[ e dat in ma - sa SRS ]: Desant american in Turcia

Scris de **Admin** Dum Aug 14, 2016 8:55 am

Vicepresedintele Joe Biden merge la Erdogan. In spatele amabilitatilor diplomatce, sta un adevar crud. Este ultima incercare de reconciliere intre Statele Unite si Turcia, inca, cel putin teoretic, cel mai important partener NATO. Tentativa e tardiva. E greu de presupus ca vicepresedintele Statelor Unite va avea succes. Cum va arata peisajul geostrategic dupa revenirea lui Joe Biden la Washington?

Destul de sumbru. Din perspectiva NATO. Si a Uniunii Europene. Si, mai ales, din cea a intereselor Statelor Unite in regiune. Placile tectonice s-au miscat violent si extrem de rapid. Eurasia are, iata , o cu totul alta configuratie. In timp ce, din perspectiva Moscovei, lucrurile stau bine. Vladimir Putin a jucat inteligent, a actionat politic ca un mare maestru international de sah si a reusit sa isi prinda, la inghesuiala, principalul rival. Este o victorie decisiva pentru Moscova sau doar una de etapa? Este o infrangere pentru Statele Unite in aceasta zona a lumii sau chiar la nivel global sau este doar o infrangere de etapa?

Platforma dedicata Sputnik Romania-Moldova, upgradata chiar in aceste zile de catre Federatia Rusa, prezinta, intr-o ultima postare, opinia socanta a generalului francez Jean-Bernard Pinatel, expert în geopolitică și spionaj economic, exprimata intr-un interviu oferit publicatiei Le Figaro. Acesta afirma ca, in 1990, Europa a ratat ocazia de a se alia cu Rusia, construind un pol comun de putere. Si ca a cedat presiunilor Washingtonului care, in continuare, printr-o ofensiva in est, a avut drept obiectiv crearea unei bariere cat mai puternice intre Europa si Rusia. In continuare, generalul francez sustine teza conform careia NATO trebuie desfiintat, Europa urmand sa creeze un pol de putere in parteneriat cu Rusia. Pare socanta aceasta luare de pozitie. Cu atat mai mult cu cat ii apartine unui general francez. Daca ne gandim, insa, mai bine si daca analizam cu luciditate partida geostrategica in plina desfasurare, vom constata ca lucrurile nu stau deloc asa.

Sunt peste 20 de ani de cand, chiar in Statele Unite, un ilustru profesor universitar, care a detinut functia de secretar de stat, Zbigniew Brzezinski, a lansat o tema extrem de incitanta. Cea a cuceririi Eurasiei. El a demonstrat, desigur, teoretic, dar deosebit de convingator, de ce acel actor al lumii sau acei actori ai lumii care vor reusi, in viitor, sa stapaneasca Eurasia, vor reprezenta, pentru mult timp, cel mai important pol de putere globala. De atunci si pana astazi, multe dintre operatiile de anvergura, de natura politica si militara, initiate de Washington au avut in vedere crearea premiselor pentru stapanirea Euroasiei. Dar Statele Unite nu sunt singurul actor care a actionat in aceasta directie. Un altul, care a refuzat sa paraseasca prima scena, este, iata, Federatia Rusa.

Rusia lui Putin, total diferita de Rusia decazuta a lui Gorbaciov, de Rusia cufundata in criza, confuzie si anarhie a lui Eltin, profund diferita chiar si de ceea ce reprezenta Uniunea Sovietica, redevine una dintre cele mai dinamice puteri militare ale lumii contemporane si un jucator de prim rang in plan geostrategic. Aceasta Rusie a lui Putin sta si ea la panda pentru a-si adjudeca conducerea Eurasiei.

Iar aici intervine teribila rocada operata de Turcia pe tabla geopolitica. Desi, nu cu multa vreme in urma, se parea ca Rusia si Turcia, aflate in tabere militare si politice diferite, jucand diferit in Siria si rivalizand patimas pentru suprematia in Marea Neagra, sunt intr-un conflict ireconciliabil, iata ca politicile celor doua state s-au armonizat. Statele Unite si Europa au gestionat daca nu prost, in orice caz duplicitar criza din Turcia declansata cu ocazia loviturii militare esuate, iar acum platesc factura. In calitate de aliat NATO, si inca cel mai important aliat NATO, si de stat cheie pentru tot ceea ce inseamna Eurasia, Turcia se astepta sa fie prevenita, in mod oficial, de partenerii sai referitor la pregatirile de puci. In cel mai rau caz, Erdogan se astepta ca, imediat dupa declansarea puciului, inainte ca acesta sa fi esuat, partenerii sai din Uniunea Europeana si NATO si in special Statele Unite sa reactioneze, solidarizandu-se cu el fara echivoc. Ceea ce nu s-a intamplat. A facut, in schimb, Vladimir Putin gestul politic pe care Erdogan il astepta din alta parte. Pe acest fond, desigur, frustrarile Turciei legate de prezenta, in Statele Unite, a clericului Fethullah Gulen, caruia ii este atribuit rolul de cap al loviturii de stat, nu face decat sa conduca la escaladarea tensiunilor. Cu atat mai mult cu cat Washingtonul refuza sa raspunda cererii Ankarei de extradare a acestuia. Pe acest fond, a fost posibil ca Vladimir Putin sa initieze o mutare spectaculoasa pe tabla de sah a Eurasiei.

Nu este deloc exculs ca Turcia sa renunte definitiv la solicitarile ei privind aderarea la Uniunea Europeana, dar si, atentie, la statutul de membru NATO. Daca se va intampla asa, consecintele vor fi devastatoare.

Statele Unite si NATO vor fi silite sa isi retraga toate fortele militare, inclusiv cele nucleare, de pe teritoriul statului turc. In Marea Neagra, fortele NATO si ale Uniunii Europene nu vor mai juca absolut niciun rol. Pur si simplu pentru ca flota Romaniei si a Bulgariei este departe, foarte departe, de a putea rivaliza, intr-un viitor previzibil, cu vreuna dintre cele doua flote militare, ale Turciei si Federatiei Ruse. Si nici din punct de vedere juridic nu este posibil, indiferent de ajutorul pe care l-ar primi, ca Romania si Bulgaria sa isi poata dezvolta flota peste anumite limite.

Se pierde Marea Neagra, dar se pierde si Marea Marmara si Marea Egee si o buna parte din Marea Mediterana. Ceea ce, mai devreme sau mai tarziu, creeaza premisele unei alte Eurasii decat cele visate de Washington.

Demersul lui Joe Biden este disperat. Si probabil sortit esecului. Iar perspectiva este sumbra, daca ne gandim la succesiunea la Casa Alba. Daca presedintia va fi castigata de Donald Trump, va trebui sa ne reamintim ca acesta, in campania electorala, a afirmat ca faimosul Articol 5 al Tratatului NATO nu este obligatoriu. Ca atare, daca exista membri NATO care vor fi atacati de un inamic, in conceptia sa, nu este deloc necesar ca NATO sa reactioneze. In felul acesta, intreg Tratatul isi pierde consistenta si sensul. Poate fi, bine mersi, desfiintat, asa cum doreste generalul francez. Iar daca va castiga doamna Clinton, ea nu va putea face alta politica decat cea pe care a slujit-o sau chiar a initiat-o sub administratia Obama. Deci o politica sovaielnica, ezitanta, lipsita de fermitate si de anvergura, o politica care ignora, in mare masura, realitatile Eurasiei.

Sursa: CorectNews