Premierul Iohannis Renascentistul

Mă pregăteam să scriu despre Congresul Partidului Mișcarea Populară, partidul breloc inventat de Traian Băsescu pe vremea cînd mai era președinte al României (și cînd, după știința mea, a contribuit, inclusiv, la pregătirea candidaturii lui Klaus Iohannis). Eram în oarecare întîrziere din cauza debutului jurnalistic și filosofico-social al lui Klaus Iohannis alături de o ceată de premieri europeni. Nu puteam trece peste mesajul în limbă de lemn al celor în cauză, un mod de a se băga singuri în seamă și de a se preface că au găsit în promovarea femeii o soluție pentru ieșirea din criză.

Și, cînd să încep povestea cu Traian Băsescu, intrat într-o stare totală de mucles, iaca se anunță o altă declarație a președintelui Klaus Iohannis.

Și, dacă răstoarnă lumea, am zis eu?

Am așteptat-o cu nerăbdare și, din păcate, ea nu poate fi ignorată. După marile sale proiecte eșuate (proiectul de țară, România educată etc), Klaus Iohannis s-a angrenat și în Marele proiect de combaterea pandemiei. De la spălatul pe mîini la purtatul măștii și la vaccinarea populației, el și-a asumat și a coordonat totul, fiind, în mare parte, responsabil de rezultate, inclusiv de deruta din populație, de aiurelile din campanie, de desemnarea unor personaje aeriene pentru coordonarea acesteia. În plus, Klaus Iohannis a mai organizat nenumărate reuniuni personalo-prezidențiale pentru a rezolva tot soiul de blocaje politice din PNL sau din Coaliția de guvernare, fiind moașa comunală și nașul acesteia. Acum, tot el se prezintă ca un fel de tătic al Planului Național de Redresare și Reziliență. A convocat o consfătuire la Cotroceni pentru a discuta despre măsurile necesare în perioada postpandemie. Adică, despre proiectele pe care vor fi cheltuite cele 80 de miliarde de euro obținute pentru următorii 5 ani, după grele și îndelungi bătălii de muțenie purtate de președintele nostru la Comisia Europeană. Și din care vom folosi cam 15 miliarde, celelalte, pînă la 30, fiind împrumuri pe care țara noastră le va restitui, restul de 50 de miliarde alcătuind cota României pe exercițiul financiar. Și din care, fără proiecte serioase, nu vom vedea mai nimic.

Mă rog, marele finanțist de talie europeană și româno-germană Klaus Iohannis a pus la bătaie un enorm pachet de cunoștințe practice și financiare, acumulat și probat la primăria din Sibiu și la Școala din Agnita. La întîlnirea de la Palatul Cotroceni, președintele a luminat cu gîndirea sa proiectele majore pentru perioada următoare.

Pentru mine, este destul de limpede. Renascentistul Klaus Iohannis și-a pus la bătaie ambițiile, aspirațiile, capacitatea sa de înțelegere a problematicii social-economice dar și stilul său de a înțelege democrația și Constituția României. Programul de guvernare liberalo-pluserist este, de fapt, un program al „guvernului meu“ (guvernul Iohannis) la care se mai adaugă ce n-a cedat UDMR-ul. Primul ministru este doar semnatarul și urmăritorul sarcinilor stabilite la Cotroceni.

În ceea ce privește educația, preocuparea președintelui este mai mult decît onorabilă (fiind vorba de domeniul în care este ceva mai priceput). Rezultă, foarte clar, din declarația de astăzi că vom avea parte de școli noi și consolidări la cele mai vechi.

S-ar putea ca regimul Iohannis să însemne și dispariția „toaletelor din fundul curții” principalul subiect al televiziunilor, cînd este vorba despre educație. Altceva, greu de estimat!

Cît despre schimbările calitative în degradatul învățămînt românesc, ar fi trebuit să le regăsim în inexistentul proiect prezidențial „România educată”. Nu l-a scris pentru că n-are idei, nici o viziune și nici o credință în domeniu. Altfel, dacă preșdintele ar fi fost în stare să depășească problema zidurilor și a toaletelor din fundul curții, n-ar mai fi așteptat banii de la Comisia Europeană și dezastrul școlar provocat de pandemie. Cu experiența sa de dascăl și de inspector școlar ar fi declanșat imediat, după prima alegere, un proces de redresare a învățămîntului românesc. Lentoarea sa și priceperea l-au încurcat în mai toate inițiativele sale. Din nefericire, nu poate. Președintele României nu depășește condiția de primar și de profesor care a trăit din meditații și se poartă cu guvernul ca primarul cu angajații de la apă și canal din Sibiu și le impune nivelul său de gîndire. Dacă măsurile discutate alunecă în bălării, ca și cele de combatere a pandemiei, de vină este premierul, miniștrii, PSD-ul și dezastruoasa moștenire.