Eurabia și trădarea Israelului

Scris de **Admin** Mar Ian 30, 2018 11:53 am

De ce in Constitutia europeana nu exista nicio referire la radacinile iudeo crestine ale Europei? De ce Uniunea Europeana sprijina “lupta de eliberare a poporului palestinian”? De ce Papa Francisc sustine ca islamul este religia pacii, Biblia si Coranul sunt acelasi lucru, iar musulmanii ii adora pe Isus si Fecioara Maria? De ce Mogherini, sefa diplomatiei europene, poate fi la fel de bine considerata si ambasadorul Hamas sau Fatah la Bruxelles? De ce Germania, Franta, Marea Britanie si Italia au criticat recunoasterea de catre Statele Unite a Ierusalimului drept capitala a statului Israel si au cerut convocarea Consiliului de Securitate al ONU? La toate aceste intrebari se pot obtine raspunsuri, urmarind interviul acordat publicatiei L’Informale de celebra scriitoare israeliana Bat Ye’or. Interviul a fost preluat si de siteul dreuz.info

<<Puțini scriitori din ultimele decenii au declanșat dezbateri atat de aprinse ca Bat Ye’or. Datorita muncii sale au intrat pe piata ideilor termeni ca “dhimitudine” si “Eurabia”, amandoua esentiale in intelegerea naturii politice a Islamului, tratamentul aplicat de el minoritatilor nemusulmane si axa politico economica construita in anii ’70, intre Europa si lumea araba. Din cauza acestui proiect care s-a dezvoltat in etape si care a culminat cu criza petroliera din 1973, Europa a vandut Israelul intereselor arabe. Bat Ye’Or a aratat cu precizie, semnalandu-le unele dupa altele, episoade, documente irefutabile si declaratii publice prin care Europa post razboi si post Holocaust si-a ascuns treptat anti-semitismul, inca practicabil, sub masca antisionismului. “Informale” a intalnit-o recent, in timpul vizitei pe care a efectuat-o in Italia, unde a fost invitata la o conferinta la Torino. Informale: – In cartea dumneavostra de capatai, “Eurabia”, explicati cum Europa anilor 70, condusa de Franta, a dus o politica pro araba contrara intereselor Israelului. In ce masura, dupa parerea dumneavostra, antisemitismul a jucat un rol in toate acestea? Bat Ye’or – Este dificil sa se determine rolul jucat de antisemitism printre actorii numeroaselor tari care au luat decizii in diverse domenii. Cu atat mai mult cu cat in Europa postbelica era practic imposibil sa exprimi opinii antisemite. Totusi, s-a constat ca antisemiti notorii au ramas in posturi cheie. Astfel, in ciuda “curateniei” de dupa razboi, in anii 1960 si 1970, o retea influenta de functionari, intelectuali si cadre, care au sustinut si colaborat cu regimurile naziste si fasciste, au ramas pe pozitii inalte. Ca exemplu, Walter Hallstein, care a fost primul presedinte al Comisiei europene intre 1958 si 1967, a fost un nazist convins, un avocat universitar si ofiter SS. El a promovat o Europa unita sub Nazism, in care aplicarea legilor rasiale de la Nuremberg urma sa indeparteze orice urma de viata evreiasca – o Europa economica nazista unita cu lumea araba. Hans Globke, co-autor al legilor de la Nuremberg, a fost consilierul cancelarului Adenauer, si eminenta lui cenusie. Aceasta situatie exista in toata Europa occidentala. Aceste cercuri au favorizat o alianta europeana cu tarile arabe, unde criminali nazisti si-au gasit refugiul. Convertiti la islam ei au ocupat pozitii importante in Siria si Egipt, in timpul razboiului contra Israelului. Sa nu uitam ca inca din timpul anilor 1930, o puternica alianta ideologica si politica, avand la baza antisemitismul comun, a unit fascismul si nazismul cu popoarele arabo- musulmane. Acest nucleu euro-arab activ și anti-israelian, dar discret, a câștigat importanță după 1967, datorită politicii franceze pro-arabe. Din acel moment, sub patronajul lui Quai d’Orsay, un discurs demn de Goebbels apare vis-à-vis de statul Israel. În ciuda acestor rețele, cu toate acestea, opinia publică europeană și guvernele de atunci – cu excepția Franței – nu erau anti-semite. Liga Araba a fost cea care a impus Comunitatii Europene, dupa razboiul de Yom Kippur, din octombrie 1973, o strategie politica antisemita, urmarind eradicarea statului Israel, cum s-a putut vedea la Conferinta sefilor statelor arabe de la Alger, care a avut loc pe 23-26 decembrie 1973. In acest scop, ea a utilizat arma petrolului, interzicand orice vanzare catre tarile prietene Israelului. Embargoul petrolier nu putea fi anulat decat in urmatoarele conditii: in primul rand, recunoașterea unui popor Palestinian, necunoscut anterior, și a lui Yasser Arafat ca reprezentantul sau unic, apoi islamizarea Ierusalimului și, în final, retragerea Israelului pe liniile de armistițiu din 1949. Abba Eban, la vremea aceea ministrul israelian al Afacerilor Externe, a numit aceste conditii „granițele de la Auschwitz”, adică cele ale Soluției finale, deoarece puneau Israelul în pericol de moarte. Franța nu a fost lovită de embargo. În 1969, ea a deschis un birou al OLP la Paris, după ce a adoptat o politica anti-israeliena inca din 1967. Potrivit analistului arab Saleh A. Mani, o politica convergenta euro-araba fața de Israel a fost conceputa de Franta si cu Muammar Gaddafi inainte de războiul din 1973. Spre uimirea Natiunilor Unite, in doua declaratii din noiembrie si decembrie 1973, “cei 9” (Comunitatea Europeana) s-au supus conditiilor Ligii Arabe. Aceste decizii au marcat debutul unei politici de alianta europeana cu OLP , al carui unic scop, cunoscut de toti, era sa distruga Israelul. Sustinerea europeana pentru razboiul arab impotriva Israelului a dus la o miscare de deligitimare si defaimare a Statului evreu, impusa de Statele europene popoarelor lor, pe plan politic, social si cultural, ce vizeaza inlocuirea Israelului cu Palestina. Astfel, antisemitii s-au angajat intr-o miscare, acum legala si promovata de State. Informale: Recentele rezolutii UNESCO din 2016 si 2017 au expropriat simbolic Israelul, la Ierusalim, de Zidul Plangerii si Muntele Templului si la Hebron de Mormantul Patriarhilor. Aceasta nu face parte dintr-o strategie precisa, stergand memoria evreiasca a Palestinei, pentru a o inlocui in intregime cu istoria islamica? Bat Ye’or: Exact, acesta este scopul. Aceasta strategie a fost déjà clara in deciziile Comunitatii europene din 1973, cand ea a cerut retragerea Israelului pe pozitiile din 1949 si islamizarea Ierusalimului. Sa ne aducem aminte ca razboiul din 1948-1949 a fost declansat de tarile arabe si de Arabii din Palestina, ajutati de soldatii musulmani care au luptat in armatele fasciste si naziste din al Doilea razboi mondial. In cursul acestui razboi, tarile arabe au cucerit Ierusalimul de Est si teritorii in Iudeea-Samaria pe care le-au colonizat si islamizat alungandu-i pe locuitorii evrei. Europa n-a protestat impotriva achizitionarii teritoriilor de catre arabi, prin razboi, si a alungarii evreilor. Din 1949 pana in 1967 niciun Palestinian n-a aparut in aceste teritorii pentru a-si cere Statul! Politica anti-israeliana a Comunitatii europene decisa in 1973 a fost reafirmata de CE in timpul reuniunii sale cu OLP, in declaratia de la Venetia din iunie 1980. Prin aceasta masura, CE dorea sa restabileasca relatiile economice fructuoase cu tarile arabe, care avusesera de suferit dupa pacea israeliano-egipteana, pe care CE nu a putut s-o impiedice. Negarea drepturilor istorice ale Israelienilor in propria lor tara si stergerea memoriei lor religioase si culturale, confirmand in schimb versiunea interpretarilor islamice ale istoriei biblice. Coranul declara ca toate personajele biblice evreiesti, bineinteles si Isus, au fost musulmani. Suprimarea de catre Europa a istoriei si memoriei poporului evreu, o sterge deasemnea pe cea a crestinismului, pentru ca crestinismul este inradacinat in iudaism. Si daca iudaismul este o aberatie si o falsificare a Islamului, atunci si crestinimul se afla in aceeasi situatie. Statele europene, in principal cele crestine, accepta sa-si islamizeze radacinele teologiei si ale identitatii lor religioase, din ura fata de Israel. Infirmale: In cursul ultimilor ani am vazut din ce in ce mai mult dezvoltandu-se discursul ca Islamul a contribuit foarte mult la ascensiunea Europei. In acelasi timp, in introducerea Constitutiei euroepene, nu exista nicio referire la radacinele iudeo-crestine ale Europei. Actualul papa nu pierde nicio ocazie sa spuna ca Islamul este Religia Pacii si ca daca exista musulmani violenti sunt deasemenea si crestini violenti. Ce parere aveti despre toate acestea? Bat Ye’or: Acest discurs despre influenta islamica predominanta asupra stiintei europene provine din doua surse: una araba si alta europeana, amandoua politice. Expertii au aratat ca nu exista temei istoric pentru asa ceva, pentru ca radacinile civilizatiei europene actuale sunt iudeo crestinismul, Grecia, Roma si Iluminismul. Sursa arabo-musulmana este un raspuns, al anilor 1920-1930, la confruntarea tarilor musulmane cu progresul modern al civilizatiei europene. Superioritatea acestei lumi este umilitoare si inacceptabila pentru Islam care, prin aceasta afirmatie culturala isi aroga toate meritele. Acestea fiind zise este clar ca procedeaza si in acest caz cum a procedat cu hindusii si chinezii. Sunt schimburi normale reciproce intre popoare si civilizatii, dar nu sunt elemente fundamentale. Este adevarat ca civilizatiile antice ale Orientului au influentat pe cele posterioare, ale Europei. Dar aceste civilizatii pagane, cu 3000 de ani inaintea erei noastre, nu datoreaza nimic islamului, care a aparut mult mai tarziu, nici Arabiei, izolata in deserturile sale. Aceasta declaratie reprezinta, deasemenea, un mijloc pentru imigrantii musulmani de a afirma o prezenta culturala si stiintifica veche a islamului in Europa si de a reclama drepturi politice si religioase in tarile in care emigreaza. Sursa europeana provine de la “politica mediteraneana”, al carui scop este unificarea celor doua maluri ale Mediteranei, printr-o integrare strategica si culturala. Ea adopta limbajul flatant la adresa potentatilor arabi, incercand totodata sa menajeze sensibilitatile musulmane, in particular printr-o similitudine istorica simplificata a islamului si iudaismului. Acesta sursa nu recunoaste iudeo crestinismul, pentru ca musulmanii sa nu se simta ofensati. Pentru a facilita integrarea a milioane de imigranti musulmani, Europa isi abandoneaza radacinile. In anul 2000, deputatul francez Jean Louis Bianco a discutat punctele referitoare la acest subiect in interiorul Comitetului de redactare a Constitutiei europene. Negociatorul guvernului francez, Guy Braibant, a pus intrebarea “ce concluzii vor trage milioanele de musulmanii europeni daca Constitutia va face referire la valorile crestine?” Si cu asta discutia s-a inchis! Papa are dreptate sa spuna ca violenta exista peste tot. Dar noi nu vorbim de violenta individuala, ci vorbim de un sistem politic si religios care preconizeaza razboiul si nu accepta decat armistitii temporare cu ne musulmanii. Dupa cunostinta mea, jihadul, razboiul religios al cuceririi planetare, nu exista decat in islam. Fara a minimaliza perioadele de toleranta islamica, sau tentativele anumitor monarhi de modernizare a preceptelor islamice, trebuie sa recunoastem ca ideologia jihadista justifica teroarea, fanatismul, razboiul si genocidul. Daca vrem sa construim o umanitate mai fraternala, trebuie sa discutam deschis despre obiectivele si legile jihadului.Trebuie sa-i ajutam pe musulmanii progresisti care continua cu curaj aceasta lupta. Infirmale: In Constitutia sa din 1989, Hamas a declarat explicit ca toata Palestina este un pamant islamic peren. Aceasta se potriveste foarte bine cu ideea islamica potrivit careia un pamant odata cucerit de Islam, apartine islamului pe vecie. Ce parere aveti? Bat Ye’or – Opinia Hamasului este conforma cu legile razboiului de cucerire islamic. Toate tarile nemusulmane cucerite de islam devin pamant al islamului, un dar pentru toti musulmanii. Si nu numai pamaturile cucerite de la popoarele de necredinciosi constituie pamantul islamului, ci intreaga planeta, care a fost destinata de Allah sa devina pamant al islamului, condusa de un calif al musulmanilor. Aceasta credinta este cea care determina obligatia de cucerire universala, datorie a fiecarui musulman, eventual prin razboi. Prin urmare, niciuna dintre tarile care au fost islamizate odata nu se mai pot intoarce la fostii proprietari. Acest argument se aplica nu numai Israelului, ci si tuturor tarilor din Europa, Asia si Africa, care, cucerite si islamizate prin jihad, au devenit pamant al Islamului. Conceptul de pamant al islamului a aparut pentru prima data in islam in timpul cuceririi arabe a Mesopotamiei, catre 636, intr-o discutie intre califul Omar ibn Al-Khattab si comandantii sai militari, asupra pamanturilor si popoarelor cucerite. Ideea pamantului islamic condus de un calif pentru toti musulmanii a fost propusa de Ali, viitorul calif. Stabilirea pamantului islamic in toate tarile cucerite de la necredinciosi, a interzis in materie de drept funciar, cu cateva exceptii, impartirea pamanturilor si a proprietatii private, ceea ce explica absenta drepturilor de proprietate ale satenilor din Palestina otomana si a Mandatului. Aici opinia Hamasului contine o contradictie: daca Palestina este un pamant al islamului, Palestinienii n-au posedat niciodata parcele delimitate potrivit unui registru funciar. Daca au posedat parcele, atunci Palestina n-a mai fost un pamant al islamului. Hamasul are teoretic dreptate in termenii de drept ai cuceririi islamice, pana la mandatul britanic care a abolit acest drept, in Palestina, in 1917. Astazi, Occidentul, in fata jihadului mondial, trebuie sa puna in discutie bazele morale ale jihadului si daca legile sale de islamizare a pamanturilor cucerite de la alte popoare, pot fi universal aplicabile si in Europa. In 1973, Europa le-a impus Israelului numind Iudeea si Samaria “teritorii arabe ocupate”, dupa expulzarea tuturor evreilor. Decretele sale recente, privind semnalarea produselor provenite din aceste teritorii, indica faptul ca Uniunea Europeana adopta legile jihadului si ale Sharia in ceea ce priveste Israelul. >>

Sursa: Bogdan Calehari