Corupţie, amatorism, instabilitate, dictatură

Scris de BRIANA Mier Iun 10, 2015 8:32 pm

http://www.art-emis.ro/jurnalistica/2961-coruptie-amatorism-instabilitate-dictatura.html

&

https://sites.google.com/site/allegrasocietadelvaffanculo/coruptie-amatorism-instabilitate-dictatura

&

http://gerula.wblog.ro/2015/06/11/coruptie-amatorism-instabilitate-dictatura/

La prima vedere, ascensiunea politică a doctorului plagiator (în drept) Victor Viorel Ponta a fost oprită brusc vineri, 5 iunie 2015. La trei ani după ce reuşise să păcălească pe toată lumea (P.S.D., Băsescu, S.R.I., D.N.A., naşul Oprea), dar nu şi populaţia României. Biografia colorată, accidentată i-a fost scrisă fără mănuşi de fostul preşedinte al organizaţiei PSD de Satu Mare (numit de Mircea Geoană), senatorul Valer Marian. Intervenţiile din Parlament ale senatorului de Satu Mare merită recitite cu ochelarii de azi. Primele şase luni de preşedinţie ale lui Klaus Iohannis au fost cu totul neconvingătoare. Sentimentul că primarul sibian a urcat la Bucureşti cu scopul de a respecta strict codul rutier, Constituţia şi legile ţării, şi doar atât, nimic mai mult, e foarte puternic. Nu tu program economic, nu tu viziune istorică, amatorism şi inconsistenţă, plus un partid P.N.L. vraişte, compus din „cea!" (P.D.L.) şi „hăis!" (resturi din fostul P.N.L.). E adevărat, lui Klaus Iohannis i-au luat faţa, i-au furat locul de primadonă atât fostul preşedinte Traian Băsescu, cu o prezenţă publică diareică, cât şi prim-ministrul Victor Ponta, care a recuperat surprinzător în credibilitate, nu fără ajutorul unor decizii cu caracter populist, după eşecul major la prezidenţialele din noiembrie trecut. De vreun an, adică începând cu ultimele şase luni ale preşedinţiei Băsescu, puterea e în altă parte. În primul rând la S.R.I., care a reuşit să instrumentalizeze total şi la vedere atât D.N.A., cât şi Î.C.C.J. Puterea e la Coldea, Dumbravă şi ceilalţi generali şi colonei S.R.I. Din păcate, competenţele administrative şi mai ales economice ale generalilor S.R.I. şi ale trinomului (S.R.I.-D.N.A.-Î.C.C.J.) sunt complet necunoscute populaţiei României. În schimb, producţia de arestări pe cap de locuitor - politicieni, oameni de afaceri, cu toţii români, nici unul străin - e, cu certitudine, pe primul loc în Europa şi, foarte probabil, chiar în lume. Avem miliţie, avem valoare, putem şi exporta.

Ce urmează ? În afară de S.R.I., în România există încă un bloc de putere pe care atât Klaus Iohannis, cât şi P.N.L. (tristă comedie!) par să-l ignore. E vorba de singurul partid, cel mai mare, moştenitorul de facto al fostului regim comunist în întregul său. Victor Ponta poate fi înlăturat cu D.N.A. (de fapt, SRI), poate fi chiar forţat să demisioneze, dar P.S.D. rămâne la locul său, singura forţă politico-economico-administrativă care nu dispare din România ca prin farmec pentru că aşa îşi doresc nişte indivizi necunoscuţi din nişte birouri umbroase, la Bucureşti sau aiurea. Nici adevăraţii adversari ai P.S.D. nu pot fi fericiţi cu asemenea lovituri de forţă. Şi de aici începe instabilitatea. Multdiscutatul caz Mariana Rarinca a fost un teribil revelator pentru instituţiile de forţă ale statului român. Cu ajutorul „Antenei 3" şi al unor practicanţi curajoşi ai dreptului, precum şi al mărturiilor publice depuse de alte victime ale justiţiei politizate la extrem şi orchestrate de trinom, milioane de români au înţeles că nici S.R.I., nici D.N.A. şi nici Livia Stanciu şi Î.C.C.J. nu lucrează pentru cetăţeanul obişnuit al României. Sunt doar instrumente ale unor puteri obscure, iar aceste instrumente sunt cele care ne transformă pe toţi într-o colonie. Deşi sunt plătiţi din banii noştri, ei execută ordinele altora, în interes străin, oligarhic, naţional şi transnaţional. Poziţionarea moale, complicitară a lui Klaus Iohannis şi a P.N.L. (condus de un Ponta în fustă) în favoarea Liviei Stanciu şi a D.N.A. (Kövesi) le-a tăiat iarba credibilităţii de sub picioare. Klaus Iohannis, P.N.L., susţinuţi de S.R.I., D.N.A., Î.C.C.J., pot prelua integral puterea, fără s-o mai împartă cu P.S.D. Dar cât de democratică e până la urmă maniera în care procedează? Şi cu ce consecinţe? Şi mai ales în beneficiul cui? La orizont se întrevede un regim de forţă, împănat cu generali şi colonei. O dictatură ştii când începe dar nu-i poţi anticipa sfârşitul...