Dreptul la răscoală

Scris de **Admin** Vin Iul 06, 2018 2:40 am

https://www.dw.com/ro/dreptul-la-răscoală/a-44309927

Ne putem întoarce pe ce parte vrem. Va fi imposibil să ne odihnim, căci ne-am pregătit culcuşul execrabil. Ce-ar mai fi deci de făcut? Să ne sculăm. Să-l refacem. Dar putem, aşa surmenaţi? Se înşală cine crede că nu.Nu ştiu ce e mai revoltător. Să fii luat la refec pentru că nu eşti în persoană, ci cu sufletul şi tastatura, la proteste ce-ţi par obligatorii? Ca şi cum n-ai fi fost la nenumărate manifestaţii! Ca şi cum nu te-ai afla, întâmplător, la 2.000 de kilometri distanţă de Piaţa Victoriei! Şi ca şi cum n-ai fi avertizat ani la rând, săptămână de săptămână, împotriva lentei asasinări, cu picătura chinezească şi rusească, a statului de drept românesc! Sau să asişti la inadecvarea fatală a unor lideri precum ai Germaniei şi Franţei. Care, într-o Uniune pe cale de a se scufunda, se agaţă ca înecaţii unul de altul, convin să investească în sărăcia ţărilor din sud, dar amplifică clivajul european şi nu scot o vorbă despre tragedia uciderii democraţiei româneşti sub ochii lor.Nu e cazul să ne liniştească faptul că trăim într-o eră a ipocriziei generalizate. În care un preşedinte american face bine, cu o mână, denunţând şi părăsind bătaia de joc la adresa drepturilor omului numită "Consiliu ONU pentru Drepturile Omului", dar cu cealalta i-o strânge pe a unui criminal în masă, fără să abordeze sângeroasa represiune la care tiranul îşi supune poporul. Şi fără să obţină alt rezultat palpabil dincolo de încurajarea altor dictatori sângeroşi, cu ambiţii nucleare.

Dar America l-a trimis cel puţin pe subsecretarul de stat Wess Mitchell să-i încurajeze pe parlamentarii PSD şi ALDE să nu demonteze complet anticorupţia românească. Nici asta n-a ajutat.Căci e şi-o eră a naivităţilor impardonabile. E naiv nu doar cine a crezut că tardiva intervenţie a trimisului american va ajuta. Naivi, dacă nu şi blatişti s-au dovedit şi toţi cei care, în frunte cu preşedintele, au optat în ultimii şase ani, iar nu doar din 2016 încoace, pentru a ignora avertismentele constante ale unor observatori cu experienţă.Ultimii au dat alarma nu o dată. Au explicat, cu răbdare, dar futil, ce se petrece în confruntarea cu lighioana multicefală, al cărei cap etern aparţine PCR-PSD, iar cele de rezervă aliaţilor oligarhiei cleptocratice izvorâte din joncţiunea securismelor cu legionarism şi comunism iliescisto-ceauşist.I-au lămurit repetat, dar în zadar, pe români, că au de a face cu o sistematică operaţiune de dedemocratizare, regizată sub auspicii ortodoxiste şi naţional-comuniste la Moscova şi pusă în aplicare pe malurile Dâmboviţei şi dincolo de Prut. Lucrarea putinistă începe să aibă succes, nu întâmplător, abia în epoca degradării galopante a democraţiilor apusene, sub impactul aceleaşi propagande ruse, cuplate cu aberaţiile progresismului politic corect.Ce uşor e, într-un asemenea ev, să ne scandalizăm din te miri ce. Şi totuşi, e firesc să ne revolte trădarea naţională care are loc în România în aceste zile. Oricum, e de o amploare şi de-o sfidare ce pare a nu avea egal şi precedent. Nu ştiu ca nişte guvernanţi şi parlamentari aleşi să fi manifestat vreodată, undeva în lume, cinismul incomparabil afişat prin adoptarea la ceas de noapte, la adăpostul delirului cu tema inexistentului stat paralel, a codurilor de procedură penală.Coduri ce prefac România în paradis al marilor corupţi, al borfaşilor, pedofililor, violatorilor, spărgătorilor, tâlharilor şi asasinilor. Şi calcă în picioare victimele crimelor. Şi dreptul lor la justiţie. Dar ce ne învaţă acest cinism fără margini şi premergători? Că românii ar fi un popor de borfaşi? Să fim serioşi. În acest caz n-ar fi ieşit acum un an în stradă 600.000 de protestatari împotriva OUG 13.Ne lămureşte, în schimb, că, profitând de lehamitea şi neştiinţa politică, de ”pişatul” pe vot, de credulitatea lăcomiei în faţa promisiunilor electorale goale ale PSD-ALDE-UDMR, hoţii au ajuns la putere, se cramponează de ea, o vor totală, iar cleptocraţia pe care au instalat-o nu se mai teme nici de popor, nici de alegeri. Pe care e cât se poate de probabil să le măsluiască, pe viitor, după chipul şi asemenărea altor democraţii desfiinţate, din Rusia şi până în Moldova sau Turcia. A greşit poporul? Evident că da. Şi anume nu doar din 2012, când şefa departamentului de ştiri al TVR era dată afară printr-o acţiune în forţă a unor ex-securişti conduşi de un politruc ceauşist cu afiliaţii moscovite, numit de un ziarist "păpuşa gonflabilă a lui Putin”. Oamenii săi scandau "Băsescu - spânzurat", "arde şobolanul" si "ieşi afară, javră ordinară". Atunci, exasperat de austeritate, poporul a tăcut, vinovat. Şi a acceptat samavolnicia. Seria erorilor n-a debutat nici când s-au ştampilat la multe mâini candidaţii USL care aveau să însceneze prima marţi neagră. Ci încă din 1990, când, în ciuda avertismentelor occidentale, inclusiv ale unor ziarişti de la Deutsche Welle, n-a înţeles să impună, fie şi cu preţul continuării revoluţiei, lustraţia şi asanarea profundă a societăţii române.Ce-i rămâne deci de făcut, după ce şi-a stricat culcuşul durabil? Să se autodesfiinţeze? Să tolereze să fie în continuare scuipat, maltratat, înjurat ca adunătură de şobolani, minţit, furat, înrobit, huiduit şi călcat pe grumaz? Că poporul a greşit, acceptând la cârmă inşi pricepuţi în a desfiinţa legea cu legea, iar democraţia cu democraţia, nu le dă trădătorilor intereselor sale autoritatea de a-l martiriza, luându-i, rând pe rând, atât justiţia şi statul de drept, cât şi memoria şi dreptul la propria naraţiune.Până la urmă, că a comis ori nu erori, acordând încredere cui n-ar fi trebuit, naţiunea-i suveranul. E dreptul ei să se scoale dintr-un pat în care nu se poate odihni. Să se răscoale când jefuitorii îi jecmănesc, pe lângă restul, şi dreptul la un şef de stat demn de acest nume.Ba nu-i doar privilegiul ei. La judecata istoriei şi în numele generaţiilor ei viitoare, e chiar sfânta ei datorie. Aşa cum e datoria poporului, fie el şi aşa obosit cum e acum, de a-şi apăra cum poate, prin proteste, grevă generală, prin orice mijloace şi rezonabile, şi constituţionale, nevoile şi preşedintele.Unul pe care, deşi ales direct de suveran, cleptocraţia l-a prefăcut în marionetă, astfel încât să nu se mai opună schimbării de regim operate fără referendum şi anestezie pe creierul încă viu al naţiunii.Dar se mai poate scula, fie şi doar în capul oaselor, un popor prea oropsit şi obosit? În acest context, tiranicul cleptocrat-şef se autoamăgeşte, dacă se crede Viktor Orban ori Donald Trump. Ştie şi ar face bine să interiorizeze adevăruri refulate şi de ciracii săi antenişti. Şi anume că în ciuda înscenării PSD din Piaţa Victoriei n-are nici o câtime din popularitatea şi legitimitatea liderilor de la Washington şi Budapesta. Căci mandatul său e depăşit. Surmenarea românilor nu e eternă.

Ziua socotelilor va sosi negreşit.