Ştiţi ce anume l-a inspirat pe sifiliticul Traian Băsescu să pună la cale Răpirea din Bagdad? CARPETELE CU RĂPIREA DIN SERAI, CU CARE FĂCEA BIŞNIŢĂ ÎN PORTUL CONSTANŢA!

Scris de Marco_polo2013 Mar Aug 11, 2015 12:22 am

http://www.ziartricolorul.ro/stiti-ce-anume-l-a-inspirat-pe-sifiliticul-traian-basescu-sa-puna-la-cale-rapirea-din-bagdad-carpetele-cu-rapirea-din-serai-cu-care-facea-bisnita-in-portul-constanta/

Acum pricepe toată lumea că nenorocitul ăsta de Băsescu îl are pe dracul în el? Mort – mort, dar tot se zgîlţîie şi scoate limba la oameni. N-am văzut, în viaţa mea, un individ mai posedat de draci decît acest marinar beţiv. Dacă e valabilă teoria că pe Planetă nu toţi locuitorii sînt oameni, ci mai există şi reptilieni, atunci da, Bestia Băsescu e un astfel de reptilian.

* Alcoolic e, bea pînă face pe el – în urmă cu cîteva veri, a căzut peste nişte frapiere, la Restaurantul Hotelului IAKI, din Mamaia; de nenumărate ori, ofiţerii SPP îl aruncau în cadă şi puneau duşul pe el, spălîndu-l de mizeriile multiple; într-o noapte a anului 2006, după ce s-a culcat cu Elena Udrea în boscheţii din spatele Casei Scînteii, a pornit cu maşina spre oraş, dar a confundat pedala de frînă cu cea de acceleraţie şi a intrat în Fîntîna Mioriţa, făcîndu-şi praf coloana, după care a fost dus cu un avion special la o clinică din Viena, iar Nimfa din Pleşcoi şi-a băgat mîna-n ghips.

* Turnător la Securitate a fost încă de pe cînd era elev – ofiţerul de Contrainformaţii se închidea cu el în dormitorul Internatului, iar golănaşul chior îi turna pe toţi, ca să-i fie lui bine; mai tîrziu, a nenorocit familii întregi; ameninţarea lui preferată, împotriva unor marinari care îndrăzneau să nu se prosterneze la picioarele lui scurte şi crăcănate, de tătar, era aceasta: „N-o să-ţi mai iasă paşaportul!”; întreaga lui carieră de rahat s-a clădit pe statutul de turnător la Securitate.

* Bişniţar a fost, după care s-a dat de trei ori peste cap şi a devenit mare mafiot: înainte de decembrie 1989 vindea blugi, şlapi, ciungă, cafea, ochelari de soare, carpete cu Răpirea din Serai etc; după decembrie 1989 a vîndut Flota, sau, mai bine zis, a băut-o.

* Violator a fost, deşi acum şi-a pus, şi el, deştiul semnăturii pe acea petiţie referitoare la violarea fetei din Vaslui; nenorocita creatură e de o neruşinare strigătoare la cer, fiindcă el e autorul răsunătorului viol săvîrşit într-o noapte a anului 1973, împotriva tinerei Doina Renea, aşa după cum ea însăşi a mărturisit, sub semnătură, în redacţia ziarului „Telegraf” şi mi-a spus şi mie; apoi, ciminalul Băsescu a ameninţat-o pe acea femeie că o va omorî, ba chiar a pus doi haidamaci să o arunce în Lacul tăbăcăriei, într-o seară a anului 1997, pe cînd el era ministrul Transporturilor; ei, bine, de la sfîrşitul anului 2004 şi pînă acum, victima violului (care a născut un băiat!) a dispărut fără urmă, parcă a înghiţit-o pămîntul!

Terorist e, cum să nu? N-a incendiat el, în 1981, în Portul Rouen (Franţa) nava pe care o comanda? Cine l-a salvat atunci? Şefii lui din Securitate.

Aş putea să scriu sute de pagini despre rebutul ăsta uman. Nu mi-a fost mie frică de el cînd era în culmea puterii, făcîndu-l de rîsul lumii în istorica şedinţă a Parlamentului, din 18 decembrie 2006, cînd se scremea, ca un căcăcios, să demaşte comunismul – tocmai el, care fusese politruk şi trimitea telegrame lui Nicolae Ceauşescu, dar îi mituia şi pe ştabii vremii, venind din cursă încărcat ca un Pom de Crăciun de nu putea să deschidă nici uşa (o deschidea cu… capul!). Născut în Zodia Satanei, acest derbedeu s-a gudurat pe lîngă stăpînii americani, pînă cînd a devenit agent CIA, în 1998. Aşa a reuşit să cîştige, de două ori, Primăria Generală a Capitalei şi tot de două ori Preşedinţia României, scăpînd basma curată şi din două Referendumuri de suspendare. Toate sforile au fost trase de stăpînii yankei ai coloniei numite România. Nu s-a lăudat, el, cu gura lui strîmbă, că, pentru a fi salvat, l-a vizitat acasă senatorul John McCain, împreună cu ambasadorul SUA? Pe cine, din România, au mai vizitat ăştia acasă? Pe nimeni!

Acum, Epava Băsescu face eforturi disperate să revină pe linia de plutire. A scăpat, deocamdată, de puşcărie, fiindcă îşi şantajează stăpînii. Ştie destule. Asta a făcut toată viaţa lui de sconcs: a şantajat, a ameninţat, a găsit tertipuri şi şmecherii să scape de consecinţele nelegiuirilor sale. În acelaşi timp, a călcat pe cadavre. A ucis oameni. Are tupeu gunoiul ăsta putrezit în alcool să mă acuze, pe mine, că îi scriam poezii Elenei Ceauşescu? Da, i-am scris, şi care-i problema? Pe cine a omorît femeia aia? Pe nimeni. N-are rost să mă justific, de ce am scris ce am scris. În „preţul” acela, am putut, în anii ’80, să-i elogiez pe cei despre care nimeni nu sufla o vorbă: Regele Carol I, Regele Ferdinand, Regina Maria, Ion şi Ionel I.C. Brătianu, Iuliu Maniu, Aurel C. Popovici ş.a. Mie – nu lui Băsescu – mi s-a retras din librării şi biblioteci, în aprilie 1984, volumul „Saturnalii”, care a fost dat la topit. Eu am scris – nu Băsescu – faimoasa telegramă de protest împotriva demolării Bisericii Sfînta Vineri, în iunie 1987, pe care i-am convins să o semneze şi Eugen Barbu, Fănuş Neagu, Paul Anghel, Sabin Bălaşa, Doru Popovici, Ion Lăncrănjan, Mihai Ungheanu, Dan Zamfirescu, Mihai Pelin; scandalul a fost uriaş. Eu – şi nu Băsescu – mi-am depus carnetul de membru al PCR, în iunie 1989 – pe adresa lui Nicolae Ceauşescu, ca protest faţă de tentativa a de a fi demolată casa de pe Str. Buzeşti, în care a locuit Eminescu, pentru ultima oară, în Bucureşti. Eu – şi nu analfabetul Băsescu – am contribuit, decisiv, la tipărirea unor opere fundamentale: „Marea Neagră”, de Gh. Brătianu; „1848 la români”, de Cornelia Bodea; „Dacia Preistorică”, de Nicolae Densuşianu; „Poesii”, de Mihai Eminescu, ediţie anastatică (fotocopiată) în care se afla şi poezia „Doina” („De la Nistru pîn’ la Tisa”). Eu – şi nu beţivanul ăsta manelist – am reintrodus în circuitul public cîntecele naţionale „Treceţi batalioane române Carpaţii” şi „Presăraţi pe-a lor morminte”, în spectacolul festiv dedicat împlinirii a 65 de ani de la măreaţa zi de 1 decembrie 1918.

Şi vine acum un spermatozoid tamponat, cu nasul roşu şi strîmb ca o puţă de berbec, cu ochii apoşi ca lăturile de peşte, şi ridică rîtul la mine! Oh, sfîntă mare neruşinare! Ţine-ţi cocoaşa bine, Trăinică Băşinică, fiindcă te aşteaptă vremuri grele. Pînă aici ţi-a fost. Eu îţi mănînc coliva.

CORNELIU VADIM TUDOR

10 august 2015, Bran