Să plece Lazăr! Dar sa plece și Tudorel și sa plece și Norica domnule Tăriceanu!

Scris de **Admin** Dum Apr 07, 2019 12:33 am

https://www.facebook.com/madalin.hodor/posts/286778852235273

Atunci când i-au cerut a mutat în acte trecerea de pietoni și a spus ca victima era sub influența alcoolului. Omul fusese lovit de un securist care gonea beat cu mașina de serviciu. NUP. Victima a fost de vină pentru că „traversa strada prin loc nepermis”. Plus era și „beat”. Securistul a fost mustrat pentru folosirea mașinii în afara orelor de program. Și asta a fost tot.

Colonelul și-a ucis nevasta cu sânge rece și a făcut ca totul să pară o crimă dintr-un lanț de crime în serie. Pentru ca era un tip conectat la vârf întreaga Procuratură RSR a manipulat dosarul și au arestat în locul lui zece persoane. După ce i-au torturat crunt au selectat țapul ispășitor perfect. Apoi l-au ucis în închisoare pentru a nu vorbi. Și asta a fost tot.

Omul a vândut vițelul ca să facă rost de bani de mâncare. L-au prins iar procurorul a cerut doi ani de închisoare. Nu avea voie să vândă, căci mancarea era a statului și statul îți spunea cât să mănânci. Și asta a fost tot.

I-au prins când mâzgâleau pereții ghenei cu sloganuri anti-Ceaușescu. Erau minori, dar procurorul se pregătea să le facă acte de trimitere în judecată. Apoi s-a făcut 22 decembrie și în loc să le ceară condamnarea i-a eliberat. Și asta a fost tot.

Astea nu le vedeți la televizor pentru că nu contează. Victimele nu au nume, călăii sunt anonimi. Nu sunt parte în războiul politic. Nu sunt intersanți, nu reprezintă nimic pentru nimeni, nu se simte o zbatere morală referitoare la ei. Victimele nu au fost deținuți politici. Unul traversa strada, altul era recidivist și nu conta dacă îi mai puneau în cârcă ceva, unul era țăran și atâta l-a dus capul pentru mâncare, iar ceilalți erau copii și au crezut că e de joacă. Nimic politic. Nimic eroic. Nimic la ”Memorialul Durerii”. Nu tu acte de sfidare a regimului, nu tu dizidență, nimic. Simplu, normal. Trăiai, aveai ghinionul să te intersectezi cu statul comunist și reprezentanții săi, mureai. Și asta a fost tot.

Cu tot respectul față de cei care au fost eroi și au plătit cu vieți distruse în închisori, nici restul nu erau mai bine. Închisoarea era puțin mai mare. De 23 de milioane. Aceeași sârmă ghimpată înconjura granița, aceleași santinele înarmate gata să tragă o păzeau, erau aceleași abuzuri, sistemul funcționa la fel pentru toată lumea.

Și ăia de au participat erau procurori și judecători. Unii au ajuns sus în funcții. Și pe cuvânt că nu are sens să vă spun numele. Nu merită efectiv. Dar stau comod fix acum și se uită la televizor. Adică ce? Au fost ei torționari? Au făcut ei poliție politică? Nuuuuu.

Și uitați-vă la Lazăr ăsta. Ticălos om nu? În comparație cu ce? Și cu cine? Aveți vreo idee? Un nume de erou al justiției comuniste știți? Un procuror sau judecător dizident știți? Va rog. Eu cred ca habar nu aveți. Vă dați cu părerea interesat, că nu aveți ce face și pentru că simțiți nevoia să vă lipiți de un subiect. Nimeni nu știe de fapt. Dar grozav ne place să fim morali. Am mai fost o dată. Cu Mona Muscă. Astăzi, după tone de mizerie adunată în dosare, după ce s-a mai rânit puțin în domeniul cunoașterii trecutului, ceea ce a făcut Mona Muscă pare joacă de copii. Astăzi nici un tribunal din România nu ar da o sentință de „colaborator al Securității” Monei Muscă. Dar atunci mai era puțin și o executam în cap direct. Cum ar fi fost? Bang! Nenorocita!

Eram acolo și am văzut tot filmul. A făcut prostia să se încreadă în sfaturile unora. „Lăsați doamnă! Nu e nimic. Vă spunem noi. Astea sunt nimicuri.” Și apoi avocații, care au sfătuit-o pe baza acestor „asigurări” să nege. Apoi frica. Și a negat. Și nu ceea ce a făcut a mai fost important, ci faptul că a mințit. Execuție publică, cu televiziunile la scară

Eram acolo. Pe vremea aia fumam și stăteam lângă containerele de lângă sediul din Dragoslavele. Am văzut-o pe Mona Muscă ieșind de la audieri. Era strada plină de televiziuni și au tăbărât ca vulturii pe ea. „De ce ați mințit doamna Muscă?”, „Ce ați discutat doamna Muscă?”. Salivau. Iar Mona Muscă nu spunea nimic. O să ajung vreodată să povestesc cine a executat-o și de ce. Momentan nu pot. Dar uite, fac un pariu cu voi. Fac pariu că ăla de a executat-o va avea cât de curând aceeași soartă. Cât de curând.

A fost ceva de film, vă jur. Dacă nu vedeam cu ochii mei aș fi zis că e o invenție. Fix în același moment în care pe treptele de intrare din Dragoslavele era executată Mona Muscă, prin parcarea din spatele sediului și prelingându-se fantomatic pe străduțe ieșeau personaje precum Mircea Coșea, nu colaborator, ci ofițer de Securitate. Și încă unii la fel de cunoscuți. Spre deosebire de Mona Muscă, conducerea CNSAS fusese deosebit de amabilă să le arate drumul ferit de ochii presei, prin subsolul arhivei de unde pe o ușiță ieșeai în spate.

Și atunci mi s-a arătat cinematografic întreaga problemă a deconspirării Securității și a moralității ei. Putem discuta despre moralitate în hazna, înconjurați de căcat? Bag seamă că unii pot. Nu le miroase decât ceea ce trebuie și mai ales cine trebuie.

Să plece Lazăr! Foarte bine. Să plece! Dar sa plece și Tudorel și sa plece și Norica domnule Tăriceanu! Și sa plece și ăilalți! Ca doar faceți asta din grija pentru trecutul comunist și moralitate nu? Și poate explicați publicului de ce tocmai dumneavoastră ați scos din lege prevederea care ar fi făcut posibila verificarea concreta a cazurilor de acest fel. Sa informez eu publicul? Din cauza ca atunci ducea la prietenul dumneavoastră Voiculescu. Știți nu? "Persoane care în exercitarea atribuțiilor de serviciu....". A ieșit din alta parte. Ghinion.

Aș da orice în momentul ăsta să ne putem teleporta în timp peste zece ani, atunci când va face cineva un studiu serios despre mecanismele colaborării procurorilor cu Securitate și despre modul în care funcționa acest sistem. Doar ca să pot să îi întreb pe acuzatorii de astăzi ai lui Augustin Lazăr dacă mai cred că semnătura lui pe actele acelea a fost decisivă așa cum susțin astăzi pedalând pe emoția publicului habarnist, iar ce a făcut el, integrat în context, era similar cu o crimă.

Dar probabil ar fi inutil. Nu știu să își fi cerut cineva scuze față de Mona Muscă.

LE Și o hârtie din Codul Penal. Pe care procurorul Lazăr l-ar fi încălcat dacă lua altă hotărâre.