CTP-ulea : Epitaf pentru un fost mare jurnalist

Scris de **Admin** Mier Iun 13, 2018 7:42 am

Epitaf pentru un fost mare jurnalist
Generație, astăzi îți prezint un fost mare ziarist. Un ziarist care, încetul cu încetul, sub ochii noștri, a început să se descompună intelectual și moral. Nu că înaintea ultimelor apariții la TV ar fi fost vreo chintesență a moralității, dar inteligența sclipitoare pe care a avut-o l-a ajutat să-și mascheze cu succes carențele din domeniu. Din nefericire pentru el, odată cu trecerea anilor, bătrânețea i-a macerat, încetul cu încetul, sinapsele, i-a asasinat neuronii, iar cu puținii neuroni rămași îi este imposibil să-și mai ascundă micimea de caracter și faptul că, intelectual, a căzut sub nivelul mediocrității. Astăzi când ți-l prezint, generație, fostul mare jurnalist a ajuns un bătrânel senil, încremenit în proiect, cu o răutate purulentă care-i șiroiește pe figură, îi inundă gura, iar de acolo o împroașcă sub forma de nonsensuri și stupidități. A intrat sărmanul în categoria idioților care-și dau cu părerea despre lucruri de care habar n-au, crezând că este suficient să dea din mâini și să se holbeze crunt în camera de luat vederi ca să pară că știu despre ce vorbesc.
Ce păcat, generație, că nu l-ai cunoscut pe Cristian Tudor Popescu pe vremea când era un mare jurnalist, și nu intrase încă în starea de putrefacție pe care i-o vezi astăzi.

Flori de păpădie

“Oamenii vă calcă,

Vântul vă destramă,

Nimenea din lume

Nu vă bagă-n seamă”

Mi-am amintit strofa asta scrisă de un poet minor, uitându-mă la unul dintre participanții de la mitingul PSD. Era un bărbat îmbrăcat într-un sacou vișiniu și cu o cravată vișiniu cu negru. M-a izbit dureros tristețea și singurătatea din ochii acelui om. Cu mustața înspicată și un păr bogat lăsat în coadă pe spate, era imaginea rebelului de altădată, înfrânt acum de viață și venit la București, îmbrăcat cu hainele lui bune, în speranța unui miracol care să dea un sens existenței lui. Nu s-a întâmplat. Cu excepția unui cameraman cu ceva înclinații artistice, nimeni nu l-a băgat în seamă, rămânâd și pe mai departe un om oarecare, de-al cărui bine nu pasă nimănui. Uzitând de o retorică înălțătoare, de concepte luminoase și de declarații sforăitoare, întreg spectrul politic își uită singura îndatorire pe care o are, în schimbul tuturor foloaselor pe care și le însușește: binele omului cu sacou vișiniu și cravată asortată.