Inflexiune: Strategia reală din judiciar, sau despre justiția fără dreptate

Scris de **Admin** Mier Dec 20, 2017 7:16 am

Vestita Ordonanță 13 a fost o mizerie și un afront violent adus contribuabililor supuși zilnic la abuzurile administrației centrale și locale. Un act de grațiere in corpore a infractorilor de rang înalt și un instrument legislativ de anihilare a sistemului prin care victimele și păgubașii puteau spera la recuperarea prejudiciilor de la cei mai puternici, mai eficienți și mai nocivi infractori. Infractorii cu putere politică și administrativă.

Mă tem, însă, că miza Ordonanței 13 a fost mult mai mică decât ceea ce vedem azi – decembrie 2017 – că se modifică în justiție:

Ordonanța 13 urmărea în principal impunerea pentru abuzul în serviciu a unui prag de prejudicii mai mare decât cel care i se imputa lui Liviu Dragnea în ”Dosarul Bombonica”.

Între timp însă a apărut dosarul Teldrum, acolo unde pragul judiciar iese din discuție pentru că discutăm de prejudicii de zeci de milioane de euro – iar asta a schimbat fundamental strategia modificărilor din Justiție. Sub acest aspect, Ordonanța 13 era parfum curat și mă tem că magistrații onești și contribuabilii și cetățenii onești vor ”plânge” după prevederile ei.

Iată de ce :

A-,
Dosarul Teldrum trece în fundal miza pragului la abuzul în serviciu. Orice prag s-ar pune, Liviu Dragnea nu ar fi sub acest prag în eventualitatea că judecătorii l-ar găsi vinovat.

Un prag la abuzul în serviciu ar servi doar clientelei politice – ca o recompensă pentru loialitatea cu care-și susține liderul în confruntarea cu Justiția: funcție mică – prejudiciu mic, funcție mare – prejudiciu mare.

B-,
Dosarul Teldrum a impus schimbarea strategiei infractorilor în materie de dezmembrare a coerenței sistemului judiciar:

Miza cea mare nu mai e pragul, ci probatoriul.

C-,
Astfel că toate așa-numitele dezbateri pe legile justiției s-au concentrat pe amputarea manierei în care o infracțiune poate fi dovedită. Iar dezbaterile și modificările sunt, parcă, fotograma în oglindă a unei scheme probatorii în cazul Teldrum, acolo unde prezumtivul abuz/abuzuri ale lui Liviu Dragnea sunt susținute cu dovezi acceptate azi de legislația judiciară.

Despre ce vorbim:

1,

eliminarea probelor audio-video.

Din cei 15 ani de experiență ca jurnalist de investigație, știu (ȘTIU) că, de obicei, victimele traficului de influență, victimele șantajului, victimele corupției prin cerere de mită, victimele presiunilor politice și extorcărilor de orice fel își iau întotdeauna măsura de siguranță a dovezii:

Nu dă nimeni 1 milion de euro șpagă (iar un milion de euro șpagă e puțin la nivelul unui lider politic) fără să poată dovedi la un moment dat că a oferit banii ăștia;

Și nu comite nimeni o ilegalitate sub presiune fără să se fi asigurat că are dovada presiunii la care a fost supus. Orice mameluc, orice yesman, orice cârpă cu care se șterge liderul pe bocanci are acest instinct de conservare (pe care el îl numește ”inteligență”), de-a-și da o șansă de scăpare.

Așa trebuie că au stat lucrurile și la Teldrum – că nu degeaba s-a spânzurat în avion Costel Comana.

Și așa au stat lucrurile și în cazul dosarului de șantaj Antena3 – Digi24.

Dar!
Eliminarea acestui fel de probatoriu împiedică anchete pe infracțiuni de derept comun – începând de la terorism (ultimul caz: cum ar fi fost expulzat ultimul ”rus” care strângea date despre bazele militare americane din România?) și până la crime de drept comun (camerele de luat vederi de peste tot – cum a fost cea de la crima de la metrou).

Ba chiar: ce rost ar mai avea camerele de la bănci, intersecții, schimburi valutare etc etc ?

2,

eliminarea probelor care rezidă în urme informatice.

”Urma informatică” poate arăta, de exemplu, cine au fost la un moment dat deținătorii acțiunilor la purtător de la Teldrum.

Mai poate arăta schimbul de mailuri în cazul înțelegerilor din piață pe prețuri la nivel de concurență.

Sau ordinele date de șefi către subalterni pentru comiterea de ilegalități (v cazul Ridzi).

Sau antedatări de contracte publice, facturi cu statul, configurare de consorții economice și memorandumuri pentru drenarea banilor publici – românești sau europeni.

Dar!
Dar eliminarea acestui gen de probatoriu favorizează, la propriu, evaziunea fiscală – adică aia care ne lasă fără buget și care silește guvernele să se îndrepte spre boii care mișcă bani și au contabilitate funcțională.

3,

Audierea infractorului de față cu victima

Bineînțeles că Liviu Dragnea ar fi dorit să fie de față la audierea lui Victor Ponta (Dosarul Belina-Teldrum), sau cu directorii de paie care au prestat acolo, sau cu – în general – cu victimele modelului Dragnea de a face administrație.

Dar!
Ce ne facem cu audierea unui violator de față cu victima lui? Cu audierea unui subaltern presat să facă ilegalități față cu șeful lui care l-a constrâns, cu raportul superior-gradat din zona militarizată a României: Armata, Jandarmeria, SRI, SIE, Poliția chiar – acolo unde superiorul e ”Dumnezeu” ?

De la strategia ”(Absolut) Totul pentru Liviu Dragnea … ”

În asta constă marea schimbare de strategie – de la odioasa Ordonanță 13, la ceea ce vedem azi că spulberă capacitatea justiției de-a proba o vinăvăție.

E ca și cum Liviu Dragnea, în discuțiile cu avocatul său, iau în calcul toate posibilitățile procutorilor de-a dovedi ceva în dosarul Teldrum: se face un rezumat al discuției cu avocatul și se trimite la ”echipa”din Parlament (Nicolicea, Iordache, Nicolae – și toată banda): orice prezumtivă probă e dezintegrată prin lege.

E ”ca și cum”? Convingerea mea personală, bazată pe cei 25 de ani de când urmăresc cu atenție orice fapt concret, indubitabil și dovedibil – e că lucrurile chiar așa stau.

Nu există decizie – de orice natură- economică, politică, pe justiție, socială, de securitate națională, de educație etc, etc – care să nu-și ia ca azimut interesele absolut personale ale dlui. Liviu Dragnea.

Până și scoaterea președinției din ecuația Justiției e o formă de politică pe persoană fizică: îngerul mustăcioarei din Teleorman îi șoptește mustăcioarei că nu va fi președinte, astfel încât golește funcția prezindețială de conținut: dar cum naibii să strâmbi toată societatea numai ca să scapi de pușcărie și să-i ceri președintelui să garanteze potrivit Constituției independența Justiției, fără să-i lași la dispoziție instrumentele esențiale?

Marea problemă a momentului este dificultatea judiciară în care se află cuplul Dragnea-Tăriceanu (”liberalul” e femeia, iar mascurul e socialistul), care în materie de politici economice a virat brusc spre un soi de neocomunism, dar în materie de justiție a virat spre anarhia cea mai pură.

Problema nu se va rezolva până când PSD nu va tranșa problema cu dl. Dragnea: fie călare pe partid ca lider intangibil cu România sub picioarele lui murdare, fie eliminat pur și simplu din politică.

Chestiunea Legilor Justiției nu cred că oferă și o a treia variantă.

Pentru că țara se târăște mai departe în genunchi: fără infrastructură, fără investiții locale (ATENȚIE! – fondurile europene NU se atrag pentru a menține dependența administrațiilor locale față de PNDL!), fără o strategie de-a constitui România într-o vocație europeană.

Dimpotrivă :

… la alungarea dreptății din actul de justiție

Da, ”dimpotrivă” :

Țara e ”deliormanizată” (”Deliorman – vechea denumire a Teleorman – cum o numeau cotropitorii turci și însemnând ”Pădurea nebună”), Dl. Liviu Dragnea, președintele PSD, ”Dumnezeul” actului de guvernare și al coaliției, conduce țara exact ca pe o comună din timpul lui Nicolae Ceaușescu. PSD nu mai există, nu mai face politică de multă vreme.

(Citiți și: ”

Cristian Grosu / Statele paralele ale României

”)

Însuși Mihai Tudose – premierul – va intra curând la decontare și nu va mai conta că aberațiile pe care le-a făcut, și le face, i-au fost ordonate de la partid: pentru că există un decont și pentru Mihai Tudose, iar noi vim aborda chestiunea răspunderii lui Mihai Tudose.

Problema e că reîntoarcerea în iobăgie a țării – acolo unde ”alesul” nu e un slujitor al interesului public, ci un vătaf deasupra legii (și mereu va face o lege care să fie sub el …) – scoate România din paradigma europeană a organizării și funcționării statului și o depune la picioarele unora din cei mai incompetenți, mai imorali, mai jigodii dintre cetățenii acestei societăți:

Dacă în următoarele 2 luni nu se întâmplă nimic pozitiv și revoluționar, Jutiția românească va sta cu fața spre infractor și nu spre victimă, va cântări drepturile criminalului, trădătorului, hoțului și violatorului, iar nu ale victimei, ale celui spoliat și lăsat la mâna grăunțelor aruncate de Liviu Dragnea și ale camarilei sale organizate după paradigma sud-americană. Iar distanța dintre Justiție și Dreptate – existentă mereu și aiurea, va spori până la nivelul de campion mondial al creșterii economice bazate pe împrumuturi pe care să le cheltuim pe produsele Ungariei și Poloniei.

Astfel că România va sărbători cei 100 de ani întorcându-se – ca funcționare și mentalitate – la România de acum 200 de ani.

***

-,PS1:
Cei care au crezut că 10 ani de UE ne vor rafina societatea către o paradigmă bazată pe merit și transparență nu și-ar fi închipuit că putem ajunge – în doar 2-3 luni, la nivelul anilor 1987 în materie de poziționare față de stat.

Și ce șansă ar fi avut România în fața delirului și derapajelor Ungariei și Poloniei.

(Citiți și: ”

Premieră europeană: “Opțiunea nucleară” împotriva Poloniei: A fost activat Art. 7, pentru suspendarea dreptului de vot în UE

”)

(Dar comparația cu Polonia și Ungaria nu stă în picioare, de aia nu stă nimeni din Tratatul de la Visegrad cu șeful de CAP care conduce coaliția de la București – e o poveste la care vom reveni)

-,PS2:
5 zile: Bruxelles, Luxembourg, Mannheim (Germania): distanța față de Europa crește, NU scade.

Dacă vă iese mizeria asta, copiii mei vor fi acolo.

Și dacă vă iese mizeria asta, rămâneți cu noi, ceilalți, – f..-vă dracu de pedofili!

http://cursdeguvernare.ro/cristian-grosu-inflexiune-strategia-reala-din-judiciar-sau-despre-justitia-fara-dreptate.html