9 ian 2021
AMINTIRI DESPRE VIITOR-ROMÂNIA DE MÂINE , RrOMANIKA BABANA :: „Nec audiendi qui solent dicere, Vox populi, vox Dei, quum tumultuositas vulgi semper insaniae proxima sit" :: GUVERNANTI IDIOTI SAU (si) HOTI
Pagina 1 din 1
9 ian 2021
”Oare nu ei, bricoleurii comunismului, și nu ei, complicii lor, au făcut până mai ieri legile democrației și au instrumentat „procesele Revoluției”?”
Cu ce ne vaccinăm: Pfizer sau Moderna? O dilemă inutilă Bucurie doar pe jumătate după ce serul anti-COVID produs de compania farmaceutică americană Moderna a primit acceptul Agenţiei Europene a Medicamentului şi reprezentanţii companiei au declarat că intenţionează să deschidă o fabrică în Elveţia. Aceasta pentru că, cea mai mare parte a cantităţii de vaccin a fost contractată de piaţa nord-americană. „S-ar putea ca serul de la Moderna să nu ajungă deloc în România, întrucât autorităţile americane au declarat că, mai întâi, vor fi asigurate persoanele din SUA. Preşedinţii americani au spus: întâi America! Ceea ce înseamnă 300 de milioane de vaccinuri, adică 600 de milioane de doze, pentru toată populaţia. Gratuit”, atrage atenţia prof.dr. Viorel Alexandrescu, virusolog, fost director al Institutului Cantacuzino din Bucureşti, şeful Centrului Naţional de Referinţă pentru Gripă. „Vaccinurile nu sunt interschimbabile!“
La rândul ei, dr. Sandra Alexiu, medic de familie, preşedinta Asociaţiei Medicilor de Familie din Bucureşti-Ilfov, are îndoieli că vom vedea serul de la Moderna. „Înainte ca vaccinul de la Moderna să ajungă la noi, trebuie să primească autorizaţie provizorie de la UE. Aceasta este procedura după ce Agenţia Europeană a Medicamentului, EMA, îşi dă acordul. Apoi, trebuie să se contracteze de către UE, nu de către noi. Nu ştiu cât de curând se va întâmpla acest lucru. Din câte ştiu eu, e complicat cu Moderna, pentru că a fost contractată în foarte mare măsură de către americani. Nu ştiu dacă ajunge şi pe la noi”, a subliniat medicul de familie. Ceea ce este important de ştiut, adaugă Alexiu, este faptul că o persoană care se va vaccina cu o primă doză dintr-un anumit tip de vaccin va face neapărat şi a doua doză din acelaşi tip. „Vaccinurile nu sunt interschimbabile. Este foarte clar precizat în rezumatul caracteristicilor produsului acest lucru. Este prevăzut la amândouă, atât la serul produs de Pfizer-BioNTech, cât şi la cel produs de Moderna, că nu se schimbă între ele. Deci, ai apucat să faci prima doză dintr-un vaccin, şi a doua doză va fi făcută cu acelaşi ser. Când se face programarea, se alocă automat şi doza a doua din stocul respectiv. Platforma de programare la vaccinare face deja acest lucru”, a explicat medicul cum se va proceda cu administrarea mai multor tipuri de ser. „Cererea e mai mare decât oferta“ Sunt slabe şanse şi să ne alegem tipul de ser cu care să ne vaccinăm. „Atât vaccinul anti-COVID de la Pfizer, cât şi cel de la Moderna au aceeaşi marjă de eficienţă. Diferenţa între ele este doar temperatura de stocare. Moderna e mai maleabil la această problemă şi cel mai uşor – din acest punct de vedere al depozitării – va fi cu vaccinul de la AstraZeneca”, adaugă medicul de familie. Dar serul de la AstraZeneca nici măcar nu şi-a depus documentaţia pentru autorizare la instituţiile europene, mai spune dr. Alexiu. Prin urmare, „cu ce vom avea, cu aceea vom vaccina! Din câte ştiu, cererea de vaccin este mult mai mare decât capacitatea de producţie. Ceea ce va fi o problemă, aşa încât e bine să ne apucăm să facem imunizarea pe măsură ce vine vaccinul, după tipicul ce-i în mână, nu-i minciună”, mai spune dr. Sandra Alexiu. Cu atât mai mult cu cât nu există vreo indicaţie pentru un tip de vaccin sau altul nici măcar pentru bolnavii cronici. „Nu putem anticipa nivelul de protecţie“ La nivel naţional, campania de vaccinare a început luni, 4 ianuarie. Aproape 12.000 de persoane au primit prima doză din serul produs de Pfizer-BioNTech, singurul existent până acum pe piaţă, potrivit datelor Institutului Naţional de Sănătate Publică. Potrivit strategiei de vaccinare anti-COVID concepută de autorităţi, în prima fază vor fi imunizate cadrele medicale, urmând ca în faza a doua – adică din a doua jumătate a lunii ianuarie – să se acorde prioritate pacienţilor cu boli cronice. Integral: https://adevarul.ro
Cele doua vaccinuri aprobate in Uniunea Europeana nu pot fi combinate. Cine va decide care dintre seruri va fi injectat Vicepresedintele Comitetului National privind vaccinarea impotriva COVID-19, Andrei Baciu, afirma ca alegerea vaccinului care se administreaza unei persoane – dintre cele doua aprobate in Uniunea Europeana – apartine medicului. Medicul urmeaza sa tina cont de toate specificatiile tehnice ale produsului, dar si de faptul ca va trebui sa aiba disponibila si doza de rapel. In plus, Baciu afirma ca este “exclus” ca cele doua vaccinuri sa fie combinate…. “Indicatia pentru un vaccin sau altul o va face mereu medicul, la locul de vaccinare. Medicul, cunoscand foarte bine detaliile tehnice, va recomanda fiecarei persoane, cel mai potrivit vaccin”, a declarat Andrei Baciu. Acesta a adaugat ca “va ramane o chestiune medicala din mai multe considerente”. “In primul rand, pentru ca exista mici variabilitati tehnice. Rapelul se face diferit: in 21 de zile pentru vaccinul de la Pfizer, in 28 de zile pentru vaccinul de la Moderna. Trebuie sa te asiguri, si softul face acest lucru automat, sa iti blocheze si doza pentru rapel, astfel incat sa fie asigurat stocul de vaccinare si doza pentru toate persoanele care se vaccineaza”, a mai afirmat Andrei Baciu. Acesta a adpugat ca “pentru toate motivele etice, morale, este bine ca orice decizie de acest fel, fiind o decizie medicala, sa fie luata de cei mai in masura sa o ia – respectiv medicii”. Andrei Baciu a mai precizat ca este exclus ca cele doua vaccinuri sa fie combinate: “Este exclus sa fie combinate cele doua doze. Tocmai este motivul pentru care se face o programare, se blocheaza doua zile diferite pentru rapel. Se blocheaza si ziua 21 daca se va recomanda vaccinul produs de Pfizer si ziua 28 daca se recomanda vaccinul produs de Moderna. Dupa administrarea vaccinului, se va elimina data necorespunzatoare si va ramane data aferenta tipului de vaccin si a necesitatii de rapel”. Integral: https://ziare.com
SURSE Judecătorul care l-a condamnat pe fugarul Puiu Popoviciu, pus sub acuzare de procuroarea Adina Florea de la Secţia Specială în contextul în care la Londra se judecă extrădarea omului de afaceri Fostul judecător Corneliu-Bogdan Ion-Tudoran de la Curtea de Apel Bucureşti (CAB) a fost pus sub acuzare de procuroarea Adina Florea de la Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor în Justiţie (SIIJ) pentru abuz în serviciu şi represiune nedreaptă în legătură cu condamnarea omului de afaceri Puiu Popoviciu în dosarul Băneasa, au declarat pentru G4Media.ro surse judiciare. Fostul magistrat, acum pensionat, este cel care l-a condamnat pe Popoviciu la 9 ani de detenţie cu executare în dosarul privind înstrăinarea frauduloasă a terenului de 220 de hectare din Băneasa, care au aparţinut Universităţii de Agronomie şi pe care se află acum Mall Băneasa, Ikea şi ambasada SUA. Ulterior, Înalta Curte a confirmat decizia lui Tudoran, însă i-a scăzut pedeapsa lui Popoviciu la 7 ani de închisoare. Judecătorul Todoran a judecat şi latura civilă a procesului şi a decis confiscarea celor 220 de hectare obţinute de Popoviciu. Ulterior, Înalta Curte a casat decizia de confiscare şi a trimis dosarul privind latura civilă la rejudecare, la CAB. Acum, procuroarea Adina Florea de la Secţia Specială îl acuză pe fostul magistrat Corneliu-Bogdan Ion-Tudoran că ar fi judecat tot el şi latura civilă a procesului lui Popoviciu şi că ar fi motivat sentinţa după ce a ieşit la pensie şi se afla într-un sanatoriu. Punerea sub acuzare a fostului magistrat Tudoran vine în contextul în care, în martie 2021, la Londra, încep audierile în apelul privind extrădarea lui Puiu Popoviciu în România şi în condiţiile în care instanţa britanică solicită informaţii Ministerului român al Justiţiei privind condamnarea din România a omului de afaceri, au explicat surse judiciare pentru G4Media.ro. Integral: https://www.g4media.ro
Complicii ….Și iată-ne, la 30 după „eliberarea de sub jugul comunist”, celebrând complicii comunismului: fie cu ei în viață, fie la un an, trei sau, iată, opt de la moartea lor. Cum se numește regimul în care ne aflăm? Cum îl botezăm, „științific” vorbind? Care este identitatea lui istorică? Ce înseamnă „perioadă de tranziție”? De unde, pornind, tranzităm și către ce? Și a cui tranziție? A „poporului român”? De vreme ce toate punctele-cheie ale economiei, contractele cele mai bănoase cu statul, funcțiile publice cele mai importante sunt, toate, pe mâna membrilor „Maleficei Instituții” (cum a numit un scriitor român din exil Securitatea comunistă), unde mai apare „poporul”? Nu a rămas el mic, batjocorit și abia ițindu-se în fundal din spatele propriei lui mizerii? Nu, serios, în ce regim politic trăim? În țara asta, în urmă cu câțiva ani, televiziunile „mogulizate”, prin care tropăie pensionarii Securității sau mai tinerii lor urmași, plângeau moartea lui Iulian Vlad, șeful Securității lui Ceaușescu. În Grădina Icoanei din București, și nu numai, au fost ridicate post mortem statui ale „porcului nostru de serviciu”, cum i-a plăcut lui Păunescu însuși să-și spună la un an-doi după apariția lui în noul decor al istoriei. Pentru o dată, era onest: de unul singur, cu ziarul și „cenaclul” lui, Păunescu a făcut pentru Ceaușescu, vreme de două decenii, cât jumătate din toată Securitatea. M-am întrebat care din cei doi – Păunescu și Nicolaescu – a contribuit în mai mare măsură, în calitate de complice, la perpetuarea năpastei Ceaușescu. Cel care strângea tineretul pe stadioane și, la adăpostul muzicii folk, ridica în final arena în picioare punând-o să strige „Partidul, Ceaușescu, România”? Sau cel care a participat, manipulând impactul imaginii, la batjocorirea istoriei prin falsificarea ei? Nu cred să existe infracțiune spirituală mai mare decât contrafacerea istoriei naționale. Decât punerea generațiilor ei „în slujba”. Decât transformarea patriotismului în diversiune, propagandă și minciună lucrativă. Decât prostituarea „teleologică” a istoriei, care, la capătul ei, face ca Spiritul „înaintașilor” Burebista și Decebal să se regăsească pe sine, îmbogățit de istoria glorioasă parcursă în două milenii, în figura unui analfabet viclean. În această categorie a calpuzanilor de istorie poate fi încadrat autorul filmelor Dacii și Mihai Viteazul, „producții istorice de referință”, cum le numește „Radio România Cultural” …. În 12 ianuarie, când regimul Iliescu a organizat o „zi de doliu național pentru cei căzuți în Revoluția din decembrie 1989”, cu „Gelu Voican Voiculescu, Ion Caramitru și Sergiu Nicolaescu vorbind manifestanților din Piața Victoriei”, ipocrizia și tupeul „emanaților” au atins cote maxime. Sau poate mă înșel și acesta n-a fost decât un modest început? Poate și mai mare a fost nerușinarea celor care ne-au întâmpinat la o răscruce a istoriei cu un mănuchi de trei trandafiri roșii în mână când, ulterior, l-au desemnat (căci desemnat a fost) pe Sergiu Nicolaescu senator în toate legislaturile postdecembriste (cu excepția celei din 2004-2008), președinte al Comisiei senatoriale de anchetă a evenimentelor din decembrie 1989, apoi membru în Colegiul Național al Institutului Revoluției Române. Ce butaforie la scară națională! Sau poate trebuie să ne obișnuim cu gândul că aceasta e însăși „normalitatea” în care s-a instalat societatea noastră de trei decenii încoace? Oare nu ei, bricoleurii comunismului, și nu ei, complicii lor, au făcut până mai ieri legile democrației și au instrumentat „procesele Revoluției”? Așadar, lor să le ridicăm statui. Lui Păunescu și lui Nicolaescu. Iar pe Constantin Bălăceanu-Stolnici, „ultimul boier român în viață”, un adevărat aristocrat de modă veche, cu barbișon și baston cu măciulie de argint, unul dintre cei mai prodigioși turnători ai Securității comuniste (nume de cod Ionescu Paul), să-l onorăm, deocamdată – în așteptarea statuii, desigur – doar cu titlul de „cetățean de onoare al Capitalei” acordat de PSD și Gabriela Firea. Acestora să le cinstim memoria! Nu Elisabetei Rizea, nu Monicăi Lovinescu și lui Virgil Ierunca, nu Doinei Cornea, nu lui Liviu Cornel Babeș, nu lui Călin Nemeș…..Nu-i ridicăm statuie nici lui Liviu Cornel Babeș, care și-a dat foc pe-o pârtie de schi în martie 1989, lăsând în urma lui o placardă pe care era scris „Stop, Mörder! Brașov = Auschwitz”; nici lui Călin Nemeș, actorul din Cluj asupra căruia s-a tras din ordinul unui căpitan de armată în decembrie 1989, și care, în iulie 1993, la 33 de ani, s-a sinucis văzând în ce direcție merg lucrurile, convins că „la venirea morții”, oamenii din generația lui „se vor întâlni cu tinerii căzuți la revoluția din 1989” și că vor trebui să le dea socoteală. „Trei zile dacă mai trăiesc, spune Elisabeta Rizea, daʼ vreau să ştiu că s‑a limpezit lumea.“ Integral: https://www.hotnews.ro
Scurtăturile nu funcționează: soluția pentru ANRE ….După marele scandal al liberalizării pieței de energie de zilele acestea, au apărut diverse propuneri și s-au vehiculat soluții: amânarea liberalizării, schimbarea conducerii ANRE, prelungirea termenului până la care se poate opta pentru o ofertă concurențială la actualii furnizori cu aplicabilitate retroactivă de la începutul anului, adoptarea de urgență a unei legi care să acopere consumatorul vulnerabil, restructurarea integrală a ANRE, eventual printr-o fuziune cu alți reglementatori, modificarea legii energiei pentru o mai bună ”reglementare a liberalizării” (!). Din păcate, iarăși gândim heirupist, cu cârpeli punctuale de fiecare dată când mai trebuie stins câte un incendiu, deși până acum ar fi trebuit să înțelegem odată că stingerea fără cap a unui foc aici înseamnă aprinderea lui dincolo. E cazul să tragem adânc aer în piept și să facem odată o treabă chibzuită. 1. Amânarea liberalizării nu aduce în sine vreun avantaj. Dacă o amânăm, întrebarea care se pune este: de ce ne-am aștepta ca data viitoare, peste 6 luni, peste un an sau când o fi, lucrurile să arate altfel decât arată azi? În loc de asta, ar trebui să luăm la bani mărunți modul în care s-a stabilit faimosul tarif de serviciu universal, acela care crește acum dacă nu ați trecut la concurențial încă. Pentru cine a uitat, piața de energie electrică s-a mai liberalizat o dată, la finele lui 2018. Cum se face că atunci nu s-a simțit? 2. Conducerea ANRE are mandat fix, stabilit prin lege, ideea fiind tocmai să se evite politizarea și presiunile. Sigur, întrebarea e cum s-a ajuns ca la conducerea ANRE să fie numiți oameni exclusiv pe criterii politice și fără vreo competență profesională, cu toate prevederile clare ale legii. Să ne aducem aminte contextul din 2017: conducerea actuală a ANRE a fost numită după o îndelungă ”anchetă parlamentară” cu scopul de a găsi ANRE vinovată de o creștere – temporară și excepțională – de prețuri în piața angro de energie electrică. Anchetă cu cântec, într-o comisie fără mandat clar, care a acționat complet discreționar și care a ajuns dintr-una într-alta la constatări aberante (dacă vă aduceți aminte, de la creșterea prețurilor la energia electrică s-a ajuns la acuzații publice la adresa CEO Petrom Mariana Gheorghe și la demisia acesteia). Dl. Chiriță, actualul președinte al ANRE, a fost implicat în acea anchetă ca mâna dreaptă a șefului comisiei de industrii din Camera Deputaților, Iulian Iancu, poziție care l-a și calificat pentru noua funcție de președinte ANRE. ….La fel, schimbările intempestive de tipul fuziunii între reglementatori trebuie bine gândite. Dacă fuziunea cu Consiliul Concurenței ar putea avea niște beneficii (de pildă, că instituția e brațul local al lui DG Competition și a fost ceva mai protejată în fața asaltului politic la care au fost supuși ceilalți reglementatori), e de văzut dacă nu tocmai concentrarea puterii de reglementare într-o singură instituție n-ar face instituția și mai interesantă întru căpușat. Apoi, cine și cum ar selecta acum noua conducere a reglementatorului nou și pe ce criterii? Asta e problema spinoasă și tocmai pe asta n-o rezolvăm. 3. Este pur și simplu imposibil de ținut pasul cu modificările legii energiei. Numai în ultimii doi ani, legea a fost modificată substanțial de 10 ori. Numai în 2020, de 6 ori, într-un adevărat ping-pong politic între Guvern și Parlament, un concurs de populisme și cârpeli de proporții nemaiîntânite chiar pentru standardele unui an electoral. Pur și simplu, nu se mai poate extrage o ”lege consolidată”, câtă vreme unele modificări au fost făcute în paralel în guvern și parlament și nu mai puteai desluși care e varianta finală….. Există un proiect BERD pentru Ministerul Energiei care revizuiește întreaga legislație primară pe energia electrică, tocmai ca s-o rescrie într-un mod coerent și logic. Probabil se va face același lucru și pentru gaze, unde haosul din piață e și mai mare, deși mai puțin vizibil acum – de fapt, dacă pentru energia electrică am avut și niște instituții, și niște reguli care au funcționat bine acum vreo 15 ani, în piața de gaze nici măcar asta n-avem. Apoi, va trebui revizuită legislația secundară, reglementările; nu e nevoie de 100 de reglementări de cârpeală punctuală, ci de câteva reglementări ample, care să construiască un cadru coerent, la fel ca și cu legea primară. Sunt necesare și prevederi de reglementare noi, mult mai ambițioase decât până acum, că tehnologiile și piața evoluează, se schimbă profilul consumatorilor, apar prosumatorii, electromobilitatea, contorizarea inteligentă și rețelele inteligente, noi tipuri de regenerabile, cooperativele de energie, noi forme contractuale, noi instrumente pe bursele de energie. Nu mai putem funcționa cu politruci la vârf și puținii specialiști adevărați la bază, care ies rând pe rând la pensie și nu mai vin alții în loc. Nu mai merge nici cu codul pieței angro din 2004, mutilat ulterior de cârpeli care doar au stricat ce era bun în el. Este o ocazie bună ca, odată cu revizuirea legislației energiei pentru transpunerea noilor directive, să modificăm coerent și legea care privește ANRE. Pachetul Trei (rândul trecut de directive) a fost transpus prin două legi, 123 (a energiei) și 160 (a ANRE). Dacă tot trebuie să revizuim legislația cu totul, poate o facem coerent și la pachet, mai ales că noile directive dau și unele atribuții noi reglementatorilor. Cu ocazia revizuirii legii 160, dar doar cu directivele noi pe energie în față, putem rediscuta dacă vrem un reglementator pe energie sau un reglementator combinat; care sunt competențele de care are realmente nevoie piața de energie; care să fie criteriile pe care să le îndeplinească membrii Comitetului de Reglementare; cum să fie selectați (aici poate măcar preluăm și în practică prevederile din legea veche, care cereau o selecție competitivă, dar nu s-au aplicat niciodată în substanță, iar acum pe final nici măcar de formă). Chestiunea punctuală a liberalizării pieței de energie și scandalul actual sunt doar vârful icebergului. Dacă ne uităm la sectorul energiei, în România s-au făcut zero investiții noi de prin 2016 încoace – e normal ca energia să se scumpească și să importăm din ce în ce mai mult, ba chiar să riscăm un blackout la un moment dat. Responsabilitatea pentru situația de azi e împărțită între ANRE, Parlament și Guvern…..Calitatea (”substanța”) reglementărilor. Aici e mai greu de văzut o comparație în timp sau față de un model ideal, dar se pot face niște estimări luând reglementări punctuale și vizibile. De pildă:
§ cum arată acum ”calitatea” liberalizării pieței de energie? (și cât e prostie, cât ticăloșie, și asta se poate investiga) Cum au fost calculate tarifele furnizorilor de ultimă instanță? Dar ar fi multe, despre care vă pot povesti probabil alții mai bine decât mine. De ce ANRE nu urmărește realmente distribuitorii și pe Transelectrica dacă își respectă planurile de investiții, ca să poată fi accelerate investițiile în regenerabile? Cum au fost făcute reglementările pentru piața de echilibrare de s-a ajuns să fie descurajată producția de energie regenerabilă și Consiliul Concurenței să amendeze Hidroelectrica pentru abuz de piață dominantă? De ce nu există instrumente de piață aprobate pentru bursa de energie pentru a se putea face contracte de anumite tipuri extrem de necesare pieței (de ex. PPA)? șamd.
§ cine primește sau nu licențe? Și aici ar fi de văzut niscaiva cazuri, inclusiv furnizori apăruți de nicăieri și aflați azi în pragul falimentului – apropo, e bine să verificați cu Google furnizorul pe care vreți să îl alegeți înainte de a semna vreun contract, că nu se știe. Integral: https://www.contributors.ro
2021 – Tendințe și perspective… Prof. univ. dr. Valentin Naumescu, președinte ICDE, profesor de Relații Internaționale 2021 – Anul „reinventării” Occidentului transatlantic ….. Trumpismul ca atitudine nu va dispărea complet după 20 ianuarie 2021 iar umbra acestui curent naționalist, iliberal și anti-globalist va mai pluti un timp asupra mandatului lui Joe Biden. Întoarcerea integrală la era pre-Trump va fi, probabil, imposibilă. Dar premisele reconsolidării substanțiale a relațiilor strategice, politice, economice și comerciale SUA-UE există, așa cum există oportunitatea salvării și întăririi NATO, după câțiva ani de declarații dezamăgitoare la adresa Alianței, făcute de o parte și de alta a Atlanticului. În acest domeniu al relațiilor transatlantice, partea plină a paharului va fi cu siguranță mai mare decât partea goală. Uniunea Europeană, la ieșirea din pandemie, în toamnă, își va pune din nou marile întrebări cu privire la scenariile de reformă politică și instituțională. După trecerea cu succes a „testului rezistenței la stres” din 2020, în care mulți eurosceptici îi prevedeau dezintegrarea odată cu criza pandemiei de COVID, UE va declanșa probabil amânata Conferință privind viitorul Europei, proiectul de suflet al Președintelui Macron. Această amplă și complexă conferință se va suprapune însă, din cauza amânării ei cu un an, cu alegerile generale din Germania și cu despărțirea de cancelarul Angela Merkel, după o guvernare pro-europeană fructuoasă de 15 ani. Incertitudinea privind orientarea viitoarei guvernări de la Berlin este probabil semnul de întrebare cel mai apăsător pentru UE în 2021. Rămâne de văzut cât de semnificativă este presupusa ascensiune a partidului naționalist radical Alternativa pentru Germania (AfD) și cum va fi structurată viitoarea coaliție de guvernare. Nu e o noutate să spunem că mult din ceea ce înseamnă viitorul UE se va hotărî în alegerile parlamentare germane din septembrie 2021. Presiunea electorală va începe să se simtă spre finalul anului și în Franța, unde Președintele Macron se pregătește pentru alegerile prezidențiale din primăvara lui 2022. Reinventarea Occidentului va aduce un an de frustrare și încercare pentru regimurile dictatoriale, criminale și mincinoase de la Moscova și Beijing. După ce acestea s-au descalificat în 2020 în ochii opiniei publice internaționale (prin atentatul odios asupra opozantului Navalnîi și, respectiv, gestionarea opacă, absolut criminală, a epidemiei de la Wuhan), regimurile din Rusia și China se vor confrunta cu un val de contestare externă și totodată de nemulțumire internă în creștere. 2021 va fi un an politic bun pentru spațiul occidental liberal și va aduce provocări pentru regimurile autoritariste din Orient. Premisele reconsolidării substanțiale a relațiilor strategice, politice, economice și comerciale SUA-UE există, așa cum există oportunitatea salvării și întăririi NATO, după câțiva ani de declarații dezamăgitoare la adresa Alianței, făcute de o parte și de alta a Atlanticului. În acest domeniu al relațiilor transatlantice, partea plină a paharului va fi cu siguranță mai mare decât partea goală….. dr. Cristi Danileț, judecător, vicepreședinte ICDE Anul 2021: justiția în criză În anul 2021 justiția va cunoaște noi provocări: noua guvernare și noua majoritate politică vor încerca să repare din răul creat în legislatura trecută cu privire la legile justiției. În primele zile va intra în vigoare o OUG pentru a stopa unele modificări ce ar trebui să intre în vigoare la 1 ian 2021 și care ar bulversa modul de desfășurare al proceselor. Aceasta va pune în discuție posibilitatea de a se emite OUG în materie de justiție, deși prin referendumul din 2019 populația s-a opus unor asemenea acte legislative. Se va ajunge la CCR, seu cred că se va respinge excepția de neconstituționalitate, dar se va șubrezi din aura de legalitate pe care acest Guvern și-o dorește dacă nu are comunicatori buni să explice necesitatea acestor măsuri. În primele două luni va apărea hotărârea CJUE cu privire la existența secției speciale de anchetare a magistraților într-un proces internațional. Curtea de la Luxembourg va decide că România și-a încălcat obligațiile derivate din aderarea la UE. Dezbaterile ce vor urma se vor axa pe găsirea vinovaților, printre care: asociațiile magistraților conservatoare, majoritatea parlamentară anterioară și CCR. Poziția majorității membrilor CCR față de legea care a introdus SIIJ în sistemul de justiție va duce la solicitări publice a demisiei acestora. După refuzul oricăror discuții ulterioare condamnării României în cazul Kovesi, se va redeschide problema existenței unei forme de răspundere a membrilor CCR și de retractare a hotărârilor CCR în situația unor hotărâri date de CEDO și de CJUE. De asemenea, se va pune problema calității persoanelor numite la CCR și găsirii unor criterii profesionale pe care aceștia să le îndeplinească. La CEDO se va da o decizie finală în Marea Cameră într-o cauză împotriva Ceehiei, cu privire la vaccinarea obligatorie, într-un proces ce datează din 2013 . Se va ajunge la concluzia că dreptul la sănătate al colectivității este mai important decât drepturile individuale. Aceasta va fi folosită în aceată perioadă, a vaccinării împpotriva Covid 19: cei cu adicție la teoria cospirației vor susține existența unui plan mondial de control al populației, în timp ce persoanele cu aplecare spre supremația legii vor explica în van că libertatea înseamnă respectarea legilor, a căror menire este protejarea drepturilor. De doi ani nu s-au mai organizat concursuri de recrutare a noilor magistrați, nici a celor tineri, nici a celor cu experiență, căci CCR spus că pentru aceasta e nevoie de o lege, nu doar de Regulamente ale CSM. Nici transferuri nu s-au mai efectuat, din același motiv. Pensionări însă au fost, astfel că lipsa magistraților activi din sistem este una acută. Ca urmare, se va lua în discuție o lege în Parlament de modificare a legilor justiției. Ca urmare, prevăd că legile justiției se vor modifica masiv, ceea ce va necesita timp. Criza de personal din sistemul de justiție se va accentua, dosare importante vor trena și se vor prescrie. La jumătatea anului va apărea motivarea hotărârii date de ICCJ într-un caz mult discutat privind traficarea unor bunuri ale statului, implicând inclusiv un avocat al unei case de avocatură celebre. Populația va vedea un mecanism bine pus la punct cu documente false și calități asumate în mod fraudulos. Printre cei implicați, o casă celebră de avocatură. Vor ieși la iveală presiuni pe care aceasta le face cu privire la influenceri pentru a influența avocați în scopul de a arunca blamul public către judecătorii care au condamnat escrocii și pentru a influența politicienii în vederea acordării unei grațieri și modificarea legii pentru a se acorda imunitate totală avocaților. În concluzie, anul 2021 va fi sumbru pentru justiție. Rezolvarea problemelor se va prelungi până în anul 2022. Integral: https://roeu.org
Uitați-vă bine la SUA! Trumpismul este în România AUR este un partid de tip trumpist care va prinde exact atât de multă viteză câtă îi va da ineficiența, incoerența și desprinderea de agenda cetățeanului ale clasei politice tradiționale, cu USR-PLUS inclus. De vină nu este cimpanzeul care intră cu grenada în silozul nuclear și trage cuiul. De vină este cine i-a pus cimpanzeului grenada în mână și cine i-a deschis silozul. Cam așa și cu mandatul lui Donald Trump cu tot cu finalul dezastruos care a împins SUA într-o situație fără precedent, extrem de asemănătoare cu mineriadele noastre. Până la urmă, Donald Trump a fost mereu egal cu sine însuși. Nu cred că a surprins vreodată în acești 4 ani, nu cred că se aștepta prea multă lume la o acceptare demnă a înfrângerii și nici la o tranziție pașnică. Scenele suprarealiste de la Capitoliul ocupat reflectă starea în care Donald Trump a dus America. Dar a adus-o pentru a că a fost în poziția să o aducă. Cum a ajuns în aceasta poziție? Fiind votat și câștigând alegerile…… Donald Trump a fost produsul multor ani de dezamăgire, de ruptură între clasa politică și electorat, de agravare a unor tensiuni sociale de multe feluri pe care un personaj polarizant, capabil de show și populist le-a captat, le-a folosit și amplificat, nu numai pentru a câștiga mandatul, dar și pentru a-l exercita și apoi pentru a refuza despărțirea de putere. Nu s-a întâmplat doar în SUA. Brexitul și Boris Johnson în UK sunt fenomene politice care au aceeași origine profundă. România a intrat și ea pe această cale. AUR ce este? Aud tot felul de explicații savante, conspiraționiste. Poate că sunt parțial corecte, dar în opinia mea principala cauză a decolării AUR are aceeași origine ca fenomenul Trump – decuplarea politicii tradiționale de electorat….. Și tendința se accentuează. Uitați-vă acum la zona puterii! În timp ce campania de vaccinare merge prost, românii nu știu să se descurce cu facturile la energie, școlile sunt închise, pandemia evoluează din pix, criza economică bate la ușa, buget nu avem, oamenii asistă la marea păruială pentru împărțeală fiecărei funcții, la declarații populiste și retractări. Fără a avea pretenția unui studiu științific, ci doar din observații personale cu limitările lor, cei mai dedicați simpatizanți ai lui Donald Trump sunt și simpatizanți ai AUR. Cu notele de specific local desigur, unele caricaturale, AUR este un partid de tip trumpist care va prinde exact atât de multă viteză câtă îi va da ineficiența, incoerența și desprinderea de agenda cetățeanului ale clasei politice tradiționale, cu USR-PLUS inclus. Și dacă lucrurile vor merge în această direcție, dacă frustrarea socială va crește, se va găsi probabil și un lider charismatic și cât de cât frecventabil ca CV și studii în locul dnei Șoșoacă și al dlui Simion, care să valorifice cu adevărat potențialul politic al trumpismului românesc. Să nu uităm că și legionarismul, cu care este asemănat AUR, a reușit ca, pe fondul unei frustrări generale, să sucească o vreme și mințile unor oameni de calitate. Integral: https://spotmedia.ro
Profilul insurecției din SUA. Cine sunt și de unde vin suporterii lui Trump care au asaltat Capitoliul O majoritate tăcută, născută în sânul Partidului Republican, alături de facțiuni adepte ale teoriei conspirației, sunt „nucleul dur” al evenimentelor violente de pe scările Capitoliului american.„Nu vom renunța niciodată! Nu vom recunoaște niciodată că am pierdut!” a fost unul dintre mesajele inflamatoare ale Președintelui Donald Trump adresate suporterilor săi, la un miting în Washington DC, cu doar câteva ore înainte ca haosul să pună stăpânire pe capitala Statelor Unite ale Americii. Oamenii l-au auzit. Și câteva ore mai târziu i-au urmat sfatul. Miercuri, întreaga planetă a privit consternată la imaginile cu sutele de protestatari dând buzna în clădirea-simbol a democrației americane – Capitoliul, care găzduiește, printre altele, și Congresul american. Înarmați cu steaguri pe care era imprimat numele lui Trump, unii costumați excentric și cu portavocea la brâu, așa-zișii revoluționari s-au cățărat pe balcoane, au spart geamurile și în doar câteva clipe au umplut holurile și camerele clădirii. Pentru prima data de la Războiul Civil încoace, se părea că SUA nu va avea parte de un transfer pașnic de putere. Cu doar câteva zile înainte ca Donald Trump să plece de la Casa Albă, partidul Republican e mai divizat ca niciodată, însă, paradoxal, are mai mult sprijin din partea alegătorilor decât avea în 2016, când liderul actual prelua frâiele puterii. Chiar dacă a pierdut alegerile, Trump a reușit să convingă mult mai mulți conservatori să se prezinte la votul din noiembrie pentru cursa prezidențială de anul acesta decât a făcut-o în urmă cu patru ani, conform unui studiu dat publicității de Pew Research Center, un think-tank-ului american specializat în analiza societății americane. Alături de conservatorii „clasici”, adepții a două mișcări conspiraționiste, QAnon și Proud Boys (n.r.- Băieții Mândrii), au dat tonul protestelor care au degenerat în scene deosebit de violente pe scările și în interiorul Congresului american. Deși sunt multe semne de întrebare despre cum una dintre cele mai bine păzite clădiri din lume a fost pur și simplu luată cu asalt, adevărata problemă a imaginilor de ieri nu e una legată fundamental de securitatea în sine a unei clădiri, ci de faptul că din ce în ce mai mulți americani nu se mai simt reprezentați și legitimați de sistemul democratic actual și au decis să recurgă la violență pentru a-și manifesta ranchiuna adâncă pentru clasa politică, mass-media și tot ce e critic la adresa lui Donald Trump. Și asta nu de ieri de azi, ci de aproape o jumătate de secol. Majoritatea tăcută din Partidul Republican Deși ideologic mulți dintre suporterii lui Trump sunt de dreapta, conform unei analize a profesorului universitar Nicole Hemmer, „pedigree-ul politic al acestora nu e pe de-a-ntregul nici conservator, nici republican”. Într-un editorial pentru Washington Post, politologul american Danielle Allen i-a numit pe simpatizanții lui Donald Trump „etno-naționaliști”, o mișcare despre care aceasta avertizează că nu se simte reprezentată de sistemul bipartizan american. „Trumpiștii sunt echivalentul Partidului pentru Independența Regatului Unit (UKIP) și a Frontului Național din Franța, ambele partide anti-imigrație și naționaliste”, e de părere Allen. „În ultimii cinci ani trumpiștii au reprezentat cam 20% din electorat.(…) Asta îi face mai puternici decât UKIP, care a câștigat 12,6 % din voturi la alegerile parlamentare din mai (n.r.- 2015)”, adaugă autoarea. Diferența critică dintre facțiunile naționaliste din SUA față de cele europene e că în Europa ele se înregistrează ca partide, ceea ce, avertizează Allen, „în cazul modelului nostru bipartizan e mai greu să vezi că, în realitate, ne confruntăm cu ascensiunea unui nou partid”. Conform aceleiași analize, această majoritate tăcută, crescută în sânul Partidului Republican din Statele Unite, își are originile în anii ’60, odată cu candidatura eșuată a reprezentantului republican Barry Goldwater împotriva democratului Lyndon B. Johnson. „Spectrul totalitarismului a bântuit acea campanie, ai cărei organizatori păreau că vin de nicăieri, dărmând în calea lor establishmentul Partidului Republican”. Autoarea chiar menționează un articol de la vremea respectivă din Chicago Defender care titra: „Asta e Germania, 1933, și naziști sunt pe cale să pună mâna pe țară.” Vă sună cunoscut? Poate și pentru că mesaje similare au putut fi auzite în cursul zilei de miercuri la Washington, dar ,și mai important – ele au fost folosite în campania prezidențială a lui Donald Trump de anul acesta. Odată apăruți în rândurile Republicanilor, numărul etno-naționaliștilor a crescut și a ajuns să influențeze deciziile lui Richard Nixon, primul președinte care le-a recunoscut atât importanța numerică în rândul partidului, dar mai ales expunerea politică pe care o risca dacă nu le curta votul. Nixon a câștigat cu mai puțin de 1% alegerile împotriva lui Wallace, un scor similar cu rezultatele strânse de anul acesta. Astfel, în timpul candidaturii a doi președinți americani, „majoritatea tăcută” din interiorul Partidului Republican a devenit o forță legitimă, curtată de orice candidat la funcția cea mai importantă din Statele Unite. Undeva pe la mijlocul anilor 2000 erau atât de influenți în cercurile conservatoare de la Washington, notează Hemmer, încât „au putut pune capacul pe reformele legate de imigrație ale lui George Bush”. Iar 7 ani mai târziu, în 2012, odată cu candidatura lui Mitt Romney, aceștia „puteau pune piedici oricărui candidat care călca linia pe temele importante pentru ei, în special imigrația”. …. Pandemia a permis mișcării QAnon să iasă din tenebrele internetului și să acapareze rețelele sociale, unde mulți și-au găsit refugiul în timpul carantinei. Din martie până acum, contentul generat de QAnon a crescut cu 71% pe Twitter și 651 la sută pe Facebook, arată o analiză a publicației The Conversation. „Ideea de bază a adepților QAnon e că înalți oficiali militari apropiați lui Donald Trump trimit mesaje codate pe forumuri despre o mare bătălie între bine și rău în care Trump și războinicii Q luptă să distrugă o ocultă mondială formată din pedofili sataniști despre care QAnon crede că deține controlul total, inclusiv asupra politicienilor, divertismentului și presei”, explică Travis View. Integral: https://romania.europalibera.org
Problema cea mai cumplită a lumii libere este că, după 200 de ani în care a fost idolatrizată, America nu mai este un leader. Problema lumii libere este că America trebuie să rămână un lider măcar 100 de ani de aici înainte Este limpede azi că “secolul american” s-a închis. Luntrea a fost adusă la mal, banul a fost pus sub limba mortului, Caron este mulţumit. Alegerea unui ţicnit la Casa Albă a costat America pierderea supremaţiei mondiale, nu economic, ci politic. Pierderea supremaţiei politice este mai gravă de 1.000 de ori decât pierderea supremaţiei economice. America nu va mai putea pretinde de aici înainte să ceară altora să respecte “democraţia”. Ce se întâmplă în America este cel mai grav atentat nu la democraţia SUA, ci a lumii. Pentru că zeci şi zeci de ani Statele Unite au însemnat un model pentru lumea liberă. Haide să ne uităm pe hartă. Câte democraţii putem număra? Câţi oameni din această lume pot să-şi manifeste liber nemulţumirea faţă de politicile guvernelor lor? Câţi oameni din lume pot spune, liber, că nu sunt mulţumiţi de politica guvernului privind sănătatea, învăţământul, politica privind angajările, starea infrastructurii? Doar un sfert din populaţia lumii. China, care se pregăteşte să ajungă prima putere economică mondială, este o dictatură odioasă; Rusia este o oligarhie odioasă. Sunt câteva oaze în lumea de azi: Uniunea Europeană, Marea Britanie, ţările din nordul Europei, SUA, Canada, Australia. În mai mică măsură India, Japonia şi Coreea de Sud. Atât! În rest, dacă ai deschis pliscul eşti “pa”. Toate acestea la un loc nu înclină însă balanţa binelui. Cea mai gravă întrebare la care nu are nimeni un răspuns definitiv e: ce este “democraţia”? Desigur că termenul vine greaca veche (“demos” şi “kratos” – adică puterea poporului). Şi, de aici, gravele întrebări. De ce ar avea mai puţină dreptate americanii care au invadat ieri Capitoliul, decât francezii care au dat foc Bastiliei, în 1789?…. ÎI rămân fidel lui Alexis de Tocqueville francezul care privea cu admiraţie America, acum 150 de ani. “Despre democraţia în America” este una dintre cărţile esenţiale ale literaturii politice. “Ce mişto este America” – aceasta este, în esenţă concluzia de judecată de mahala a lui Tocqueville. El scrie o apologie a instituţiilor democrate americane. Iată-le că rezistă, iar istoria pare să-i dea dreptate lui Tocqueville. Însă încă nu pare destul. Mi se pare incredibil ce spun acum. Nu aş fi îndrăznit să scriu asta până ieri. Dar azi cred, pur şi simplu că Uniunea Europeană trebuie să dea un semn clar şi limpede de susţinere a Americii, a democraţiei Americii. Că România care înseamnă sub 1% din PIB-ul Americii trebuie să susţină clar că spijină America. Repet, nu aş fi îndrăznit până acum două zile să scriu aşa ceva. Fie cu forţa militară, fie prin puterea instituţiilor democratice, Statele Unite trebuie să rămână liderul lumii libere. Dacă Uniunea Europeană ar deveni o federaţie, ar putea prelua fanionul lumii libere. Dar asta nu se va întââmpla în zilele pe care eu le mai trăiesc pe acest pământ. Integral: https://www.zf.ro
TVR difuzează un serial de desene animate cu un preot cu o mână mare Televiziunea Română este din nou în centrul controverselor după ce a anunțat lansarea unui serial pentru copii care îl are ca principal pe Ioan Popăman, un preot care are o mână foarte lungă, de aproape 20 de metri, cu care face tot felul de giumbușlucuri și năzdrăvănii. Astfel, părintele poate fi văzut cum își întinde mâna cu busuioc din fața blocului până la etajul trei al unui apartament unde nu i s-a deschis să-i sfințească pe oamenii din locuință. În alt episod preotul întinde mâna de la altar până în pronaos, să pocnească peste babe niște babe care boscorodeau despre nepoții din Italia în loc să fie atente la slujbă. Biserica lui este una în care și-a folosit mâna cea mare să pună crucea direct pe turlă iar când e să bată clopotul nu trage de sfoară ci îl bălăngăne singur sau îl trage de mustăți pe clopotarul care doarme. Integral: https://www.timesnewroman.ro
Share this:
AMINTIRI DESPRE VIITOR-ROMÂNIA DE MÂINE , RrOMANIKA BABANA :: „Nec audiendi qui solent dicere, Vox populi, vox Dei, quum tumultuositas vulgi semper insaniae proxima sit" :: GUVERNANTI IDIOTI SAU (si) HOTI
Pagina 1 din 1
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
|
|