Votul pavian al „pambuc(c)ianului” minoritar!

În mod normal, ar trebui să se meargă „la rupere”! Fie se anulează votul dat Codului penalilor, fie desființăm grupul minorităților din parlament! Nici nu contează câți sunt „minoritari” cu adevărat. Dacă au acordul, fie și tacit, al minorității a cărei parte, trup și suflet (mai puțin pre limba respectivă, după cum s-a văzut!), le luăm ca atare și ne punem pe judecat altfel. Mai este oare vremea ca minoritarii să aibă propria reprezentare într-un parlament național sau, de fapt, suntem în fața unei duble reprezentări, ceea ce constituie o discriminare a noastră, ca majoritate, cu o singură (și tot mai palidă) reprezentare? În fond, măcar aceste autoinstituții de invenție post-decembristă, la început sinecuri pe cap de pavian propambuc(c)ist, apoi cu un vădit caracter grupal organizat antinațional, să le putem destructura în Anul Centenarului, nu?!…

Și nu o să facem noi anchete lingvistice să-i dovedim pe cei ce nu au nici o legătură cu zisele minorități în numele cărora se prezintă. Mai ales dacă acestea le-au dat acordul „de reprezentare” (doar acolo să vedem dacă a fost o acțiune „pro bono” sau în interesul financiar al părților?!). Dar în clipa în care există o singură negare ridicată de către o minoritate față de parlamentarul care se reprezintă în numele ei, atunci lucrurile pot fi tranșate clar. Pentru „daddy” a fost suficient faptul că una dintre părțile decidente într-un dosar nu era juridic acoperită la data la care a dat sentința. Or, și în cazul Codului penal, avem cel puțin o persoană care, la momentul votului, era nu doar în afara cadrului de reprezentare a minorității respective, ci și a legii, una dintre „exponentele” minorității bulgare din banat (!) nu doar că nu avea acordul minorității, dar nici măcar nu era recunoscută de către aceasta.

Ar fi poate doar o încălcare a regulamentului parlamentar și un motiv de sancționare a respectivei pe circuitul intern al forului . Dar lucrurile sunt cu mult mai grave! La data respectivă, aceasta avea și o plângere penală tocmai pentru fraudarea calității de reprezentant al minorității bulgaro-bănățene! Și avem și poziția de după vot a minorității care reclamă clar că aceasta a votat în interes propriu.

Nu este dară suficient un singur vot dat din afara legii pentru a anula votul general dat pe Codul penal și reîntoarcerea la procedura de adoptare? Poate într-o democrație funcțională, dar nu în parlamentul stat în stat al coțcarilor!

De aceea, ar trebui să mergem mai departe! Suntem în Anul Centenarului, avem dreptul de a ne puncta unitatea! Și ar trebui să punem în discuție chiar felul de reprezentare legală a minorităților într-un Parlament Național! Căci, suntem un Stat Național, nu o federație. Punct.

Ce caută aceste minorități în reprezentarea, de data aceasta, chiar în interes propriu? Ce caută o reprezentare de sorginte cultural identitară într-o structură care are cu totul alt rost, nu promovarea identității uneia sau alteia dintre minorități? Și nu vorbim doar de un singur parlamentar, ci de nouă situații aproape identice. De nouă grupuri minoritare reprezentate abuziv (fără acordul minorității) sau prin abuz (având acordul etniei) de felurite personaje.

În cazul în care minoritățile se delimitează de acești impostori (vezi situația „bulgaro-bănățencei”), votul trebuie anulat, iar respectivi cercetați penal pentru fals, uz de fals, uz de prerogative oficiale.

Evident, în situația în care minoritățile nu se delimitează de cei ce nu sunt cu adevărat părți ale lor, ar trebui să intervină Justiția. Pentru că acolo vorbim deja de un grup organizat. Cel puțin din perspectiva interesului propriu, aflat la limita infracțiunii și a trecerii într-un grup infracțional organizat.

Și totuși, de ce tac minoritățile prinse în „ofsaid”? Cu acei deputați și senatori care nu  le știu nici limba, nici istoria, nici măcar arealul geografic?! Poate din teama ca tocmai „reprezentanții” lor să nu înceapă să vorbească! Pentru că, exceptând cetățeanca penală, bănățeanca bulgară, ceilalți e clar că aveau acordul etniei. Și își cunosc bine valoarea ca intermediari ai lobby-ului, traficului de influență, de poziție și de fonduri, în interesul minorității respective. Și atunci s-ar putea dovedi ca toate aceste minorități, nereprezentate de etnicii lor, și neavând, eventual, o procură de reprezentare ca neetnic, dar care le poate promova drepturile litigioase, acceptă voit situația, prezența și „lobby” -ul, anumite minorități din parlament rezumându-se strict la vehicularea, fluturarea arțăgos-amenințătoare a unor drepturi litigioase.

În Anul Centenarului, un pavian pambuc(c)ian, închipuit lider al liderilor minorităților, și-a permis să ne amenințe! Iar votul „minorităților” au consolidat statul infracțional pus la cale de coțcarii din monstruoasa coaliție a sperjurului față de țară… Nu este de ajuns pentru a cere reluarea votului? Măcat atât…