„Suntem o comunitate care aşteaptă minuni din nimic : CEI CARE AU PARASIT TARA….”

Scris de **Admin** Joi Iul 04, 2019 9:55 pm

Punctul de vedere al Dr. Doru Pop – Conf. universitar la Universitatea
Babes-Bolyai Cluj:

Mai scurt, manelizarea Romaniei sau cum a explicitat Madalin Voicu cu
ani in urma:„tiganii, din nationalitate conlocuitoare vor deveni nationalitate

inlocuitoare”..

In loc sa se romanizeze tiganii, se tiganizeaza romanii, e mult mai

simplu si pe intelesul tuturor.

România „ne-resetabilă” şi moştenirea „neamului prost”

„Resetarea” societăţii în care trăim nu este posibilă pentru că pur şi
simplu nu există resursele umane pentru a o realiza.

Marea problemă a României contemporane este golirea demografică.
Catastrofa noastră este una biologică, ceea ce produce cumplite efecte
politice.

Aşteptând această resetare, demonstrăm că suntem o comunitate care
aşteaptă minuni din nimic.

Pare o constatare cinică, dar e o tristă realitate: România nu are

oameni, nu are fondul genetic pentru a fi altceva decât ceea ce este

acum.

De trei ori România a fost secătuită de cele mai bune resurse umane ale sale.

Oameni de calitate, bărbaţi curajoşi şi femei inteligente, cetăţeni

bine educaţi şi intelectuali formaţi de-a lungul câtorva generaţii au

fost ucişi sau au fugit din acestă ţară.

Am asistat nepăsători la decimarea biologică a celor mai buni dintre noi.

Naţiunile şi popoarele nu sunt un sac fără fund, bazinul lor genetic

nu regenerează la nesfârşit. În teoria politică există o ştiinţă

numită demografie politică, specializată în studierea efectelor

transformărilor care au loc la nivelul structurii populaţiei asupra

societăţii în ansamblul ei.

Funcţionarea unor sisteme politice sau disfuncţionalitatea socială nu

pot fi înţelese fără studierea dinamicii populaţionale.

În întreaga lume asistăm la nişte transformări demografice fără
precedent, iar dezechilibrele demografice au fost mereu o sursă pentru
marile conflicte globale sau regionale.

Al Doilea Război Mondial

Aş vrea să atrag atenţia asupra efectelor negative ale acestei
schimbări demografice pentru istoria recentă a naţiunii noastre şi
asupra modului cum arată instituţiile publice şi private de la noi.
Pretutindeni vedem surogate de profesionişti publici, fantoşe de
politicieni, profesori contrafăcuţi, medici incompetenţi.

Peste tot întâlnim o lipsă cumplită de profesionalism şi ne ciocnim de
zidul competenţelor false.

De unde provin aceste defecte congenitale, extinse la nivel naţional?

Din epuizarea demografică!

Prima golire demografică s-a produs la începtul secolui trecut şi a
fost o consecinţă nefastă a celor două războaie mondiale.

În urma conflagraţiilor mondiale, România a pierdut, cumulat, aproape
10% din populaţie, mai ales de sex masculin.

Conform estimărilor, în urma primului conflict global am pierdut peste
600.000 de oameni (civili şi militari), iar în cel de-Al Doilea Război
Mondial au murit peste 500.000 de oameni (civili şi militari).

La pierderile cumulate trebuie să adăugăm şi victimele Holocaustului

şi pe cele ale pogromurilor rasiale, ceea ce înseamnă cel puţin încă

1,2 milioane de oameni..

Catastrofa demografică a continat şi în România stalinistă. Urmând

modelul sovietic, statul român a demarat un proces de epurare

demografică pe criterii de clasă, orientându-se mai ales împotriva

elitelor sociale şi intelectuale.

Astfel, conform evaluărilor din Raportul Tismăneanu, se pare că ar fi
vorba de 350 de mii de victime – deşi alţi cercetători susţin că între
1948 şi 1989 au fost ucise 1,2 milioane de persoane.

Oricum încă 10% din cetăţenii statului român au fost eliminaţi, şi nu
vorbim doar despre elita politică.

A fost distrusă o întreagă pătură medie, inteligentă şi valoroasă:
săteni bogaţi, preoţimea educată, precum şi o mare parte a
intelectualităţii urbane (medici, avocaţi, jurnalişti).

Evreii şi etnicii germani

La aceste victime politice se adaugă cumplita dispariţie a unor etnii
întregi, care are consecinţe grave pe ansamblu.

Pierderea irecuperabilă a cel puţin două etnii foarte importante
pentru structura socială a statului român modern, evreii şi etnicii
germani, este incomensurabilă.

În aceeaşi perioadă au plecat din România aproape jumătate de milion

de evrei (conform statisticilor din 1947 erau peste 400 de mii de

evrei în statul român), dar distrugerea este şi mai mare, dacă ţinem

cont că în 1930 România Mare număra peste 750 de mii de etnici evrei,

în timp ce astăzi mai există doar 6.000 de persoane care se declară de

această etnie.

Evreimea românească a avut un rol de urbanizare, de racordare la

valorile cosmopolite şi de stimulare a vieţii artistice, culturale şi

economice.

Să nu uităm nici că Nicolae Ceauşescu a primit jumătate de miliard de
mărci pentru alţi aproape 200 de mii de etnici germani, pe care i-a
vândut ca pe nişte bunuri de export.

Numai că, tot conform recensământului din 1930, ştim faptul că România
avea peste 745 de mii de etnici germani. Astăzi mai sunt puţin peste
60.000.

România a mai pierdut aproximativ 10% dintre cetăţeni, dintre care

mulţi reprezentau o elită socială, modele publice de comportament.

Exodul după 1989

A treia şi cea mai mare golire demografică a avut loc după 1989. Deşi
statisticile nu sunt concludente, pentru că mulţi români şi-au luat
lumea în cap, pur şi simplu au plecat fără să se mai uite în urmă şi
fără să oficializeze această plecare, se estimează că undeva între 2,5
şi 3 milioane de concetăţeni au emigrat în ultimii 25 de ani.

Numai în 2007 au plecat voluntar aproape o jumătate de milion de români.

Şi nu au plecat infractorii, leneşii sau ignorantii. Au plecat tinerii
de până în 35 de ani, oameni educaţi şi bine pregătiţi profesional,
bărbaţi şi femei curajoşi şi cu iniţiativă, cu profil psihologic de
învingători, indivizi gata să muncească, dispuşi să facă eforturi
remarcabile de adaptare la o nouă societate.

Iarăşi, ce aveam mai bun din punct de vedere demografic.

Golirea etnică a dus şi la atingerea limitelor morale şi etice. Pentru
că mârlănia şi primitivismului comportamentelor nu se schimbă peste
noapte.

Lipsa de decenţă şi eleganţă în comportamentele publice nu pot fi
predate sau învăţate din manuale de „bune maniere”.

Cine a luat locul acestor oameni, pentru că, de fiecare dată, după
fiecare golire demografică, locurile goale au fost umplute de cineva?

Din păcate în locul unor oameni cinstiţi şi educaţi, instituţiile

româneşti au fost populate cu hoţi şi şarlatani. În locul unor

intelectuali de calitate am fost obligaţi să punem analfabeţi şnapani,

în locul unor oameni capabili să dialogheze civilizat, am adus făpturi

care urlă şi creaturi care înjură şi scuipă, ghiolbanii şi primitivii

i-au înlocuit pe oamenii inteligenţi şi serioşi, urmând vechea

filosofie mioritică: nimeni nu este de neînlocuit, cum nu se poate mai

FALS.

Cu cât te pricepi mai puţin la un lucru, cu atât ai şanse mai mari să
fii pus într-o funcţie care să-ţi permită să administrezi acel
domeniu. Incompetenţa a devenit la noi o formă de calificare.

Miliţienii au ajuns profesori de democraţie, turnătorii au devenit
instructori de etică şi morală, iar nulităţile s-au transformat în
modele de comportament.

Cand vulgaritatea şi nesimţirea sunt substitutele bunei-creşteri, nu

mai e nimic de făcut, nu mai poţi dobândi deprinderi civilizate la

doctorat.

Pseudo-intelectualitatea compusă dintr-o clică nepotistă s-a instaurat

definitiv şi confortabil în fotoliile lăsate libere de oamenii de

calitate, diverşi mitocani iau drept libertate de exprimare sudalmele,

şi orice semianalfabet care crede că vorbirea este egală cu

inteligenţa îşi dă cu părerea despre cum ar trebui să arate lumea.

Farsorii dansează goi pe scena publică, mimând societatea civilă, iar
mass-media este plină de ipochimeni care nu cunosc regulile de
gramatică elementara, nimic nu-i împiedică să debiteze aberaţii.

Impostura academică pe care o vedem expusă zilnic este doar vârful de
aisberg, cu cât coborâm mai jos în infrastructura demografică a ţării
în care trăim, vedem pretutindeni dezastrul.

Din păcate, el se produce de mai bine de o sută de ani, de un secol şi

mai bine asistăm cum se instalează domnia neamului prost – mai ales

din punct de vedere moral, nu doar organizaţional sau administrativ.

Daca astazi suntem o natiune distrusa, nu e din cauza disparitiei

fabricilor si uzinelor, aceasta fiind doar o consecinta, ci din cauza

factorului UMAN, calitatea acestuia din urma stand in numarul de

like-uri pe Facebook..

Am înlocuit neamul bun cu neamul prost, iar neamul prost continuă să
se perpetueze. Democratia are multe plusuri, dar si un urias minus,
lipsa oricarui criteriu de selectie a liderilor.

Acolo, în rădăcina ADN-ului nostru, reformele şi resetarea sistemului
nu mai înseamnă nimic,

…Romania este o colonie.., vasala multora, dar mai ales neamului prost!!!