Fumătorii şi alegerile

Pe americani i-au ajuns blestemele românilor. După 27 de ani în care nu numai că nu au avut parte de preşedinţi aleşi de ei, ci de înaltele porţi, dar nu s-au putut orienta nici măcar la nivel de primării să aleagă ceva mai ca lumea, fiind nevoiţi mereu să aleagă din cei aflaţi pe listă pe cel care le putea face mai puţin rău, tot privind către Înalta Poartă de peste ocean, românii au transmis poate chiar fără să vrea, poate prin  subconştient sau poate ca un blestem, această stare şi situaţie şi prietenilor strategici.

Fumătorii şi alegerile opinie Iată că în anul de graţie 2016, din voia Domnului şi cu ajutorul îmbârligăturilor necuratului, marele popor prieten de la Apus a ajuns în situaţia românului, având de ales între doi candidaţi, unul mai breaz decât celălalt, unul mai cucuiat decât altul, două marionete ale unor grupuri de interese (cel puţin aşa spun ei, unul despre altul iar eu nu am nici un motiv să nu îi cred ) sau dacă vreţi o parafrază la Minulescu, două jucării (deja) stricate.

Tot ca în România, campania celor doi a fost una de uşa cortului, fiecare axându-se nu pe propriul program sau propria ofertă, cât pe defectele celuilalt. S-au întrecut unul pe altul arătând lumii, nu de ce ar fi el mai bun, ci de ce ar fi celălalt mai prost, scoţând în faţa electoratului, dar şi a întregii lumi, adevărata valoare a celor ce vor să conducă nu numai America ci şi întreaga lume în viitorii 4 ani. Sumbre perspective, jalnică  prestaţie.

Şi tot ca în România, lupta pentru Casa Albă se dirijează din palatele administraţiei şi serviciilor secrete, care, iată, nu mai converg, ci merg fiecare pe mâna altui candidat. Cine va câştiga, Obama su FBI-ul? Greu de spus, jocurile nu sunt încă făcute, abia acum se dau adevăratele lupte, nu la vedere,  ci pe sub „birou” adică pe sub masă,  cineva, nu ştiu cine însă, va fi pe post de Monica Lewinski.

Ei bine toate aceste asemănări cu lupta pentru ciolan din România mi-au adus în minte o întâmplare care se pare că a fost reală petrecută într-un magazin unde un bărbat vine să cumpere un pachet de ţigări. Era pe vremea când abia se impusese directiva europeană privind inscripţionarea pachetelor cu mesajele : „ atenţie fumatul poate ucide” , dar şi „ atenţie, fumatul poate cauza impotenţă”. Omul respectiv cere un pachet de ţigări şi primeşte unul  pe care era mesajul cu impotenţa. Se uită omul la mesaj, se uită în galantar, vede un pachet cu celălalt mesaj şi zice: „ Daţi-mi vă rog un pachet care ucide.”  Este inutil să menţionez că în fapt ambele pachete aveau acelaşi efect indiferent ce scria pe ele şi că omul, orice mesaj sau pachet ar fi ales, comporta aceleaşi riscuri, adică pe amândouă.  Este interesant însă logica acestui om care credea că alegând acel pachet, cel puţin  iluzoriu, nu alegea ceea ce credea el că ar dori mai puţin.

Ei bine, exact în această situaţie s-au aflat românii de 27 de ani încoace, iar acum, iată, şi bravul popor american care are de ales între tuse şi junghi uitând de altfel că tusea şi junghiul merg mână în mână.

Alegătorii au fost puşi în situaţia fumătorului nostru şi indiferent ce au ales efectul pare să fie acelaşi,  accelerat însă pe o varianta sau alta, dar nu în funcţie de alegere ci de propriul organism, sau mai bine spus de propria percepţie. S-ar mai pune o întrebare: Ce au ales cei care „nu fumează”, adică cei care nu vor nici impotenţă şi nici deces, aşa zişii indecişi sau cei care nu s-au decis până  să se prezinte la vot. Grea întrebare, pentru că ei, sunt cei mai năpăstuiţi, ei sunt puşi în situaţia nefumătorului  care fumează „pasiv”, adică ei inhalează fumul produs de alţii, iar unii doctori spun că fumatul pasiv este mai periculos şi mai dăunător decât cel real.  Nu ştiu dacă e aşa, dar oricum toţi sunt la fel de inconşţienţi şi lipsiţi de realism, pentru că singura alegere corectă ar fi să interzică fumatul.

Cine să o facă însă, pentru că cei care fac legile, fumează în draci. Aceste rânduri e bine să fie citite şi în Decembrie, pentru că la români „fumatul” are rădăcini adânci.