REVOLUŢIA a început în Rai (I -II)

Scris de **Admin** Mier Dec 11, 2019 7:55 am

REVOLUŢIA a început în Rai (I): "Codul iadului" al dlui de Mirabeau. De ce e revoluţia lovitură de stat.

https://paulghitiu2009.blogspot.com/2019/12/revolutia-inceput-in-rai-i-codul.html

„Orice revoluţie este o lovitură de stat reuşită.” (Hegel)

Şi asta a fost şi în România în 1989, iar organizatorii ei sunt complotiştii; idioţii utili/profitorii de serviciu/oportuniştii fără scrupule sunt complicii acestora, iar participanţii naivi, perdanţii. Care sunt unii şi ceilalţi? Uitaţi-vă în imaginile din primele zile de la televiziune şi din balcon. Urmăriţi traseul lor şi al rudelor apropiate – cum ar fi, probabil din categoria a doua, Caramitru şi fiul - şi veţi avea nişte evaluări apropiate de certitudine. E adevărat, nu-i veţi putea şi judeca. Şi nici nu-i va judeca vreo instanţă, în afară de cea dumnezeiască, din moment ce ei, urmaşii lor, slujbaşii externi şi alţi mercenari ai mafiei bancare anticreştine au pus mâna pe toate pârghiile şi instituţile statului.

Au trecut 30 de ani şi în loc să ne limpezim şi să găsim direcţia, suntem tot mai în ceaţă, tot mai debusolaţi. De fapt suntem băgaţi tot mai în ceaţă, ni se fură busolele, se folosesc simulatoare de zgomote şi voci pentru a fi îndrumaţi pe cărări greşite către prăpastie. Să nu aflăm adevărul. Cum ar fi:

Ce e o revoluţie şi de ce e ea lovitură de stat

Trebuie să răsturnăm ordinea, să anulăm toate legile, întreaga putere şi să lăsăm poporul în anarhie.... Trebuie să le gâdilăm vanitatea, să le încurajăm speranţele, să le promitem fericirea până ce ne vom duce la bun sfîrşit opera; trebuie să ne ferim de capriciile lor şi de sistemele care le plac, pentru că oamenii din popor sunt foarte periculoși în calitate de legislatori, ei stabilesc legi care coincid cu pasiunile lor, în plus, dorința lor de cunoaștere nu ar face decât să dea naștere la abuzuri. Dar cum masele sunt o pârghie pe care legiuitorii o pot mișca după cum vor, este absolut necesar să le folosim ca un sprijin, și să le facem să urască tot ceea ce dorim să distrugem și să emănăm iluzii în calea lor; trebuie de asemenea să cumpărăm toate condeiele mercenare care să propage metodele noastre şi care îi vor instrui pe oamenii din popor în ceea ce îi priveşte pe duşmanii pe care îi atacăm. Clerul, fiind cel mai puternic în opinia publică, poate să fie distrus numai prin ridiculizarea religiei, prin caracterizarea preoţilor ca fiinţe odioase şi numai prin reprezentarea lor ca monştri de ipocrizie... Tipăriturilee trebuie să prezinte în orice moment cantităţi proapspete de ură împotriva clerului. Să le exagerăm averile, să facem ca păcatele unora să apară ca fiind comune pentru tot clerul, să le atribuim toate viciile; calomnie, crimă, lipsa credinţei, scrilegiu, totul este permis în timpul revoluţiei…

Să ne ferim mai presus de toate de a le da prea multă putere (maselor – n.aut.); despotismul lor este prea periculos, trebuie să flatăm masele printr-o justiţie arbitrară, să le promitem o mare diminuare a impozitelor şi o împărţire mai curând egală, o creştere a averii și mai puțină umilință. Aceste promisiuni fără susţinere vor fanatiza masele, care îşi vor reduce rezistența. Ce contează victimele şi numărul lor? jafurile, distrugerile, incendierile și toate efectele necesare unei revoluții? Nimic nu trebuie să fie de nefolosit și putem spune împreună cu Machiavelli: "Ce contează mijloacele, atâta timp cât ne atingem ţelul?

Exact asta e orice revoluţie. Vă rog să recitiţi cele de mai sus: nu recunoaşteţi metode care s-au aplicat în aceşti ani şi se aplică accelerat în acest moment în România? Nu regăsim tacticile folosite pentru a ne dezbina, a ne întoarce pe unii împotriva celorlalţi, pentru a ne rupe de Biserică, adică de Dumnezeu? Ne găsim, după cum vom vedea mai târziu, în etapa radicală a revoluţiei din 89 care, de fapt, nu s-a încheiat.

Pasajele de mai sus aparţin Vicontelui de Mirabeau, unul dintre stâlpii Revoluţiei franceze, mason de vază, membru al Ordinului luminaţilor, şi provin din textul “Croquis ou Projet de Révolution de Monsieur de Mirabeau” publicat în 1791.

Pornind de la definiţiile din dicţionare şi analizând revoluţiile ultimelor cinci secole, în care am avut de-a face cu o permanentă ofensivă pentru distrugerea lumii oamenilor şi crearea unei lumi a sclavilor lobotomizaţi, putem fixa în pagină caracteristicile unei revoluţii. Iată-le pe cele mai importante:

1. Există o singură REVOLUŢIE; în etapa actuală, revoluţia mondială, „revoluţia perpetuă” (în formula dragă lui Troţki). Revoluţiile locale sunt manifestări ale acesteia într-un anumit stat sau regiune. REVOLUŢIA este lucrarea diavolului de negare şi distrugere a omului ca creaţie a lui Dumnezeu şi de recreare a lui sub forma unui produs standardizat cu caracteristici opuse celor date de Creator. Prima revoluţie locală - lovitură de stat a fost în Grădina Raiului, unde diavolul i-a convins pe Adam şi Eva să se revolte, să dea o „lovitură de Rai” şi să devină asemenea lui Dumnezeu. Ca în toate revoluţiile, la final, masele – cei doi - s-au regăsit într-o situaţie mult mai proastă. Perpetuă până la Judecata de Apoi, când diavolul va fi trimis în întunericul cel mai afund, REVOLUŢIA are etape de expansiune în care reuşeşte în opera de vrăjire a lumii (păgânismul, care a cuprins cea mai mare parte a lumii după căderea din Rai, şi neopăgânismul actual) şi de retragere - dezvrăjirea prin naşterea şi învierea lui Hristos.

2. Mafia bancă globalistă anticreştină instigatoare şi beneficiară. Revoluţiile ultimilor 500 de ani, , servesc, la nivel lumesc, intereselor mafiei bancare anticreştine, braţul prin care diavolul îşi face lucrarea în etapa actuală a Revoluţiei. Aici sunt ele pregătite, iniţiate, organizate la nivel macro, de aici vine finanţarea, de aici sunt plătite trupele de mercenari activişti, de aici sunt plătiţi falşii profeţi, filosofii, ideologii care hăcuiesc creierele maselor.

3. Un centru suprem şi centrele operaţionale. În organizarea şi desfăşurarea lor, revoluţiile au mai multe centre operaţionale, care coordonează activitatea revoluţionară a diverselor forţe implicate, şi forţe interne şi externe. Toate acestea sunt la rândul lor controlate şi coordonate de centrul suprem, real, difuz geografic (mafia anticreştină), care operează în spectrul social vizibil numai prin proiecţiile sale. Existenţa lui scapă cel mai adesea celorlalte centre, forţelor şi grupurilor/maselor populare implicate, căci între el şi organizatori-participanţi sunt mai multe niveluri de mascare.

4. Pregătire minuţioasă - revoluţiile nu sunt revolte spontane. Acestea din urmă însă pot fi folosite fie la declanşarea lor, fie pe parcurs pentru impunerea unora dintre obiective. Cea mai importantă parte a pregătirii este cea psihologică, cu războiul cultural, ingineria socială, manipularea prin intermediul cărora sunt fanatizaţi cei mai puţin rezistenţi şi agitate masele. Înainte de a se declanşa revoluţia din stradă şi din palat, este câştigat războiul ideilor.

5. Revoluţiile au forţe aliate în chiar sistemul pe care îl atacă.

6. Revoluţiile locale au mai multe faze şi sunt coincidente cu respectiva etapă de expansiune a revoluţiei mondiale. După etapa de pregătire, de „fezandare” a maselor, despre care am vorbit, şi după declanşarea violentă, trec printr-o etapă moderată, apoi una radicală şi la final, cea mai lungă, cea de consolidare a noii puteri anticreştine.

7. Declanşarea.Terenul fiind pregătit cu mult timp înainte, declanşarea lor poate fi datorată unui eveniment întâmplător – de exemplu, o revoltă locală, scumpirea pâinii, biletului de metrou, sau whatsupului. De cele mai multe ori, declanşarea este controlată prin tensiunile induse de „abuzuri”, „crime”, „samavolnicii” ale regimului înscenate chiar de către revoluţionari, sau de acţiuni revoluţionare, implantate pe tensiunea deja pregătită.

8. Revoluţiile au dimensiuni naţionale. Spre deosebire de revolte, care sunt şi rămân, locale sau cel mult regionale ca implicare a populaţiei şi arie de desfăşurare.

9. Revoluţiile au nevoie de mase pentru a intimida forţele care ar trebui să asigure securitatea statului/regimului respectiv şi pentru a se legitima ca fiind populare. Odată atinse scopurile, după cum am văzut şi din textul lui Mirabeau şi din realitate, masele sunt abandonate într-o situaţie, în mod real, mai proastă.

10. Au nevoie de spectacol, sânge, moarte pentru a amplifica emoțiile, tensiunile și forța distructivă din fiecare persoană.

Tot de la Mirabeau avem şi următoarea declaraţie: Gloata asta merită să ne aibă ca legiuitori. Aceste profesiuni de credinta, după cum vedem, nu sunt deloc democratice; secta (Ordinul luminaţilor – n.aut.) foloseste plebea drept carne de tun pentru revoluţie, ca materie primă pentru pentru tâlhării, după care ea (secta) pune mâna pe aur și o abandonează în decrepitudine . Este cu adevărat codul iadului!

Acest "cod al iadului" îl regăsim în toate revoluţiile ulterioare. Şi citind aceste instrucţiuni diabolice de acum aproape 300 de ani înţelegem că ceea ce definim ca statutul de colonie al ţării este de fapt faza preluării puterii de către adevăratul centru de putere. După cum am mai spus, revoluţia din 89 nu s-a terminat, ci a intrat în faza ei cea mai radicală, în care ura a cuprins aproape întregul organism social.

În episoadele următoare vom vorbi despre revoluţia mondială şi vom aplica cele 10 elemente de descriere pe revoluţia franceză şi pe cea din România.

Va urma.

REVOLUŢIA a început în Rai (II)-Naufragiul civilizaţiei: despotismul împotriva libertăţii, incapacitatea împotriva talentului, viciul împotriva virtuţii, ignoranţa împotriva culturii

https://paulghitiu2009.blogspot.com/2019/12/naufragiul-civilizatiei-despotismul.html

Rezumatul ideilor din primul episod: REVOLUŢIA este transpunerea la nivel omului a războiului diavolului împotriva lui Dumnezeu; ea a început din momentul ispitirii primilor oameni în Rai pentru a da o lovitură de stat împotriva acestuia; este continuă şi permanentă, dar are etape distincte în istoria umanităţii. Se manifestă, în etapa acestui ultim mileniu de subminare a creştinismului, prin crearea şi acumularea de tensiuni ca urmare a ispitirii continue a omului, tensiuni care au fost duse la explozie în diverse perioade sub forma revoluţiilor bugheze, socialiste, comuniste; printr-o acţiune continuă de subminare culturală a creştinismului, care să schimbe sistemul de valori ale omului; prin preluarea conducerilor statelor occidentale de către mafia bancară globalistă anticreştină prin slugile sale posedate sau pur şi simplu, oportuniste; impunerea, în această fază, a unei agende satanice societăţilor din întreaga lume în regim deschis, opresiv, ca politică de stat, în zona occidentală, şi prin diseminarea non-valorilor demonice în celelalte state ale lumii pe calea coruperii populaţiilor prin oferta consumerist-hedonistă şi sancţiunilor, loviturilor de stat, războaielor, revoluţiilor democratice.
Primul episod: https://paulghitiu2009.blogspot.com/2019/12/revolutia-inceput-in-rai-i-codul.html
Aceste lucruri au rămas ascunse până târziu şi niciodată asumate complet, ascunse sub formula construirii fericirii pentru omenire. De exemplu, niciodată nu s-a asumat public, deschis dinspre revoluţionari, în afara unor societăţi secrete, paternitatea diabolică a REVOLUŢIEI, sau a revoluţiilor de etapă şi de sector. Dar, în ceea ce priveşte mondialitatea şi permanenţa, în ultimii 300 de ani diverse persoanje ale epocii anterioare şi a celei sincrone cu revoluţia franceză au vorbit unii despre necesitatea, alţii despre pericolul extinderii revoluţiei la nivel mondial; unii despre beneficiile ei, alţii despre distrugerile pe care le va aduce. Pe măsură ce au fost câştigate redute şi bătălii, ce frontul revoluţionar a avansat în teritoriile creştine, încep să fie expuse deschis unele dintre obiectivele şi mijloacele revoluţionare. Marxismul proletar al secolului 19 a afirmat obligaţia revoluţiei mondiale. Troţki, în continuarea lui Marx şi Engels, a anunţat şi caracterul ei perpetuu.
Revoluţia mondială este un concept marxist al răsturnării capitalismului în toate statele prin acţiunea revoluţionară conştientă a clasei muncitoare. Aceste revoluţii nu vor avea loc neapărat simultan, ci acolo unde condiţiile locale permit unei mişcări revoluţionare să înlocuiască proprietatea şi legea burgheză şi să instaleze un stat al muncitorilor bazat pe proprietatea socială a mijloacelor de producţie… Scopul final al unui astfel de socialism orientat international este de a făuri sociaismul mondial şi apoi, comunismul global fără state. (Wikipedia)
În cartea sa „The Dark Underground: Secret Societies and Subversive Movements”, una dintre cele mai solide analize a societăţilor secrete şi activităţii lor, Nesta Helen Webster se întreabă:
Astfel, în „acest naufragiu al civilizaţiei”, cum l-a descris un contemporan, proiectele cabaliştilor, gnosticilor şi societăţilor secrete, care timp de 18 secole au subminat fundamentul creştinătăţii, şi-au găsit împlinirea. Nu descoperiţi un ecou al lui Toledot Yeshu în blasfemiile Marchizului de Sade privindu- pe „sclavul evreu” şi „femeia adulteră, curtezana Galileanului”? Şi în injuriile lui Marat: „Hristos este un fals profet!”, o repetare a doctrinei secrete atribuite templierilor: „Iisus nu este adevăratul Dumnezeu; El este un fals profet; El nu a fost crucificat pentru salvarea umanităţii, ci pentru propriile ticăloşii”? Sunt aceste asemănări accidentale, sau sunt ele rezultatul unui complot continuu împotriva creştinismului?
Au existat şi personaje care au întrevăzut cataclismul revoluţionar  pornit de Revoluţia franceză şi au profeţit nenororcirile ce urmau să vină. In 1787 Cardinalul Caprara, nunţiu apostolic la Viena, îl averiza pe Papă că activităţile desfăşurate în Germania de sectele Luminaţilor, Perfectibiliştilor, Francmasonilor etc., erau în creştere  şi că din delirurile fără sens ale acestora se va naşte o realitate înfricoşătoare.
O profeţie mult mai clară şi cu atât mai surprinzătoare este cea a Marchizului de Luchet iniţiat în planurile revoluţiei şi participant la primele ei faze. Iată cuvintele lui scrise în 1789, înainte de declanşare:
„Oameni amăgiţi ... aflaţi că există o conspiraţie a despotismului împotriva libertăţii, a incapacităţii împotriva talentului, a viciului împotriva virtuţii, a ignoranţei împotriva culturii... Această societate urmăreşte guvernarea lumii... Obiectul ei este dominaţia universală. Acest plan poate părea incredibil – da, dar nu himeric ...  o astfel de nenorocire nu s-a mai abătut asupra lumii.”
De Luchet prezice cu precizie evenimentele care vor avea loc peste 3-4 ani: soarta regelui,campania de distrugeri şi măcelul din vara anului 1793 în urma căreia Franţa va fi depopulată, înfometată, sărăcită, creştinismul prigonit şi înlocuit cu idolatrii şi face un apel către mai marii lumii menţionând cu precizie efectele revoluţiei pe întinsul acesteia. Evident nimeni nu l-a ascultat şi nici acum el nu este băgat în seamă. Deşi, tot ceea ce a anunţat pentru acei ani a rămas perfect valabil pentru aceste zile.
La conventul (congresul) lojilor masonice de la Wilhelmsbaden, din 1782, la care Ordinul luminaţilor s-a înfiltrat şi a preluat, sub pretextul reformării lor, unele loji masonice, a fost pus la punct şi planul Revoluţiei franceze, în ansamblul unei revoluţii mondiale, care să distrugă religiile şi statele acelor vremuri. Contele de Virieu, un mason care a participat la convent, şi, ulterior, revoluţionar, i-a dezvăluit unui prieten: „Nu pot să-ţi spun ce s-a hotărât acolo. Pot doar să-ţi spun că este mult mai grav decât iţi închipui tu. Conspiraţia care s-a pus în mişcare la Wilhelmsbaden este atât de perfect organizată, încât nu au scăpare nici monarhia, nici biserica„.
Ducele de Brunswick, cel care de pe poziţia de “Eques a Victoria" al ordinului Strictei Observanţe, cu numele de cod luminist "Aaron," şi mare maestru al masoneriei germane, a condus lucrările conventului de la Wilhelmsbaden, după ce a văzut ceea ce s-a întîmplat în Franţa în timpul revoluţiei, a trimis în 1794 un manifest către toate lojele germane din care vă prezint un fragment:
S-a ridicat o mare sectă care, luându-şi ca motto binele şi fericirea omului, a lucrat în întunericul conspiraţiei pentru a face din fericirea umanităţii o pradă pentru ea însăşi. Această sectă este cunoscută tuturor: fraţii ei sunt de asemenea  cunoscuţi. Ei sunt aceia care au subminat fundamentul ordinului până la completa lui răsturnare; din cauza lor întreaga omenire a fost otrăvită şi rătăcită pentru câteva generaţii. … Şi-au fondat planurile nesătulei lor ambiţii pe mândria politică a naţiunilor. Fondatorii lor au aranjat să introducă această mândrie în capetele popoarelor. Au început prin a turna oprobiul pe religie…. Au inventat drepturile omului care sunt imposibil de descoperit chiar în cartea naturii, şi i-au împins pe oameni să smulgă de la prinţii lor recunoaşterea acestor presupuse drepturi. Planul lor de a distruge toate legăturile sociale şi ordinea a fost dezvăluit în toate cuvântările şi acţiunile lor. Au înşelat lumea cu o mulţime de publicaţii; au recrutat discipoli din toate nivelurile şi poziţiile sociale; au amăgit pe cei mai perspicaci afirmând false intenţii. Au semănat în inimile tinerilor sămânţa invidiei şi au excitat-o cu momeala celor mai de nepotolit patimi. Mândrie neîmblânzită, sete de putere, astea au fost singurele motive ale acestei secte; şefii lor nu au urmărit altceva decât tronurile lumii şi guvernarea naţiunilor.
Iar în cartea sa, Nesta Webster afirmă: Acest “cod al iadului” expus în “Projet de revolution” al lui Mirabeau  îl regăsim repetat în documentele ulterioare în toată perioada scursă de atunci – în corespondenţa “Alta Vendita”, în “Dialogues aux Enfers entre Machiavel  et Montesquieu” de Maurice Joly, în catehismul lui Bakunin, în “Protocoalele înţelepţilor Sionului” şi în scrierile bolşevicilor ruşi de azi. (Şi nu putem să nu completăm: şi în toate documentele programatice revoluţionare de la revoluţia bolşevică până astăzi.) Oricare ar fi îndoielile privind autenticitatea unora dintre aceste documente, ceea ce rămâne este că acest plan de proiectare a revoluţiei şi de utilizare a maselor ca o pîrghie pentru cucerirea puterii de către o minoritate despotică a fost formulat public la 1789 şi, de asemenea, că metodele descrise în acest „Protocol” au fost puse în practică din acele zile până astăzi.
Va urma.