PSD – trecut, prezent şi posibil viitor

În acest moment, PSD pare a fi cheia tendinţelor politice în Romania. Proiectul PD-PNL, chiar dacă la vârful lui se află preşedintele Romaniei, practic a eşuat. Complet esuat fiind si planul nemarturisit, dar foarte dinamic, prin care se urmarea innoirea clasei politice prin mobilizarea rezervelor naturale de catre Dan Diaconescu – azi aflându-se la inchisoare. Dar şi regimul Băsescu s-a stins tocmai acum. Decedând, fireşte, şi micile grupuri de intelectuali care credeau că prin patetism, papioane si batiste afisate la butoniere, pot promova valori noi, care sa fie temelia României moderne, definitiv eliberată de proximităţile balcanice.

Aşa a rămas singur PSD la cârma României! Atât de singur încat enormele lui fragilităţi nici măcar nu mai sunt sesizate de adversari. Mai mult, liderii lui, ma refer la cei vizibili, chiar au inceput sa creada ca sunt stăpânii inelelor, şi că ei sunt cei chemaţi sa facă „o ţară ca soarele de pe cer”. Peisajul politic pare a fi ciudat, dacă nu chiar straniu, ca dovadă absurdităţile ce se văd cu ochiul liber în „dezbaterile” privind Codul Fiscal.

Dar, ceea ce depaseste orice imaginatie este proiectul imploziei Partidului Social Democrat, în vederea formarii unei structuri politice capabilă să facă faţă intereselor vitale ale Romaniei contemporane – SUPRAVIEŢUIREA!

Despre asta vom vorbi in acest articol.

Partidul Social Democrat de azi provine din Frontul Salvarii Nationale, o structura inventata pentru a se face fata disparitiei instantanee a Partidului Comunist Român care avea peste 4 milioane de membri, cei mai importanţi fiind sefii administraţiei , ai serviciilor secrete, ai armatei, ai justitiei, ai celor 11 milioane de salariaţi ai Statului Industrial România Socialistă. Fiind doar un tampon, FSN-ul a durat putin, făcând loc destul de repede unei structuri politice care sa gestioneze ceea ce rezultase din terminarea Regimului Ceauşescu, dar mai ales ceea ce rezulta din terminarea Razboiului Rece. Ca ţară învinsă, este important să fie reţinută aceasta precizare, România a avut de îndurat mai multe consecinţe. Prima, si cea mai importanta, a fost interdictia de a avea lideri. Asa cum si Germania, abia in 1954 a avut dreptul de a avea un cancelar, pe Adenauer. Cu Ceauşescu mort, cu liderii la Tribunal, apoi la inchisoare, Ion Iliescu, in treacat fie vorba, tocmai pentru ca n-avea calitati de lider, avea voie să fie la tribună. Aşa începe sa existe ceea ce azi se numeste PSD.

Cum Romania avea statut de ţară învinsa, PDSR trebuia să nu-i deranjeze pe „cuceritori” in eforturile lor de a inventaria prada dobandită. Pentru asta, declară că ţara este un morman de fiare vechi, iar sub pretextul promovarii valorilor democratice, trec la convertirea avantajelor politice in bunuri materiale, la inceput de grup, apoi individuale. Cand la prăduirea ţării au venit si cei mascaţi in partide istorice, jocurile erau deja facute.

Fostii directori de fabrici, fostii sefi de sectii (cu 2-3.000 lucratori!), interesati doar de transferarea proprietatii de stat in proprietate privata, au fost fericiti sa constate ca PDSR-ul este fragil si obedient. L-a finanţat/sponsorizat, incurajându-l să rămână fără identitate, să fie ascultător faţă de „cuceritori”, sugerându-i doar să se asigure că steagul tricolor şi Patria rămân în mâinile lui, ale PSD adică. Câştigă lejer alegerile din 1992 şi se îngraşă, prin precaritatea identitatii ideologice, prin populism, dar mai ales prin sugestia că el este garantul continuităţii neamului românesc. Partidele „istorice” nu pot face faţă situatiei, fara idei, fara resurse , fara sprijin social, si se creează o situatie limită la nivelul alegerilor din 1996, cand PDSR-ul înţelege ca poate să piardă totul, prin îngrăşare, prin obezitate, dacă nu face o mişcare inteligentă. Şi astfel, prin mijloace specifice, Conventia Democrată este „ îmbrâncită” pe podium si PDSR se salvează de la moartea prin asfixiere. Acesta este momentul în care PDSR este obligat să se uite in propria curte şi să inventarieze mijloacele pe care le are la dispoziţie pentru a merge mai departe. Eliberat de guvernare, începe să se structureze, ca organizaţie politică, să-şi amenajeze sediile, să-şi defineasca electoratul, să-şi defineasca o elită proprie foarte prezentă în dezbaterile televizate, să se racordeze la Internaţionala Socialistă, chiar daca o făcea formal, să se intersecteze cu alte partide socialiste din Europa. Aşa se face că anul 2000, când practic interdicţiile de la terminarea Războiului Rece erau epuizate, să câştige alegerile şi să treacă la categoria partide politice cu acte in regulă. La congresul din ianuarie 2001 îşi schimbă numele în Partidul Social Democrat, se racordeaza la practicile socialistilor europeni, pune bazele Institutului Ovidiu Şincai, trece la politica de cadre, la structurarea teritoriala, coroborată cu cea centrală, şii face departamente, bugete şi proiecte concrete. Începutul mileniului trei avea sa fie marcat de evenimente internationale semnificative, cele mai importante fiind proiectul UE si finalizarea statutului NATO (prin Summitul de la Roma, din 2002). Dar pentru PSD apare o problemă nouă, grea, complicată. Prin summit-urile de la Roma si Praga din 2002, România se califică in NATO si UE, însă la inventarierea liderilor de catre Înalta Poarta, aşa cum se face la o deschidere de drum, se constata ca Adrian Nastase, liderul partidului, are o avere de aproape un miliard de dolari. Din trafic de droguri? Nu!, Din trafic de tigari? Nu! Din speculatii cu petrol? Nu! Deci din coruptie!

Asa s-a ajuns la concluzia ca liderul partidului PSD, Adrian Nastase, nu se califica in calitate de partener in jocul geopolitic, fiind promotorul unui sistem oligarhic. De ce era deranjata Inalta Poarta de caracterul oligarhic al PSD-lui? Pentru simplu motiv ca, in felul acesta, piata romaneasca va avea un controler, si asta era de neadmis. Adrian Nastase n-a putut procesa acest mesaj. Motivele sunt numeroase, dar nu asta este important acum. Inalta Poarta nu se joacă atunci cand ia decizii. Asa s-a intamplat si cu Basescu. Si pentru ca Adrian Nastase n-a inteles, au inceput sa apara consecintele. Adrian Nastase pierde alegerile din 2004, iar PSD suporta consecintele condamnării la marginalizare. Mircea Geoana ajunge liderul PSD. Stupid, dar cu ţintă! Pentru ca totul sa fie in ordine, mai multi oligarhi au primit recomandarea de a se retrage. Unii, ca Miron Mitrea si Viorel Hrebenciuc, au considerat ca ei sunt exceptii. S-a vazut ce consecinte a avut interpretarea lor. Mai apoi, pe directia diluarii PDSR, Victor Ponta ajunge lider, în vederea ofilirii totale a acestei structuri politice.

Aici factorul extern a luat plasă, cum se zice la liber. Deşi Victor Ponta era omul perfect, doar cu o luna în urmă se gandea sa plece din PSD, nimeni nu opera cu ideea ca în plan intern se produseseră fenomene care aveau sa schimbe complet datele problemei. Ca urmare a crizei, ajunsă in Romania ceva mai tarziu, intră în funcţiune sistemul imunitar, anticorpii, care generează acţiuni imposibil de contracarat. Mai precis, imposibil de explicat şi deci de anticipat. Aşa se explică lipsa totală de reacţie in faţa aparitiei Uniunii Social Liberale. Fiind tratată cu un dispreţ fals disimulat, a se vedea reactia lui Traian Basescu la aparitia USL, organizatia a evoluat fara convulsii, fiind vizibila, prea tarziu, abia dupa decembrie 2012, cand a câstigat alegerile cu aproape 70% din voturi!

Cum s-a obtinut acest rezultat? Greu de raspuns din interior, dar in mod sigur imposibil de raspuns din exterior. Toate incercarile factorului extern de a explica scorul de 70% au eşuat. Nici prietenii din Romania, nici serviciile secrete româneşti şi cele de pretutindeni, nici adversarii naturali ai PSD, nici franctirorii de pe piaţa deştepţilor, nici gangsterii si nici feţele bisericeşti n-au reusit să dea o explicatie fără de care factorul extern nu putea merge mai departe. Si astfel s-a luat hotărârea de a compromite rezultatul de 70% prin bruierea agendei zilnice a României!

Intră în funcţiune DNA, hărţuind parlamentari! De ce parlamentarii? Pentru că prin intermediul lor, bruierea agendei zilnice era ieftina si sigură. Pe imaginea României se pune eticheta CORUPŢIA! Si asta nu pentru ca este mai coruptă decât alte ţări, ci pentru ca sub această umbrelă se ating ţintele reale: decapitalizarea statului respectiv – toti capitaliştii autohtoni sunt niste hoţi – schimbarea politică prin stimularea adversarilor, care in lacomia lor cred ca venind la putere vor putea fura cu mai multa acuratete, distrugerea bazinului electoral national, cu alternativa cinstiţilor tehnocrati. Deci, dezbină şi stăpâneşte dupa lectii verificate in 200 de ani de colonialism. Spre stupefactia Factorului Extern, la sfarsitul anului, in decembrie 2013, se stabileste prin lege că parlamentarii nu sunt functionari publici si DNA-ul ramane fara obiectul muncii! Evident pentru putin timp, clienti devenind, cu tot ridicolul de rigoare, profesorii de matematica, doctorii, dar si sportivii. Infuriat peste masura, factorul extern renunţă la formalisme si trece direct la distrugerea fizica a ceea ce se opunea controlarii totale a Romaniei: USL!

Este defectat Crin Antonescu, se instaleaza un neamţ la conducerea PNL, se sparge USL si totul pare curăţat. Însă doar dupa câteva luni, in mai 2014, cu sloganul „USL TRĂIEŞTE!”, si confiscarea discursului naţional cu formula MÂNDRIA DE A FI ROMÂN, sunt câştigate alegerile europarlamentare. Nimeni nu mai intelegea nimic!

Cine este Victor Ponta? N-avem a-i face nici un reproş!, ar zice Înalta Poartă. A fost corect cu toate intelegerile. Mai ales cu aceea de a distruge PSD. Sub conducerea lui s-a asigurat desfiintarea a tot ceea ce facuse Adrian Nastase in Băneasa. El este cel care a asigurat golirea definitivă a sediului din Kiseleff unde nu mai exista Secretarul General, cu cele 6 departamente populate cu activisti de profesie. In acest moment, Secretarul General al PSD locuieşte la Suceava. Sediul este gol! Gol si nefrecventat! PSD nu mai functioneaza ca organizatie politica natională coordonata de la centru. Practic nu mai exista! Şi totusi produce efecte. Interesant! Am putea spune că PSD s-a sustras distrugerii prin trecerea în guerilla! Şi, dacă este asa, Victor Ponta a salvat partidul! Vreau să spun că l-a salvat de la moarte! Doar atât. Restul urmeaza.

Am vazut aici ca PSD-ul definit de Adrian Nastase n-a fost acceptat in joc de catre Factorul Extern. Era necesar sa moara? Nu. Sa fie mai putin important, da! Dar sa moară, nu! Alta a fost cauza care i-a cerut disparitia din peisajul politic romanesc. Faptul ca la venirea crizei, la noi prin 2009-2010, Romania n-a avut o reacţie clară în faţa acestei mari ameninţări, reprezentată de criză. Anticorpii n-au functionat, ceea ce inseamnă că România avea un evident deficit de imunitate. PATRIA o fi strigat „ajutor”, dar n-avea cine s-o audă. Cei in curtea carora se afla PATRIA şi TRICOLORUL, adica pesediştii, n-au avut nicio tresărire.

Atunci a venit un fel de doctor si le-a spus: Voi operaţi cu PATRIA, definită de ceauşism, care avea nevoie de sprijinul maselor, şi pentru asta a alterat conceptul, a „deviat genetic” conceptul de patrie. Deci trebuie sa distrugeţi PSD, ca pe FSN, ca pe PDSR, dacă lucraţi pentru România. Aşa s-a declansat proiectul USL! Urmând ca ceea ce a fost PSD, să se convertească intr-un PARTID NAŢIONAL, cel mai potrivit instrument de lucru fiind liberalismul. Si am ajuns la zi!

Ceea ce se intampla azi, cu Dragnea lider al PSD, cu Victor Ponta premier, sunt episoade trecatoare. Cat va dura asta? Nu stim. Dar se va continua procesul de stingere a devierii conceptului de patrie pentru a se reveni la normalitate. S-au facut pasi importanti pentru asta. Scaderea TVA-ului, Codul Fiscal – sunt foarte importante. Romania are resurse să-şi recapete identitatea, resurse naturale, resurse umane, chiar si resursele istorice pe care le are încă.

Victor Ponta a demonstrat ca se poate supune unui proiect national. Nu numai el, si nu neaparat din deja fostul PSD. Evenimentele din Grecia sunt foarte folositoare Romaniei. Vom reveni.