sistemului, unui sistem care nu-l mai vroia. Schimbarea la față a fostului președinte nu se datorează Elenei Udrea, așa cum cred masele și susținătorii săi inflexibili, ci faptului că sistemul l-a expulzat. Președintele jucător Traian Băsescu a fost de fapt și el, în final, învins de sistem.

Pe sistemul Mafiei, mai întîi a fost avertizat, apoi “rugat” de impresarii puterii oculte să renunțe la rolul de președinte jucător, poate devenit incomod pentru siguranța sistemului, și să-și vadă de treabă la Cotroceni, ca președinte onorific.

Pe acest pat germinativ a ajuns Klaus Iohannis președinte. A fost o surpriză de proporții uriașe, dacă vrem să fim onești cu noi înșine.

Răspunsul, adevăratul răspuns la întrebarea cum a ajuns Iohannis președinte, nu-l avem nici acum. Dacă sîntem onești cu noi și cu ceilalți, trebuie să recunoaștem asta.