Holocaustul: Scurt Ghid Pentru Tema la Istorie

https://www.incorectpolitic.com/holocaustul-scurt-ghid-pentru-tema-la-istorie/





Din 1945 , rapoartele asupra numarului de decese  ale evreilor din timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial sunt revizuite permanent cu rezultatul ca sunt mereu in scadere . Totusi, in timp ce numărul deceselor continua sa scada, cifra inventata de sase milioane ramane intacta in mod inexplicabil.
De altfel, atunci cand nazistii au preluat puterea in Germania , evreii au inceput sa paraseasca tara, ca de altfel intreg continentul european.
Destinatiile lor cuprindeau Palestina , Statele Unite si Rusia (printre altele). Aceste mutatii  s-au dovedit atat de stupefiante incat s-a vorbit de facto de un al doilea exod .
Pe data de 9 iunie 1945 , Freiling Foster in revista Colliers, localiza cu precizie  populatia evreiasca din Europa sub ocupatia germana, declarand ca ea este de 3.450.000.
Aceasta cifra este interesanta. Cum este posibil ca sase milioane de evrei sa fi murit in holocaust atunci cand in toata Europa nu existau  atatia, la vremea respectiva ?
Si mai revelator, atunci cand nazistii au devenit o forta puternica pe care trebuia scontat, in 1933, nu existau decat 560.000 de evrei cu rezidenta in Germania .
In regiunile cele mai apropiate de guvernul lui Hitler – in mod expres in Germania , in Cehoslovacia  si in Austria – nu ramaneau decat 360.000 evrei dupa 1939.
Este evident faptul ca imaginea devine astfel mai clara ! Caci nu existau sase milioane de evrei care sa traiasca  in Europa la vremea respectiva si care deci ar fi putut fi ucisi pe vremea dominatiei lui Hitler .
Pe 13 iulie 1994, PBS(KENW-TV) a televizat un raport al vietii faimosului Charles Lindbergh. In documentar, se declara ca acesta vizitase un lagar de munca din Germania si ca revenise asupra concluziileor sale sustinand ca doar  un total de 25.000 persoane pierisera intr-un an si jumatate .
In mod straniu , Simon Wiesenthal – vanator de nazisti , un mincinos notoriu – ‘a fanfaronat’ dupa al doilea razboi mndial ca germanii ucisesera zece milioane de evrei doar in Polonia , Letonia, si Lituania . In acelasi fel , in 1943, doi ani inaintea sfarsitului razboiului, Rafael Lemkin ,  autor al lucrarii “Dominatia  Axei  asupra Europei ocupate “, pretindea ca sase milioane de evrei murisera deja in 1943. E vorba de omul care a creat termenul de “genocid” .
In mod curios , in februarie 1943, revista  “ Reader’s Digest” declara, de asemeni, ca sase milioane de evrei fusesera deja masacrati .
Dar au trait evreii cu adevarat vreo forma de exterminare genocidara ? Aceasta intrebare merita un examen asupra cifrelor. Pe 24 mai 1933, Daily Express , un jurnal evreiesc , stabilea ca totalul evreilor in lume era de 14 milioane. Almanahul Mondial din 1933, pg 419, estima numarul evreilor la 15316359. Sa continuam, Almanahul Mondial din 1936, pg748, stabilea populatia evreiasca ca fiind de 15.753.633, asta in timp ce in 1938 , ea cobora la 15748091. In 1939 , Comitetul American evreiesc  al biroului Consiliul Sinagogii  stabilea populatia evreiasca la 15,6 milioane . Almanahul Mondial : 1940 – 15, 3 milioane , 1941 – 15,7 milioane,  1942-15,1 milioane,  1947 – 15,6 milioane,  1949 – 15,7 milioane.
Editia 1945 a Almanahului mondial.  Să luam o pauza de cateva momente spre a judeca aceste cifre .
Cand America a intrat in razboi , in 1941, evreii totalizau la nivel global 15,7 milioane . S-a presupus ca la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial , in 1945, nazistii exterminasera sase milioane de evrei . Totusi , in 1947, populatia totala a evreilor , conform foarte respectatului Almanah mondial, numara 15,6 milioane de persoane – nicio schimbare substantiala. Cum este posibil acest lucru?
Pentru a intari acest argument, pe 22 feb 1948, New York Times a stabilit numarul evreilor in lume la 15,6 milioane, plus 600000 pana la 700000 in Palestina.
Totalul se ridica la 16,2 milioane, mai mult decat la inceputul celui de-al II lea razboi mondial.
Hanson Baldwin, istoric la NY Times, a stabilit si el numarul evreilor din lume, prin 1948 la 15 milioane.
Ciudat e ca in 1943, o publicatie numita Information Please a stipulat cifra de 15152098 de evrei in lume.
In acelasi sens, Crucea Rosie a publicat in 1946 un raport ale caror referinte aveau efect uimitor: intre 270.000 si 300.000 de prizonieri inregistrati, de toate nationalitatile, au pierit in lagare de munca controlate de nemti. Printre acestia, nu mai mult de jumatate erau evrei si acestia au murit in principal de febra tifoida si alte maladii. In plus, ea, Crucea Rosie a aratat clar ca majoritatea deceselor au survenit spre sfarsitul razboiului cand bombardamentele au taiat toate cele necesare lagarelor de munca. Crucea Rosie Internationala a examinat inregistrarea deceselor facuta exrem de detaliat de nemti si au stabilit ca dintr-un total de 150.000 de muncitori morti la Auschwitz, numai 30.000 erau evrei. Evident ca istoricii Holocaustului au mentinut zeci de ani ideea ca nazistii eliminasera 4 milioane de evrei. Crucea Rosie trebuie sa stie caci, in timpul razboiului, ofiterii nazisti le-au permis sa faca livrari regulate si sa inspecteze lagarul de munca.
Crucea Rosie a raportat astfel: se pregateau mai mult de 9000 de pachete pe zi. Din toamna anului 1943 pana in mai 1945, circa 1.112.000 pachete cantarind 4500 tone au fost trimise in lagarele de concentrare.
Daca intentionau sa faca din lagarele de concentrare camere ale mortii unde evreii erau ucisi cu milioanele, de ce nazistii au autorizat personalul Crucii Rosii sa livreze atata mancare, haine si medicamente?
Sa cercetam mai adanc informatiile. In iunie 1946, in documentul #9925, Crucea Rosie a luat interviu unor prizonieri eliberati din diverse lagare naziste, se consemnau urmatoarele: Au fost intrebati daca au fost martori la ucideri prin gazare. Detinutii n-au vorbit despre acest lucru. Niciun muncitor n-a confirmat zvonurile despre “fabricile mortii”.
Sa ne amintim faptul ca cei de la Crucea Rosie au livrat in mod constant pe perioada celui de al II lea razboi mondial provizii pentru aceste lagare.
Niciodata nu s-a facut plangere si nici vreun rezumat despre furnalele de la Auschwitz folosite la gazarea oamenilor, nici macar o data, nici in raportul din 1946 de 1600 de pagini. Nu face referire deloc nici la cabinele de dus ascunse pentru a emana gaz si utilizate la executii in masa. Pentru a comunica importanta acestei informatii, in biografia lor de dupa razboi, nici macar o data David Eisenhower, W. Churchill, de Gaulle sau H. Truman n-au facut nici cea mai mica referire despre lagarele de concentrare din Germania sau din tarile ocupate de germani. In plus, in timpul razboiului, nici Crucea Rosie, nici vreo alta organizatie umanitara, nici Vaticanul, nici vreun guvern aliat n-au abordat subiectul unui Holocaust care ar fi exterminat 6 milioane de evrei.
Crucea Rosie a declarat ca la finalul razboiului, un total de 120.000 de supravietuitori de toate nationalitatile au fost eliberati din lagarele de concentrare. In timpul razboiului, un total de 3,4 milioane de evrei locuiau pe teritoriile europene ocupate de nemti. Stim ca aceasta cifra este exacta deoarece Congresul Mondial al Evreilor a publicat o carte intitulata “Unitate in Dispersie”, in care se spune, la pag 377: “Majoritatea evreilor germani au reusit sa paraseasca Germania inainte de a izbucni razboiul”.
Dealtminteri, il citam si pe Freilling Foster, in numărul din 9 iunie al revistei Colliers: “2,2 milioane de evrei au emigrat in URSS din anul 1939 pentru a scapa de nazisti”. Deci, in mare, 3,4 milioane de evrei traiau in Europa in timpul celui de-al II lea Razboi mondial si numai 120.000 supravietuitori au ramas din lagarele de concentrare. Dar ceva straniu s-a intamplat: Pe 31 mai 1956, guvernul german a aranjat sa indrepte reclamatiile a 400.000 supravietuitori din lagarele de concentrare. Apoi, in 30 iunie 1965 – un deceniu mai tarziu- 3.375.020 evrei, pe deasupra, s-au declarat supravietuitorii Holocaustului. Totusi, asa cum s-a aratat mai sus, numai 3,4 milioane evrei aveau resedinta in Europa in al II lea razboi mondial. Apoi, surprinzator, in 2000, israelienii au proclamat ca detineau un nr total de 1.092.000 de supravietuitori ai Holocaustului. Ori, daca asta e cifra corecta, la 55 ani dupa Razboi si considerand ca supravietuitorii au pierit in mod natural de-a lungul a 5 decenii, trebuie sa admitem ca pretinsul numar al supravietuitorilor in 1945 a fost – cel putin dupa parerea istoricilor Holocaustului- mai mare de 5 milioane.
Sa examinam deci cifrele. Ar fi fost 6 milioane de evrei exterminati in timpul celui de-al II lea razboi mondial si alti 5 milioane de supravietuitori. Totusi, intreaga Europa nu poseda decat 3,4 milioane de evrei. Nu credeti ca in acest caz matematica este un pic incerta?
[size]
Nota redacției: Textul de mai sus, primit cu ani în urmă și rătăcit prin cotloanele site-ului, îl publicăm acum prima oară, cred! Un text reconfortant! Așadar, crima numită HOLOCAUST nu a fost atât de cumplită, dacă a fost crimă, iar de genocid nu poate fi vorba. Repet: nu poate fi vorba de un genocid al evreilor în al Doilea Război Mondial, și nici cu altă ocazie, din câtă istorie mai știu și eu. Slavă Domnului, nu a fost!
Se pot trage mai multe concluzii din examinarea cifrelor de mai sus. Țin cel mai mult la următoarea concluzie:
Cifrele de mai sus care infirmă producerea unul holocaust, a unui genocid cu milioane de victime evreiești, ne sunt oferite de instituții și publicații evreiești de elită. E clar că există o categorie de evrei certați cu logica și bunul simț care fac carieră chiar academică din susținerea tezei cu holocaustul lui pește, iar alți evrei, cei mai serioși nu se pronunță sau când o fac ne oferă indirect argumente împotriva basnei sioniste.
Vechea distincție între evreii evrei și evreii diabolici. Să reținem deci:
NU TOȚI EVREII SUSȚIN TEZA HOLOCAUSTULUI, IAR MULȚI DINTRE EI O NEAGĂ!
În schimb, de câțiva ani se adună pe furiș tot mai multe texte – mărturii, documente, privind un genocid real și total ignorat: genocidul de la sfârșitul războiului împotriva poporului german, a populației civile, dar mai ales împotriva prizonierilor de război germani ajunși în custodia aliaților, americani, francezi și englezi. Bașca sovieticii. Rușii!
Despre cum a fost să fii prizonier la ruși mai știm și noi, de la bieții români căzuți prizonieri la Cotul Donului sau oferiți ofrandă de așa zisul rege Mihai, preț al acceptării sale de către ruși după 23 august 1944. S-au scris cărți, s-au făcut filme de propagandă pro sau anti-sovietică pe acest subiect. Nu despre acei prizonieri este vorba acum!
Ci despre germanii care la sfârșitul războiului au făcut tot ce au putut ca să evite prizonieratul în Siberia, considerând că salvarea pentru ei este să ajungă prizonieri la americani! La occidentali! La francezi, la englezi, la canadieni…
Socoteala le-a ieșit pe dos! Se pare că soarta germanilor ajunși la mâna generalului Eisenhower a fost cumplită, inimaginabil de cumplită! Siberia a fost parfum pe lângă lagărele americane de prizonieri! Milioane de tineri germani, prizonieri la americani, au fost batjocoriți și umiliți înainte de a fi lăsați să moară de foame și boli fără niciun ajutor! Lăsați literalmente să moară după un program bine ticluit!
Cu o singură excepție: militarii germani ajunși în custodia trupelor comandate de generalul George Patton. Acesta, când a sfârșit proviziile destinate prizonierilor, le-a dat drumul acasă bieților flăcăi!… American american, acest mare general! Ar fi ajuns președintele SUA dacă establishmentul din State nu decidea altminteri, organizându-i un accident auto mortal mai ceva ca la Hollyhood!
Vom reveni la acest subiect! Deocamdată semnalăm paradoxul pe care ni-l pun în față documentele:
Da, a fost un Holocaust, un genocid cumplit, dar nu făcut de germani împotriva evreilor, ci un genocid împotriva germanilor, a tineretului german… Cel puțin așa susțin unii autori, printre care și autorul ultimei cărți primite la redacție. O carte despre care se tace de 30 de ani:
MORTS POUR RAISONS DIVERSES
par James Bacque Enquête
sur le traitement des prisonniers de guerre allemands dans les camps américains et français à la fin de la Seconde Guerre mondiale.
Éditions de l’AAARGH 2004
Traduit de l’anglais par CATHERINE LUDET
Sand Cet ouvrage est la traduction du livre de langue anglaise, paru sous le titre : OTHER LOSSES et publié par Stoddart Publishing Co.Limited, Toronto, Canada. I.S.B.N. 2-7107-0462-5 James Bacque, 1989. Éditions Sand, 1990, pour l’édition française[/size]