DRAGNEA ARE NOUA VIETI IN PIEPTU-I DE ARAMA >Regele a murit, trăiască regele!

Scris de **Admin** Mar Oct 17, 2017 3:32 am

http://revista22online.ro/70266570/regele-a-murit-triasc-regele.html

„Teleormanizarea“ administrației și a guvernării e departe de a fi istorie.N-ar trebui să ne bucurăm prea mult că în bătălia internă din PSD, deocamdată, premierul Tudose a obținut o oarecare victorie înaintea lui Liviu Dragnea. Sigur, faptul că liderul PSD a fost nevoit să dea înapoi, fie și tactic, acela mai ales că a trebuit să renunțe la omul său de mare încredere, Sevil Shhaideh, e o pierdere serioasă pentru el. (Cine i-a văzut chipul – opărit, desfigurat aproape – după CEx-ul de joi seara, știe că e așa.) Dar mă tem că opăreala lui Dragnea nu înseamnă încă finalul său politic (iar juridic, lucrurile dau senzația că vor dura mult); oricum, „teleormanizarea“ administrației și a guvernării e departe de a fi istorie.

Deocamdată, Dragnea a făcut un pas înapoi, iar Tudose unul înainte. Sub amenințarea pierderii guvernării, Executivul a învins tendința monarhică din partid – ceea ce, în sine, nu-i rău. Dar, cum spun, bucuria asistenței trebuie să rămână modestă. Căci Tudose nu-i deloc un cavaler al binelui și al onoarei, ba nici măcar nu mi se pare a avea cine știe ce curaj. Are ceva simț practic, știind mai bine, din poziția executivă pe care o are, ce se poate și ce nu se poate. Dar pragmatismul său cade repede în neadevăr, ca atunci când a declarat că cele două doamne ministru și-au prezentat ele însele demisia, când s-a început urmărirea penală împotriva lor, dar că el le-a cerut să nu se grăbească, ci să vină „în fața partidului“. De fapt, așa cum el însuși spusese mai înainte și cum d-na Plumb a confirmat, chiar el le-a cerut demisiile, iar ele l-au refuzat.

Poate că asta, în limbajul de azi, se numește „adevăr alternativ“. În schimb, e cu siguranță un adevăr-adevărat că Bruxellesul s-a arătat nemulțumit de menținerea în guvern a unor miniștri urmăriți penal și că acesta e motivul esențial al remanierii (chiar dacă d-lui Tudose nu i-a displăcut deloc în fapt să o aplice, țintind în Liviu Dragnea). Premierul a confirmat această situație, susținând că, dacă „percepția de nevinovăție“ e valabilă la București, la Bruxelles există o altă percepție, negativă, care blochează fondurile europene etc. Cu alte cuvinte, spune cinic primul ministru, Bruxellesul ne obligă să-i remaniem pe cei mai capabili miniștri, ne tiranizează, ne dictează soluții împotriva dreptății și adevărului-adevărat. Cu astfel de declarații „pragmatice“, Tudose nu face decât să-i încurajeze pe cei care susțin – și tot mai gălăgios mai ales în urma Brexit-ului – că UE este o „a doua URSS“. Vocația iliberală a premierului s-a afirmat limpede în acest fel (ca și în alte ocazii, precum în conflictul cu băncile) și n-a făcut decât să confirme vocația iliberală și antioccidentală a PSD în ansamblu. Din păcate pentru Tudose, incompetența profesională masivă a resurselor umane ale partidului, opoziția calmă, dar destul de eficientă a președintelui Iohannis și inconsistența programului de guvernare fragilizează poziția puterii PSD în ansamblu și împiedică guvernul să administreze corect țara, fie și înclinând decisiv spre iliberalism. Poate așa se explică de ce guvernul nu îndrăznește să acționeze mai clar în sens antioccidental pe plan extern, de exemplu, răspunzând pozitiv invitației premierului maghiar și alăturând deschis România Grupului de la Vișegrad.

Altminteri, premierul rămâne în continuare încremenit în „îndeplinirea programului de guvernare“, fără să aibă curajul să recunoască faptul că acest program (pe care Dragnea îl vede ca pe un text revelat) e inconsistent intern și deci nu poate fi îndeplinit. Refuză să admită că scăderea investițiilor publice, spre a satisface promisiunile salariale, e un lucru rău și că instabilitatea fiscală, promovată de PSD, e păguboasă. Își dă seama că proiectul de schimbare a legilor justiției e numai un cadou făcut lui Liviu Dragnea și altor penali, dar vrea să scape de acest „cartof fierbinte“ și-l trimite în parlament. N-are curajul să spună că trebuie renunțat la un proiect juridic căruia i se opun o mare parte a populației (vezi mișcările de astă iarnă), câteva mii de magistrați, CSM, președintele republicii, Parchetul General și DNA și care îi îngrijorează pe aliații noștri occidentali. N-a vrut să sesizeze Curtea Constituțională în cazul Belina (așa cum n-a vrut nici gălăgiosul Tăriceanu), dar n-a avut nici curajul s-o admită limpede și mai ales să explice corect de ce n-a făcut-o.

Să nu ne facem deci iluzii. O fi fost o victorie „de etapă“, cum s-a spus, a premierului Tudose; dar din partea lui nu cred că avem a ne aștepta la schimbări de politică internă încurajatoare pentru economie, pentru finanțe, pentru administrație, pentru educație și nici măcar la un alt stil – mai coerent, mai competent, mai deschis – de a guverna. Unii i-au prezis premierului un viitor strălucit, convinși fiind că, în curând, va prelua partidul (și țara) de la Liviu Dragnea. Poate. Dar dacă se va întâmpla asta, mă tem că nu vom avea de spus decât: regele a murit, trăiască regele !

Scris de **Admin** Mar Oct 17, 2017 3:48 am

http://revista22online.ro/70266567/dragnea-i-a-pierdut-titlul-de-daddy.html

Dragnea are prostul obicei să se îmbete de propria putere până se umflă ca broscoiul. Din apele Belinei.Încheiat cu „Mihai“ și „Liviu“ scrâșnit printre dinți și cu nelipsitul cap al lui „Codrin“ în fundal, al doilea război dragnian a zdruncinat din țâțâni ușile batante ale partidului. Se vedea din cortegiul funerar de la ieșire că pesediștii chiar trecuseră printr-o „grea cumpănă“, provocată de demisiile aruncate pe masă. Și nu la nervi, ci premeditat, ca a lui „Mihai“. Așa se face că, deși contaminată de Dragnea cu virusul Belina, tratabil doar cu DNA, Shhaideh s-a dat modestă la o parte ca să-i facă loc lui Stănescu. Nu se știe care dintre cei doi l-a dorit mai mult călare pe săcoiul cu bani pentru dezvoltarea clientelei politice, dar e clar că premierul a închis îngăduitor un ochi la mai vechiul dosar penal al baronului de Olt. Așa cum i-a închis pe amândoi la cel al Olguței și cum face acum față de dezvăluirile Antenei 3 că ministrul ajuns deja stradă, Felix Stroe, a avut legături cu Securitatea. Firesc. Până la urmă, nicio remaniere nu poate merge chiar până în pânzele albe, că se alege praful și de guvern, și de partid. Tudose e, totuși, om rezonabil. Firea spune chiar că și-ar fi turnat cenușa din urnele remaniatelor în cap și a promis că nu mai face prostii pe viitor. Rămâne de văzut.

Tudose e însă abil. Face pereche bună cu Toader. Pe cât de încet au mers până acum Legile justiției, pe atât de repede a renunțat guvernul la ele. Și pe bună dreptate. Ce rost mai avea să muncească Toader, să provoace răzmeriță printre magistrați, să-i bată ambasadorii obrazul, să poarte corespondență cu Comisia de la Veneția, din moment ce parlamentul făcea tot ce voia el. Adică Dragnea. Oricum, tripleta Nicolicea, Șerban și Iordache avea pregătit proiectul alternativ, pe care „înfrântul“ Dragnea și-a dat deja acordul. Ba ar mai fi făcut și câteva corecturi cu pixul pe la pragul pentru abuzul în serviciu. E deci gata, pare că s-a tranșat! Nu le mai rămâne decât să dea drumul la mașinăria de vot. Care va rula transpartinic și va trece cu șenila peste societatea civilă, resturile lui #rezist și magistrați. Că doar d-aia e parlamentul „expresia cea mai înaltă a democrației“ și prima dintre instituțiile de forță.

Asta nu înseamnă însă că n-au rămas chestiuni restante și spinoase de rezolvat. Kövesi, de pildă. Teoretic, rezolvarea intra în sarcina lui Toader, dar după ultimele reglări de putere nu mai știe nici el dincotro bate vântul și cum să se sucească. E riscant. Și omul e doar oportunist, nu și aventurier. Evaluarea Inspecției Judiciare, instituția transformată avant la lettre într-un PSD mai mic și mai nevricos, nu e nici ea ce ar fi trebuit să fie. Adică o ghilotină. E mai degrabă un satâr bont, care, în loc să omoare victima dintr-o lovitură, mai rău o întărâtă și o face să muște din părțile sensibile ale inamicilor. Kövesi e chiar specialistă în așa ceva. Iar când prinde în colți și bilețele pierdute de inspectorii IJ cu numerele de dosare ce trebuiau luate la scărmănat - printre ele, ale lui Iorga-Moraru, pusă pe liber de DNA și reciclată de A3 și RTV -, e clar că evaluarea are ochi, sprâncene și mustață din recuzita „penalilor“, vorba lui „Mihai“.

Tudorel a înțeles primul că evaluarea ce va fi analizată de secția de procurori a CSM, și nu de vreo comisie parlamentară specială, cum i-ar da ghes interesul lui Dragnea, are cam tot atâtea șanse s-o dărâme pe Kövesi câte a avut și Dragnea în fața demisiei fluturate de Tudose. Altfel zis, se pare că au ratat capul lui Kövesi și de data asta. Curat ghinion! Mai mult ca sigur că Tudorel a explicat și binomului Dragnea-Tăriceanu cum stă de fapt treaba. D-aia și sunt atât de nervoși în ultimele zile. Tăriceanu îi dă înainte cu „lovitura de stat“ a DNA, iar Dragnea îngână obsedat mantra cu „eu sunt ținta“. Nici n-ar fi de mirare la cât bănet, vile, contracte, insule, brațe și alte acareturi a strâns dintr-un amărât de salariu de șef de CJ și de parlamentar. Normal că gașca descoperiţilor cu voie de la stăpânire e turbată. După atâtea eforturi și bani băgați în cucuvelemov, blackcuburi, sufragerii, comisii, seriale la Ghiță TV (apropo, se mai aude ceva cu aducerea fugarului?) și excrementele zilnice ale unor maeștri ai bătutului câmpilor, capul lui Kövesi tot nu e în coșul zilnic al penalilor. E clar că e nevoie de o „resetare“, altă vorba dragă lui „Mihai“.

După semnalul dat de Dragnea începe să se profileze noul azimut: Iohannis. „Nu mă mai duc la Cotroceni decât după prezidențiale. Să nu mai vorbească despre PSD niciodată“, a bombănit amenințător Dragnea. Păi, despre cine să vorbească fără să pară că e de pe altă lume? Despre PNL? La urma urmei, PSD e mare și tare în program, voturi, majoritate, promisiuni - lucruri pe care le spune însuși Dragnea la fiecare ieșire. Publică sau în decor. Dar nu asta e problema, dacă PSD vrea să treacă la asaltul final - justiție, buget, suspendare -, trebuie să pregătească terenul. Iar acolo e clar că nu le stă în cale decât un singur hop: președintele. Alt opozant serios nu au. Acolo e semnătura, autoritatea cuvântului și a funcției, scutul în jurul justiției și câte și mai câte. Ce să mai discutăm de înălțime, care din start le dă un sentiment de inferioritate bărbaților politici. Scurtarea de cap se impune deci din multe motive. Plus că Dragnea are nevoie de un adversar și din afara partidului, că dă prost să se lupte numai cu ai lui și cu alieni precum „sistemul“. Și să mai și iasă cu coada între picioare. Problema e că Dragnea are prostul obicei să se îmbete de propria putere până se umflă ca broscoiul. Din apele Belinei.

Scris de **Admin** Mar Oct 17, 2017 3:58 am

Asistăm la o criză durabilă provocată de procesul de recalibrare a sistemului de putere din România.PSD pare să fi acumulat mai multă putere decât poate gestiona. Actuala criză pare la începutul ei, fiind generată de doi factori vizibili. Primul ține de realitatea unei guvernări cu sincope din vina directă a tipului de leadership exercitat de Liviu Dragnea. Asta a dus la o punere în discuție a raporturilor de putere din interiorul PSD. Contextul anchetelor DNA nu a făcut decât să grăbească și să dramatizeze o situație care nu putea continua: Dragnea e prea nepopular și prea vulnerabil ca să pretindă cu succes monopolul asupra puterii în PSD, în majoritatea parlamentară și în guvern.

Al doilea factor declanșator ține de o realitate structurală a împărțirii puterii din România: primul ministru concentrează decizia asupra cvasitotalității resurselor țării, dar nu este principalul titular al legitimității populare. Din acest motiv, aproape tot postcomunismul românesc a fost marcat de tensiuni între președinte și primul ministru. Până acum câteva zile, am asistat la coabitarea între doi poli de putere cu particularitatea că puterea primului ministru era confiscată de președintele PSD. Ieșirea publică a premierului Mihai Tudose, interpretată de la început ca un atac la Dragnea, adică la cel care dorea să guverneze prin intermediari, apoi ședința CEx al PSD au bulversat acest peisaj. Acum am trecut de la doi la trei poli ai puterii executive. Președintele, primul ministru și președintele principalului partid de guvernământ trebuie să-și împartă puterea. O împărțire care e, inevitabil, disfuncțională.

Mica revoluție din octombrie 2017 din PSD a provocat la nivelul organizării acestui partid trecerea (poate temporară) de la dictatura președintelui partidului la oligarhia baronilor locali. Aceasta este însă numai dimensiunea cea mai evidentă a unei adevărate crize în care a intrat PSD la mai puțin de un an de la cea mai categorică victorie a sa la alegerile parlamentare. Conducerea autoritară a lui Dragnea și guvernarea populist-haotică prin intermediari au dus PSD într-o criză de credibilitate fără precedent. Amici și inamici, parteneri interni și externi privesc cu neîncredere către un partid rămas fără rival politic, dar și fără busolă, nepredictibil, deci periculos pentru sine și pentru ceilalți.

Această impresie nu a putut fi decât agravată de strategia de comunicare adoptată după capitularea în fața pretențiilor de remaniere ale primului ministru. În noaptea de joi, 12 octombrie, și în zilele următoare ni s-au servit mai multe teze profund contradictorii. Prima ne spunea că a existat un „risc de fractură“. A doua că toate deciziile au fost „unanime“. A treia că de vină pentru criză au fost „consilieri“ rău-voitori și mai ales „instituții“ care-și depășesc atribuțiile și sabotează PSD. A patra - că singura greșeală e cea „de comunicare“ la nivelul liderilor între ei și a miniștrilor către populație.

Dintre toate tezele de mai înainte, cea repetată cel mai des e aceea a victimizării. PSD ar fi victima procurorilor, a serviciilor și a lui Iohannis. Această teză a fost expusă explicit sau implicit de către Dragnea de multe ori chiar avându-l alături pe premierul Tudose, direct vizat de acest tip de discurs. Imaginea celor doi alăturați, mai ales când își dau mâna ca doi boxeri după proba cântarului, devine astfel simbolul crizei din partid.

Dragnea anunță o pace cu Tudose, dar și un război cu cei care i-au permis acestuia să șantajeze partidul cu demisia și cu pierderea guvernării. Tudose știe că supraviețuirea lui depinde de capacitatea de a demonstra că nu e „un trădător“. Mulți analiști au considerat ca evidentă „trădarea“ lui Tudose în favoarea „sistemului“. Dar asta ar însemna să luăm prea în serios lupta PSD vs. „sistem“.

De fapt, paradigma luptei PSD cu „instituțiile“ (Iohannis, servicii, DNA) îi servește exclusiv lui Dragnea, în timp ce Tudose se prezintă mult mai înțelegător cu acestea. Oligarhia PSD ar urma astfel să alegă nu atât între cei doi, ci între aceste două paradigme, adică între două strategii de păstrare a puterii. Totuși paradigma „luptei cu sistemul“ a ajuns prea ușor de la statutul de retorică electorală la cel de concept explicativ al României de azi. De fapt, nu explică realitatea, ci o face și mai opacă.

Realitatea pre și postcomunistă ne spune că PSD și înaintașii săi au trăit în simbioză cu instituțiile statului. Câteodată le-a scăpat guvernarea, dar tot timpul au avut un acces privilegiat la resursele publice. Dacă PSD nu face parte din „sistem“, atunci cine face parte?

Sistemul de putere din România a evoluat după integrarea în UE și în contextul coabitării Băsescu-Tăriceanu. Atunci clasa politică a trebuit să asiste la autonomizarea unor instituții, a unor subsisteme. Autonomizarea a fost posibilă în primul rând pentru că au apărut instanțe de legitimare superioare: UE, dar și SUA și NATO. Aceste subsisteme au evoluat ulterior, având în comun prioritatea păstrării acestei autonomii. Confruntările intrasistemice erau inevitabile în contextul culturii instituționale din România, dar acțiunile PSD din ultimul an ne duc spre un adevărat război interinstituțional.

Coaliția actuală PSD-ALDE nu caută normalitatea, ci suprimarea oricărei autonomizări. Nu e un război cu „sistemul“, ci un război intrasistemic. PSD se prezintă ca victimă a instituțiilor statului, dar e pe punctul de a le acapara pe toate. Noua pesedizare se apropie de cea din vremea lui Năstase. De la Curtea de Conturi (inclusiv Autoritatea de Audit) la Autoritatea de Supraveghere Financiară, de la președinția Curții Constituționale la CNA, de la nenumărate consilii de administrație la Autoritatea Electorală Permanentă (via ALDE) etc.

PSD și aliații săi par a fi într-o criză de creștere în care problema e dacă vor utiliza puterea acumulată pentru a controla și ce le scapă (în primul rând, instituția prezidențială, SRI, DNA, BNR) sau își consolidează pozițiile câștigate. Interesele personale ale multor lideri și sponsori îi împing la război, rațiunea politică îi îndeamnă să țină cont de prioritățile guvernării și de partenerii externi.

Opacitatea PSD ne împiedică să spunem dacă victoria de etapă a premierului Tudose se datorează existenței unei majorități în partid care nu vrea să riște războiul, atunci premierul e într-o poziție de forță, sau Dragnea e cel care a făcut preventiv pasul înapoi. În ambele cazuri e nevoie de timp pentru a se cristaliza noul raport de forțe din partid. PSD e temporar fragilizat. Rămâne de văzut dacă adversarii săi vor putea să profite de acest moment, care riscă să nu se întoarcă prea curând.

http://revista22online.ro/70266569/psd-mica-revoluie-din-octombrie.html

Scris de **Admin** Mier Oct 18, 2017 10:47 pm

http://recorder.ro/dragnea-stalin-si-partidul/

Îndrăgitul stalinism al domnului Dragnea merită un gând mai îndelungat.

Se apropie centenarul Revoluției Bolșevice, ceea ce s-ar cuveni să fie prilej de reflecție nu doar pentru Ion Iliescu (ce păcat că nu ne mai spune cine întinează acum nobilele idealuri ale marxism-leninismului…).Criminalii și șarlatanii comunismului primar (care a fost, în definitiv, o formă de religie) ne-au lăsat pe cap omul nou. El a fost înfăptuit, iar în țara noastră dăinuie, și va mai dăinui o vreme.Să notăm că internaționalismul bolșevic avea, la bază, o construcție intelectuală (chiar dacă greșită). Și tovarășul Lenin, și tovarășul Troțki, deși canalii, intraseră măcar o dată într-o bibliotecă. Nu mai e cazul. În ce a rămas din Partidul Unic, elitele au alte preocupări. Să mai notăm că în, cazul bolșevic, a câștigat, pentru totdeauna, stalinismul.Stalinismul este înțeles astăzi în primul rând prin teroare, prin milioanele de victime pe care le-a lăsat în urmă. Dar esența stalinismului (cea care i-a îngăduit lui Stalin să câștige puterea în Partid) nu a fost teroarea (ea i-a permis menținerea puterii), ci munca de secretar a tovarășului Stalin însuși, munca la politica de cadre (pe care tovarășul, fiind și psihopat, a dus-o până la epurarea prin glonț). Nu altfel s-a ridicat și cel mai stalinist lider comunist de dincolo de Uniunea Sovietică: Nicolae Ceaușescu.Revenind la oile, la porcii și la insulele noastre beline (vorba vine ale noastre), să remarcăm elementarul: ca un șef de cadre funcționează și Dragnea. A condus un județ cu economie moartă, dar și morții au răspuns prezent chemării la vot. Un bun organizator, neîndoielnic.Asta în politica de dincoace de Cortina de Fier se cheamă valoare, fiindcă o altfel de o societate l-ar fi plasat la locul potrivit – cel mult șef de sală (care poate să fure doar la rest, la nota de plată), în cârciuma gării din Turnu Măgurele. România e însă o țară cu osatură stalinistă, deci întoarsă pe dos.La zi, administrația de tip Dragnea este profund stalinistă, adică: aparatul birocratic este înțesat de servili care-i datorează cariera. Nu e nicio mare filosofie la mijloc, niciun geniu politic. E aceeași bună cunoaștere a mentalității mediocrului arivist.Cadrele, tovarăși! Armatele de proști disciplinați, de la Ministerul Educației până în ultimul cătun. Cei șase sute de mii de oameni care au rezistat astă-iarnă ar fi făcut mai bine să intre în PSD și să-l anuleze din interior. Cum n-a fost cazul, mergem mai departe.“Cadrele hotărăsc totul” – I.V. Stalin. Liviu Dragnea știe, deci, stalinismul, fără a-l fi studiat (n-a avut nici timp, că era cu repetenția în studenție). De aceea populează instituțiile cu elemente servile, greu de înlăturat, ca plumbul.Mai devreme sau mai târziu, cleptocrația aceasta se va prăbuși, iar condamnatul penal cu suspendare va ajunge puțin (și fără consecințe financiare majore) după gratii. În urma administrației de tip Dragnea rămân însă, cu zecile de mii, cadrele.Cadrele acestei Restaurații a bunului plac și a abuzului. Cadrele de nădejde ale Partidului, promovate, reactivate, plantate pretutindeni. Pe ele se sprijină Sistemul. Iar la vârful acestui tip de Sistem nu poate să existe decât un TătucVa cădea și Geniul de la Teleorman, iar Partidul se va uni, nu peste mult, în spatele altui Tătuc, fără mustață și cu fustă roz, à la Voluntari. E un cerc din care nu se poate ieși, fiindcă e însăși esența stalinistă a acestei organizații.Partidul a rămas visceral stalinist. Nu e nevoie de recursul la violență, ne aflăm într-o altă fază a Ideii: miza e aceeași, abuzul de putere, iar mineriadele pur și simplu nu mai rentează economic.Partidul, însă, Partidul a fost, este și va fi stalinist.

Scris de Continut sponsorizat

DRAGNEA ARE NOUA VIETI IN PIEPTU-I DE ARAMA >Regele a murit, trăiască regele!

DRAGNEA ARE NOUA VIETI IN PIEPTU-I DE ARAMA >Regele a murit, trăiască regele!

Dragnea și-a pierdut titlul de Daddy

PSD: mica revoluție din octombrie

Dragnea, Stalin și Partidul

Re: DRAGNEA ARE NOUA VIETI IN PIEPTU-I DE ARAMA >Regele a murit, trăiască regele!