Răzbunarea declarațiilor tranșante: Klaus Iohannis prins la mijloc, între Kovesi și Dragnea

Scris de **Admin** Mar Dec 13, 2016 5:22 am

http://www.conteledesaintgermain.ro/razbunarea-declaratiilor-transante-klaus-iohannis-prins-la-mijloc-intre-kovesi-si-dragnea/13-12-2016

Nu știu cine a spus primul „niciodată să nu spui niciodată” dar mare dreptate a avut. Timpul are ciclurile lui, care repetă didactic anumite secvențe, dar mereu cu câte ceva modificat ca să dea pilde, mai ales celor încăpățânați și să le sporească înțelepciunea. „Există nuanțe”, ne învață ciclurile timpului, iar „niciodată” este o formă de a elimina nuanțele, de a judeca în alb și negru, de a te expune imprevizibilului, neluându-l în considerare.

În 2014, fiind în campania electorală pentru prezidențiale, Klaus Iohannis și-a propus, printre altele, să exploateze punctele slabe ale contracandidatului Victor Ponta. Cum Traian Băsescu deschisese în armura lui Ponta breșa plagiatului, Iohannis și-a propus să o lărgească, împingând acuzația de plagiat spre absolut, ca să fie mai convingătoare și de nescuzat: „Oriunde în lume un politician care e prins că a plagiat, chiar și un singur rând, e obligat să se retragă din politică”.

Nici prin cap nu i-a trecut domnului Iohannis la vremea aceea că exagerarea retorică la care a recurs, „chiar și un singur rând”, se va întoarce peste doi ani împotriva sa, plasându-l într-un mare impas etic. Căci favorita sa, Laura Kovesi, a fost dovedită oficial ca autoarea unui plagiat nu de un rând ci de 20 de pagini.

Ce ar trebui să facă acum președintele României? Să rămână fidel declarației sale tranșante din 2014, deci să ceară, cu aceeași vehemență cu care l-a acuzat pe Ponta, demisia Laurei Kovesi, sau să descopere nuanțe și subterfugii pentru a-și înghiți cuvintele necugetate folosite atunci ca să ajungă președinte?

O imprudență asemănătoare a comis Klaus Iohannis recent, cu două săptămâni înainte de alegeri. Referindu-se la posibilitatea ca Liviu Dragnea să fie propus prim-ministru de către PSD, el a afirmat răspicat că „în nici un caz” nu va desemna un prim ministru cu probleme penale. Doar că, după rezultatul devastator (pentru Iohannis) al alegerilor, și-au făcut apariția „nuanțele”. Dacă, după redistribuire, PSD obține singur peste 50%? Dacă, juridic, PSD poate anula printr-o decizie a Curții Constituționale legea care interzice unei persoane condamnate definitiv să facă parte din guvern? Dacă, după un prim refuz al președintelui, PSD îl propune tot pe Dragnea și a doua oară?

Va rămâne Klaus Iohannis consecvent cu declarația sa inițială, atât de tranșantă? Sau, constrâns de Constituție și de perspectiva unei suspendări, își va aminti că există nuanțe și compromisuri?

În ambele situații prezentate, și plagiatul lui Kovesi și numirea lui Dragnea, președintele Iohannis are de ales între a-și respecta o declarație tranșantă de ordin etic, făcută anterior evenimentelor, sau a și-o încălca, contra unui imens deficit de imagine. Ce va alege?

Partea dificilă a problemei, pentru domnul Iohannis, este că preferințele sale personale, în cele două cazuri, nu pot fi îndeplinite simultan adoptând același tip de soluție.

Dacă ar alege soluția consecvenței cu declarațiile sale inițiale, ar trebui să nu-l desemneze pe Dragnea premier, ceea ce ar fi pe gustul său, dar, în schimb, ar trebui să ceară demisia Laurei Kovesi ceea ce nu i-ar cădea deloc bine.

Dacă ar alege soluția abdicării de la declarațiile sale inițiale, partea convenabilă ar fi că Laura Kovesi ar putea rămâne pe post dar s-ar trezi cu Liviu Dragnea la Palatul Victoria, fapt echivalent cu o grea înfrângere personală.

De-asta spun, președintele Iohannis este în prezent prins la mijloc între Kovesi și Dragnea, tributar unor declarații anterioare imprudent de tranșante, făcute la vremea respectivă din rațiuni de oportunitate politică dar fără suficientă clarviziune.

Probabil că, orgolios și inflexibil cum s-a dovedit până acum, domnul Iohannis va opta pentru soluții incrucișate: în cazul plagiatului Laurei Kovesi va uita de declarația sa din 2014, în vreme ce în cazul numirii ca premier a lui Liviu Dragnea se va crampona de criteriile sale de integritate până când va găsi pretextul să cedeze obligat fiind de Constituție.

Din capcana în care l-au împins declarațiile sale tranșante, președintele Iohannis ar avea, în opinia mea, o singură ieșire onorabilă: să acționeze în spiritul lor până la capăt, în ambele cazuri.

Lămuririle vor veni destul de curând.