Mareșalul contestat de un neica nimeni

Scris de **Admin** Joi Iun 10, 2021 2:20 am

https://ioncoja.ro/maresalul-contestat-de-un-neica-nimeni/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+ioncoja+%28Ion+Coja%29

Nu putem avea mari așteptări de la un politruc incult și dornic de parvenire. Amiralul japonez Tojo condamnat ca și Mareșalul pentru crime de război a fost înmormântat într-un templu și este respectat de toți japonezii în ciuda faptului că a fost considerat alături de alți militari de declanșarea Războiului și crime de război. Comemorarea morții sale se face discret, fără a irita popoarele chinez, coreean și celelalte ce au avut de suferit. Așa s-a făcut și la Biserica Sf. Parascheva cu Mareșalul. Dincolo de faptul că politrucul nostru nu a înțeles gestul creștinesc și reparatoriu al bisericii față de o persoană ce i s-a încălcat dreptul la demnitate, de a fi înmormântată creștinește, de a nu i se profana trupul și a ascunde și azi locul de veci, într-un alt loc decât cimitir, ce contravine legislației, a făcut gălăgie, precum o țață, încălcând un principiu de bun simț. Acest principiu este că cei ce mor pentru țară lor, pentru apărarea valorilor din acea țară, valori valabile în acel moment sunt eroi și nu criminali de război. Acesta a fost răspunsul japonez la criticile primite din exterior cu privire la tratamentul militarilor condamnați de tribunalele pentru crime de război. Amiralul Tojo a spus că așteaptă judecată dreaptă a istoriei. Același lucru este valabil și pentru Mareșal. Războiul împotriva Rusiei bolșevice a fost drept și corect, a răspuns onest și militar la motivele pentru care nu s-a putut opri la Nistru. Ce s-a întâmplat cu populația evreiască nu poate fi separat de atitudinea unei părți a acestei populații de tragedia pierderii teritorilor românești. Dacă Antonescu ar fi fost un criminal ar fi rezolvat problema evreilor în maniera lui Horthy sau Hitler. Ori noi avem mărturiile a zeci de evrei ce au scăpat tocmai datorită regimului antonescian.

Antonescu a fost participant în Marele Război, ca militar și-a adus contribuția la România Mare și tot ca militar a asistat neputincios la drama României, a simțit ca pe un afront personal lipsa de loialitate a unei părți a comunității evreiești ce a întâmpinat cu flori ocupanții sovietici și hortyști, s-a simițit dezonorat când evrei bolșevici au umilit de soldații români în retragere și cu toate acestea nu a aplicat măsură expulzării pentru toți evreii. S-a avut în vedere doar cei ce au fost considerați mai puțin „pământeni” și de a căror loialitate nu era sigur. Oare nu așa a procedat și SUA cu americanii de origine germană sau japoneză?

Evenimentele de atunci sunt complicate și complexe, situația politică, militară este complet diferită, e unică iar politicienii vinovați de haosul creat nu își asumă guvernarea unei țări în derivă. Antonescu ca militar știa, ceea nu știe politrucul nostru, istorie știa că România poate avea soarta Poloniei. În aceste condiții și-a asumat puterea și a făcut alegeri, a luat decizii. Așa cum au fost ele au salvat ce se mai putea salva. Faptul că avem România de azi în care politrucul nostru își poate spune liber gândurile se datorează în mare măsură Mareșalului. În aceste condiții puțină decență nu strică. Dacă într-o singură biserică s-au găsit niște români să îl pomenească creștinește e un motiv în plus să spunem și noi „Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!”

Politrucul nostru a preferat o gargară ieftină abuzând de statutul trecător, lipsit de orice conținut moral, politic, de autoritate și reprezentativitate a poporului, respectiv de parlamentar în locul unei rugăminți creștinești ce are la baza rugăciunea Tatăl Nostru.