Ce ar putea să răspundă Klaus Iohannis dacă va fi întrebat – și desigur ar putea fi – despre cele două schelete de elefant căzute din dulapul său?

Scris de **Admin** Dum Noi 17, 2019 11:17 am

În unele dintre cercurile de oameni cu care eu am contact, Klaus Iohannis este antipatizat. Și taxat în fel și chip. Din ce în ce mai frecvent, aud o acuzație foarte gravă. Cum că ar fi nazist. Așa că am decis să iau taurul de coarne. Și să atac acest subiect extrem de delicat. Îi avertizez însă pe cititori. Din capul locului, eu unul nu admit teza conform căreia Iohannis e nazist.

Ce ar putea să răspundă Klaus Iohannis dacă va fi întrebat – și desigur ar putea fi – despre cele două schelete de elefant căzute din dulapul său? Xiohannis-refuza-dezbaterile-electorale-e1573728382227.jpg.pagespeed.ic.VaudTaafsG

Ce ar putea să răspundă Klaus Iohannis dacă va fi întrebat – și desigur ar putea fi – despre cele două schelete de elefant căzute din dulapul său? Xiohannis-refuza-dezbaterile-electorale-e1573728382227.jpg.pagespeed.ic.VaudTaafsG

Desigur, niciunul dintre cei care îl eticheteză astfel nu sugerează că domnul Klaus Iohannis ar fi nazist în sensul propriu al cuvântului. Adică nazist cu legitimație. Ci, mai degrabă, că este nazist în spirit. În modul în care gândește. Și în comportamentul pe care îl manifestă. Dar nici din această perspectivă eu nu pot să susțin o asemenea teză.

Sunt convins că această etichetă îi este pusă cu trimitere directă la Grupul Etnic German. Grupul Etnic German a fost o organizație nazistă. Înaintea și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un număr foarte mare de etnici germani s-au înscris în această grupare și circa 80.000 dintre ei au ales în mod voluntar să facă parte din SS și nu au participat ca militari ai Armatei Române. Mulți dintre ei susținând că Armata Română este mult prea tolerantă cu evreii. Și mulți dintre acești tineri rătăciți, pierduți în tenebrele nazismului, și-au pierdut viața încercând să materializeze ideile demente ale lui Adolf Hitler. Aproape toți cei care au scăpat de moarte sau de prizonierat și s-au întors acasă au fost ulterior ridicați de dubele Securității, făcuți pachet, dați pe mâna rușilor și expediați în Siberia. Puțini dintre ei au mai revenit vreodată. Iar sub comunism, după cum bine se știe, o parte însemnată a populației de sași a emigrat în Germania Federală. Satele și localitățile în care în trecut sute de ani trăise o populație germană au rămas în bună măsură pustii. A fost o tragedie. Pentru ei, dar și pentru cultura și spiritualitatea românilor.

Faptul că domnul Klaus Iohannis este de origine germană nu poate reprezenta un păcat. Și nimeni nu-i poate pune din acest motiv ștampila de nazist. Dar atunci de ce? De ce atât de multe persoane, dintre care o bună parte l-au și votat în urmă cu cinci ani, îl etichetează drept nazist? Oricât ar fi de dificil și oricât ar fi de traumatizant, trebuie să răspundem la această întrebare.

Sunt două motive posibile pe care îmi propun să le iau în calcul. Un motiv este legătura pe care el însuși a construit-o între Forumul Democratic al Germanilor, pe care la condus mulți ani și organizația nazistă criminală, scoasă în afara legii și condamnată de istorie, care se numea Grupul Etnic German. Această legătură există, este probată și pentru ea domnul Klaus Iohannis trebuie să-și asume întreaga răspundere. Poate că tocmai din acest motiv el refuză cu obstinație să participe la o dezbatere cu contracandidatul său. Pentru a nu i se pune cumva vreo întrebare care să-l înfunde. Al doilea motiv este comportamentul său general. Lipsa de empatie față de semenii săi. Nepăsarea cu care în general îi tratează pe ceilalți oameni. Răceala din comportamentul său. Pe rând, mă voi referi la cele două motive pentru care în mod greșit i se pune lui Klaus Iohannis eticheta de nazist.

Prin urmare, cu mai mulți ani înainte de a fi ajuns prin votul nostru președinte al României, Klaus Iohannis a condus o organizație născută după decembrie 1989, Forumul Democratic al Germanilor din România și, în același timp, a fost și primar al Municipiului Sibiu. În acea perioadă, i-a venit o idee, inspirată sau nu de alții, legată de uriașul patrimoniu care fusese deținut de Grupul Etnic German și apoi confiscat de căre autoritățile statului român, printr-un decret semnat de Regele Mihai I de România, ca urmare a Tratatului de Pace și Convenției de Armistițiu, care stabiliseră că Grupul Etnic este o organizație nazistă, criminală. O parte dintre aceste bunuri fuseseră donate de bunăvoie sau forțat de comunitățile de germani sau chiar de organizațiile lor religioase și o altă parte, mai consistentă chiar, fusese obținută de prin spolierea, în complicitate cu autoritățile statului român, a familiilor de evrei. După cel de-al Doilea Război Mondial, acest patrimoniu uriaș, în valoare azi de miliarde de euro, a fost preluat de statul român.

Domnul Klaus Iohannis, în calitate de președinte al Forumului Democratic al Germanilor din România, a pus la cale o teribilă inginerie. Obiectivul a fost preluarea de către organizația condusă de el a acestui patrimoniu, sub forma unor restituiri, pe care statul român le-ar datora celor cărora le-a confiscat averea sub comunism. Ca să-și atingă acest obectiv, avea nevoie de două lucruri. 1). De protecție din partea Germaniei, de exercitarea în forță a autorității celui mai puternic stat european asupra autorităților de la București. 2). De o hotărâre judecătorească, prin care să se stabilească nici mai mult nici mai puțin, decât că Forumul Democratic al Germanior din România este succesorul în toate drepturile al Grupului Etnic German, o organizație, repet, nazistă, acuzată pe drept cuvânt de crime de război.

Și astfel, pas cu pas, Klaus Iohannis a reușit mai întâi să obțină o hotărâre judecătorească rămasă definitivă a unei instanțe din Sibiu, oraș unde el era primar și apoi, tot pas cu pas, într-o Românie a lucrului bine făcut, restituirea, rând pe rând, a unor proprietăți, în special imobile și opere de artă, în valoare de miliarde de euro, în beneficiul Forumului Democratic al Germanilor din România și al comunităților religioase germane. Și totul în condițiile în care din nefericre numărul etnicilor germani din România nu depășește cifra de 30.000. Teoretic, toți aceștia au devenit peste noapte milionari. Grație lui Klaus Iohannis. În zadar a încercat Parchetul să întoarcă hotărârea judecătorească de la Sibiu printr-un recurs în interesul statului, în care este pe larg explicată ilegalitatea respectvei decizii de instanță.

Pasul doi a fost nici mai mult nici mai puțin decât intervenția în forță a cancelarului Angela Merkel, care a făcut presiuni asupra autorităților statului român pentru a urgenta și a finalizat restituirile. Nu este de mirare în aceste condiții că, înainte de a fi devenit președinte al României, domnul Klaus Iohannis a fost decorat de statul german cu cea mai înaltă distincție și, pentru prima dată, respectiva distincție a fost acordată unui cetățean al altui stat.

Când Klaus Iohannis a intrat în competiție în urmă cu cinci ani cu Victor Ponta pentru funcția prezidențială, acest fapt desoebit de grav prin care statul român a fost prejudiciat de bunuri în valoare de miliarde de euro, nu a fost cunoscut. Și ca atare nu a fost dezbătut în cele două întâlniri în direct organizate de staff-urile electorale ale candidaților. La acea dată nici litigiile legate de imobilele deținute personal de Klaus Iohannis nu erau cunoscute. Și nici nu aveau cum. Pentru că la acea dată încă nu existase o sentință definitivă a unui tribunal, prin care să se constate că una dintre achiziții, imobilul din centrul Sibiului închiriat pe bani grei băncii Reiffeisen, fusese obținut în baza unor documente false, prezentate cu rea credință de cei care au devenit proprietari ai imobilului cu concursul autorităților locale – Klaus Iohannis fiind primar al Municipiului Sibiu. Această sentință judecătorească, dată pe parcursul mandatului de președinte a lui Klaus Iohannis, constată reaua credință a familiei Iohannis.

Ținând cont de circumstanțele descrise mai sus, avem o primă explicație a obstinației cu care Klaus Iohannis a evitat o confruntare printr-o dezbatere publică cu contracandidați săi și va evita o asemenea confruntare cu doamna Dăncilă. Ce ar putea să răspundă dacă va fi întrebat – și desigur ar putea fi – despre cele două schelete de elefant cazute din dulapul său?

Alegând însă să refuze orice dezbatere, Klaus Iohannis manifestă nu numai lașitate, fapt regretabil pentru un om politic care dorește să conducă statul român, ci și dispreț față de cetățeni. Pentru că cetățenii sunt cei care au acest drept în primul rând și abia în al doilea rând e vorba de contracandidatul său. Această atitudine, această cerbicie a lui Klaus Iohannis, criticată alaltăieri chiar în prestigioasa publicație germană Stern, unde se semnalează că acest refuz este unic în Europa democrată, este taxată de cunoscuții mei drept expresia unor reflexe de tip nazist. Iar această atitudine este pusă în corelație cu alte momente în care Klaus Iohannis a reacționat cu nepăsare, cu nesimțire chiar. Cum ar fi de pildă momentul în care un militar american a leșinat la câțiva metri distanță de Klaus Iohannis, care rostea un discurs la Constanța de Ziua Marinei. Acesta nu a întrerupt discursul, s-a prefăcut că nu vede despre ce este vorba și nici nu a reacționat imediat după discurs, interesându-se de soarta militarului.

Și mai este un detaliu care îi determină pe mulți ca, în mod neîntemeiat, să-i pună lui Klaus Iohannis eticheta de nazist. În spațiul public au apărut, dar nu cu prea mare insistență, dezvăluiri, comentarii și referiri la această mizerie a succesiunii Forumului Democratic al Germanilor din România în toate drepturile din Grupul Etnic German, organizație nazistă criminală. Una dintre dezbatrei a fost organizată de Andreea Crețulescu la România TV. Toți participanții la această dezbatere, inclusiv cei care au participat telefonic, în frunte cu Andreea Crețulescu, în calitatea ei de realizator, au fost judecați în urma unei plângeri formulate de Forumul Democratic al Germanilor din România de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Și în ciuda evidențelor toți, fără excepție, au fost găsiți vinovați. Și fiecare a fost sancționat cu amendă de câte 2.000 de lei. Evident participanții a dezbatere au făcut recurs, și acesta urmează să se judece. Dar până atunci, până la clarificarea acestei situații, întrucât deja există o sancțiune dată pentru acuzațiile aduse lui Klaus Iohannis, televiziunile de știri și ziarele de investigație se tem pe drept cuvânt să dezbată această temă incendiară. Dacă însă ar exista o dezbatere a celor doi candidați prezidențiali rămași în cursă, dinamita i-ar exploda în față lui Klaus Iohannis. Nimic nu ar putea-o opri pe Viorica Dăncilă, exceptând ipoteza unei complicități cu contracandidatul ei, să-i pună acestuia cuvenitele întrebări. Și să-l înfunde pur și simplu.

Klaus Iohannis, în ciuda detalilor de mai sus, nu este nazist. El este etichetat astfel pentru că este extrem de oportunist. Și nu a avut scrupule în a obține foloase necuvenite pentru el și pentru Forumul Democratic al Germanilor din România. Acum, când se pregătește să sacrifice în beneficiul companiilor germane programele de înzestrare ale Armatei Române, el nu o face fiindcă este nazist. Ci fiindcă este oportunist. Pentru că astfel beneficiază în continuare de protectoratul Berlinului. Ca un bun vasal. Iar modul în care a decis să conducă Executivul României, transformându-l pe Ludivic Orban într-un simplu valet, nu este de tip nazist. Ci vine tot din oportunism. Pentru că asta i-ar putea asigura în viitor o autoritate de necontestat. Și, după anihilarea Parlamentului, o libertate deplină în mișcări. Nu e nazism! E oportunism!

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog