Votul de încredere. Cum au confiscat Victor şi Călin ciolanul puterii Micul Pentagon. Casa de nebuni (65)

Scris de **Admin** Vin Aug 30, 2019 8:18 am

https://www.gandul.info/puterea-gandului/votul-de-incredere-cum-au-confiscat-victor-si-calin-ciolanul-puterii-18334883

Demisia doctorului Călin din Consiliul de Administraţie lăsase loc multor speculaţii. Colegii bănuiau că fusese surprins cu pantalonii în vine, în compania unei asistente sexy sub acoperire. Alţii puteau jura că mâna lungă a Statului Paralel acţionase discret determinându-l să ia decizii la nervi, sub impulsul orgoliilor. Deloc puţini erau cei care îl vedeau pe Victor drept sforarul din spatele întregii tevaturi.

Una peste alta, Viorica avea nevoie de-o adevărată minune ca să rămână în fruntea spitalului.

La cantină pacienţii primiseră porţii duble de budincă şi ceai, ca de fiecare dată când urma să aibă loc o întrunire importantă. Aflaţi în prezidiu, membrii conducerii spitalului veniseră să ceară votul de încredere. Ironic, mandatul lor depindea de-o mână de bufoni, exaltaţi şi demagogi.

Ciolanul Puterii (un femur de dinozaur lustruit cu atenţie) fusese atârnat de tavan în mijlocul sălii. Aşa, ca punct de reper. Cosette tocmai îşi făcea selfie cu exponatul când Viorica bătu cu linguriţa în cană.

― Linişte! Declar şedinţa deschisă. Cine are de comentat la adresa conducerii spitalului este invitat la microfon... Aş dori intervenţii scurte şi la obiect. Misoginii rog să se abţină!

Îşi aranjă bretelele sutienului fără să se sinchisească. Pe urmă umflă un balon din gumă de mestecat, care se sparse cu zgomot. Guma i se lipi de buze ca pompa de sifonul chiuvetei.

Intrat împreună cu Victor în pantalonii de pijama ai ultimului, doctorul Călin se ridică de la masă forţându-şi partenerul să-l urmeze. Merseră în tandem până la prezidiu, ca doi siamezi lipiţi de la brâu în jos. Era haios să-i vezi în aceeaşi pereche de pijamale cum se străduie să-şi sincronizeze mişcările.

Luară câte un microfon şi aşteptară ca zumzetul sălii să se domolească.

Primul interveni doctorul Călin:

― Stimaţi colegi, dragi pacienţi, răbdarea mea a fost pusă la grea încercare cât timp am condus spitalul împreună cu Viorica...

― Şi a mea la fel! îl întrerupse Victor cu un zâmbet superior. Căline, ţi-am spus din start că-i imposibil să faci casă bună cu aceşti analfabeţi funcţionali...

― Dă-mi voie să termin, te rog.

― OK. Scuze.

― Deci demisia a fost strict în interesul spitalului, credeţi-mă pe cuvânt. Nu mai sunt bani de medicamente, oameni buni!

Un cor de fluierături şi huiduieli îl întrerupse. Câteva farfurii zburară la joasă înălţime. Viorica se piti în spatele doctorului Eugen, care încasă lovitura în plină figură. Bărbatul îşi dădu părul pe spate cu tot cu dulceaţa de pe budincă.

― Aţi fost păcăliţi! continuă Victor ideea partenerului său. Vi s-au băgat pe gât tratamente placebo... În loc de Xanax şi Prozac aţi tras pe nas zahăr vanilat şi praf de copt!

Atmosfera explozivă risca să degenereze. Viorica îşi luă inima-n dinţi şi smulse microfoanele din mâinile ”siamezilor”.

― Gata, ajunge cu panarama! Timpul vostru a expirat. Cine urmează?

Îi dădu brânci lui Victor, care căzu în fund trăgându-l peste el pe doctorul Călin. Se rostogoliră amândoi printre mese până în proximitatea Ciolanului Puterii, unde Cosette îşi făcea selfie în pielea goală. Îşi imaginase că era pe plaja de nudişti din Vama Veche. Părea la fel de fericită ca soţia preşedintelui Emmanuel după ultima operaţie de lifting facial.

Purtat în spinare de Ludovic, şeful Statului Paralel ajunse în dreptul prezidiului. Ludovic îşi flexă picioarele până când Klaus coborî la nivelul microfonului.

― Am urmărit pas cu pas, cu atenţie şi evidentă îngrijorare, acest circ politic. O reprezentaţie de categoria C cu artişti amatori ajunşi aproape nemeritat în posesia Ciolanului Puterii. Aşa nu se mai poate! Renunţaţi imediat la ciolan în favoarea noastră, a celor care ştiu să-l roadă mai bine, mai discret şi mai elegant.

Sub greutatea şefului, Ludovic icni plin de sudoare.

― Nu mai rezist, Klaus! i se plânse printre dinţi, înainte de a ceda complet. Iartă-mă, dar spui prea multe prostii!

Cei doi bărbaţi se prăbuşiră printre mesele din primul rând, spre amuzamentul Vioricăi. Alte farfurii cu budincă zburară în direcţia prezidiului. Klaus le prinse cu dexteritatea unui ninja şi începu să mănânce cu poftă, de parcă fusese izolat trei săptămâni la salonul fără clanţă.

Cu pieptul bombat, Dan şi Dacian îşi făcură apariţia pe muzica din Războiul Stelelor. Dacă cineva le-ar fi putut da note pentru aroganţă, cu siguranţă ar fi ieşit campioni intergalactici.

― Conducerea spitalului să rămână aceeaşi, decretă Dan. Să se facă de cacao până la capăt.

Uimit, Dacian îi trase un cot în gură. Dinţii colegului aterizară pe gresie.

― Lasă-mă pe mine să vorbesc, Dane. Am îndurat destul din partea acestor troglodiţi. Trebuie să preluăm Ciolanul Puterii cât mai grabnic. Spitalul are nevoie de noi... Există o limită peste care răbdarea mea încetează să mai fie o virtute. Oamenii USR+ din teritoriu sunt agitaţi. Au intrat în sevraj. Se abţin cu greu de la acte necugetate.

Se uită la Cosette. Se agăţase cu ambele mâini de Ciolanul Puterii bălăngănindu-se printre mese ca un clopot de biserică tras de-un gropar beat. Doctori şi pacienţi o urmăreau cu invidie. Îşi doreau la fel de mult să călărească Ciolanul.

Ludovic o prinse pe Cosette de picior. Femeia se zbătu şi-l lovi puternic, doborându-l la podea. Se iscă o încăierare: simpatizanţii lui Klaus se ciocniră violent cu Dan şi Dacian, veniţi rapid în sprijinul colegei agresate.

Pe nesimţite, Victor şi Călin urcară pe-o scară ca să dea jos Ciolanul. Îl luară cu tot cu Cosette şi-l acoperiră cu feţe de masă (deh!, femeia rămăsese goală). Apoi ieşiră din cantină pe nesimţite, împreună cu cei care hotărâseră s-o trădeze pe Viorica.

Stânga redevenise ce-a fost odată şi chiar mai mult decât atât.