NU E PREA TÂRZIU SĂ DEVII BĂSIST

Scris de **Admin** Sam Iun 23, 2018 9:34 am

https://www.estebine.ro/nu-e-prea-tarziu-sa-devii-basist/

Klaus Iohannis a anunțat că va candida din nou la funcția de președinte al României. În contextul în care Liviu Dragnea a făcut o declarație de război total și a cerut iertare pușcăriașilor, în momente politice extrem de tensionate în care PSD forțează limita legii și a bunului simț, președintele României a găsit de cuviință să reacționeze în acest fel. O fi bine, o fi rău… probabil că a vrut să dea un semnal de forță.Am să spun o chestie nasoală pe care mi-o asum și fiecare înțelege ce vrea din ea. Nu mă mândresc, dar asta e… . Genul ăsta de momente din istoria României mă fac să-l regret pe Traian Băsescu. Să stai tu trei ani la Cotroceni și să-ți plece ăștia cu țara de sub picioare, mi se pare inadmisibil. Să te vezi cu prerogativele diminuate, cu atribuțiunile furate la maimuță, și să nu ai nicio reacție, este de-a dreptul jenant. Să ajungi să-ți iei șah de la toți penalii și să te încuie tâlharii în castel ca pe un țar divorțat de realitate, e de-a dreptul tragic. E o dovadă de nepricepere și slăbiciune. Să nu ai tu nici o reacție, să nu poți coagula un grup influent care să te apere, să nu poți avea niciodată arme pentru tertipurile lor și să nu fii pregătit pentru trădare, mi se pare o dovadă de lipsă de talent politic.Putem trece un pic peste idealism și peste ce ar fi trebuit să fie țara asta și să coborâm un moment în mocirla reală? Politica dâmbovițeană nu se face după regulile învățate la SNSPA, cu mânuși albe și tușit politicos când te calcă lumea pe picioare. Ar fi frumos, dar cel mai puternic om din țara asta este un condamnat penal și un cap mafiot recidivist a cărui unică preocupare nu este guvernarea, ci scăpatul de pușcărie. Politica autohtonă se face cu cizme de cauciuc și cască pe cap. Noi nu avem foruri, avem tranșee. Cu o clică de infractori analfabeți nu poți să rămâi mereu elegant și fără reacție, că te mută ăștia la ghenă cu scaun cu tot. Băsescu înțelesese că, și cu tine și fără tine, circul se organizează oricum și e mai bine să participi la spectacol decât să rămâi în praf, pe dinafară.Sunt total de acord că mafia portocalie, că baronii oranj, că Hrebe și Udrea. Aveți perfectă dreptate, a fost horror. Jos Băsescu! Dar, comparativ, Băsescu era vulpe bătrână și avea sânge, tată! Murea cu ei de gât. Săpa tranșee și le punea capcane din zece în zece metri. Băsescu dădea la oase și juca la rupere. Nu treceau cinci minute de la un comunicat PSD să nu sară din boscheți cu maceta plină de sânge într-o mână și cu o juma’ de rachiu în cealaltă. Le dădea lecții de politică. Îi chema la tablă și îi lăsa corigenți. Pe politică externă dansa cercuri în jurul unuia ca Dragnea sau ca Tăriceanu. Îi scuipa în ceafă și îi trimitea după țigări. Criza politică este o armă pe care actualul președinte nu știe să o folosească. Băsescu le dădea funie până se spânzurau singuri.Când era de tras jarul pe turta lui și de făcut alianțe, Băsescu era o forță de temut. Și el era asediat de guvernarea PSD, dar avea hobby-uri ceva mai prezidențiale. Otrăvea fântâni la PSD, pârjolea păduri, făcea alianțe, colecționa oameni influenți, dădea cu pisica peste gard, le răsturna gunoiul pe preș și le băga mortul în casă. Nu stătea momâie să-l închidă ăștia pe dinafară la toate deciziile importante. Băsescu întindea Constituția până trosnea din toate încheieturile. Ralia mulțimea în spatele lui, era versat în tertipuri și avea o mână băgată în toate procedurile parlamentare. Înțelesese că jumătate din jocul politic este percepția publicului. Măscărea sfertodocții pe la televizor și le dădea șah-mat în propriile lor emisiuni. Băsescu reacționa de oriunde ar fi fost, de pe plaja de la Mamaia sau de pe budă, din baie.O președinție de genul acesta e o sabie cu două tăișuri. Pe de-o parte Băsescu conștientizase că este aproape intangibil atâta vreme cât avea sprijinul populației și al vestului. Era un președinte de război care nu se temea să riște și să coboare în tranșee. Pe partea cealaltă, toate păcatele lui Băsescu s-au tras tot de-acolo, iar aroganța, corupția, autosuficiența, clientelismul și demagogia lui ne-a costat tot pe noi. Uneori îmi doresc ca Iohannis să aibă nervul și viclenia băsesciană. Alteori îmi amintesc ce a fost atunci și mă răzgândesc, dar nu pot să nu mă enervez cumplit când mă uit la satul ăsta fără câini și când aștept ca idiotul reacții din partea Administrației Prezidențiale. Dacă o mai avea ce reacționa, când s-o trezi din visare, că vor să-l scoată ăștia și din procedura de organizare a referendumului, nu numai din cea a numirii procurorilor.Încet încet ne transformăm într-o republică parlamentară al cărei președinte de facto este Liviu Dragnea. Iohannis va candida la funcția de președinte, o funcție care se transformă nu tocmai subtil într-una aproape simbolică. Cineva trebuie să citească apometrele de la Cotroceni în următorii cinci ani. Dacă lași palatul pustiu se supără turiștii. Astea sunt chestiuni rostite la nervi, analiză politică de bețiv de la birt. E o reacție la cald pe care nu trebuie să o luați prea în serios, dar dacă Băsescu ar putea candida la următoarele alegeri, cred că l-ar zdrobi pe Iohannis, ceea ce este tragic în sine… această lipsă de progres și de alternativă a României. Acest președinte a fost mană cerească pentru PSD. În contextul unei opoziții fragmentate plină de experți în non-combat, cu un președinte izolat și inert, social-democrații și-au dat seama că e tarlaua lor și pot face aproape orice. Singura speranță este ca Iohannis să-și regăsească suflul în cel de-al doilea mandat și să devină mai combativ.