Refugiații unui prea ospitalier (pe spuza noastră) licențiat de Iowa…

Scris de **Admin** Joi Aug 26, 2021 2:54 am

https://ziarulnatiunea.ro/2021/08/23/refugiati-licentiat-de-iowa-cezar-adonis-mihalache/

Consensul politic ar trebui să fie, chiar dacă sună dur, fără refugiați afgani în perioada următoare… Da, ar putea părea, nu doar o indiferență, ci o evidentă distanțare față de o tragedie ce nu ne aparține… Pentru că nu mai suntem în situația de a empatiza cu tragediile altora până la a ne deschide granițele… De a ne arunca într-un nou angajament față de necazurile și tragediile altora. Pentru că nu putem accepta o nouă deschidere a granițelor, și, firește, a obligațiilor, a cheltuielilor, a rezolvării de noi posibile provocări de securitate, în condițiile în care noi înșine, la nivelul simplului cetățean, suntem pe cale de a ne desprinde de limitele asigurării unui trai de subzistență… Nu putem epata bunăstarea pentru alții când noi ne aflăm pe marginea prăpastiei…

Și avem nevoie urgent de un consens politic măcar la nivelul formațiunilor din afara arcului guvernamental… Pentru că se simte deja talerul vânzării noastre de către partidele de la putere. Ba, cunoscând aplecarea acestora spre asumarea celui mai simplu mod de a-și asigura resursele pentru propria funcționare guvernamental-instituțională, nu este greu de intuit ce soluții vor „găsi”… Și nu putem primi refugiați în condițiile în care nici măcar banii de hârtie pentru programul „pnrr”, de exemplu, sunt sub semnul întrebării… Nu putem primi refugiați în condițiile în care tarifele la energie electrică și combustibili au explodat iar tăvălugul prețurilor, și nu va mai conta dacă au fost „ajustate” real sau aparent „concurențial”, ne va lovi în plin din toamnă…

Faptul că acest guvern a anunțat deja, nu dimensiunea numerică a angajamentului, ci deschiderea și probabil preasumarea acestuia, prin liniștirea noastră că eventualele cote de refugiați se vor discuta în CSAT, trebuie să ne îngrijoreze… Pentru că, mai simplu decât să pui în funcțiune motoarele economiei, să asiguri absorbția, și deja nu mai vorbim de fondurile nerambursabile, pe care le-am tot ratat, ci a banilor din „pnrr”, ce vor trebui restituiți, chiar dacă prin alte forme, inclusiv nebancare (și banii sunt o resursă și, în cele din urmă, pot fi dați înapoi sub forme de resurse, mai prețioase decât moneda în sine nu?!), o cale mai accesibilă, inclusiv la nivelul de pregătire „profesională” a guvernanților, va fi cea de speculare a nevoii Europei de a dilua fluxul tot mai cert de migranți afgani, prin ofertarea și angajarea primiri de cote de refugiați contra unor fonduri de sprijinire și incluziune a acestora. Mai ales că, deși statutul de refugiat presupune o protecție strict temporară într-un centru de refugiați, la noi, privind „în urmă” la cotele de migranți acceptate, pare a fi vorba de o stabilire permanentă… Și cu o aproximare, pentru că nimeni nu monitorizează numărul real al acestora, nici măcar un ong (căci nu despre protejarea românilor este vorba, nu?!), în care ceea ce vedem pe străzi depășește cifrele oficiale avansate…

Așadar, vom primi fonduri europene, deocamdată promise de la ea de către Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, pentru că nu a existat nici măcar o reuniune pe această temă, bani ce se vor cheltui rapid, iar la asta se pricep cel mai bine guvernanții noștri, noi rămânând pe viitor cu toate costurile, medicale, locative, educaționale, de integrare, inclusiv pe piața muncii, a unei alte mase strămutate neconstituțional în România. Și, atenție, la declarația Ursulei-von-fraierii: „Comisia este pregătită să prevadă mijloacele bugetare necesare pentru a sprijini statele membre ale UE care se vor oferi pentru a ajuta refugiații să se stabilească pe teritoriul lor”. Clar, nu?!…

Doar că, trebuie să o recunoaștem, suntem deja prea săraci și sărăciți guvernamental pentru a ne mai permite să facem pe ospitalierii… Stăm cu atâtea săbii inflaționiste pe cap de locuitor încât venitul mediu actual ar putea deveni, în câteva luni, prag de subzistență… Și, în fond, de ce să plătim mai mult decât deja prea multul de acum pentru nevoile și bunurile noastre? De ce să acceptăm această mizerie clar speculativă a suprainflației prin prețurile la curent, gaz, combustibili și, mai departe, prin bunurile în care se vor regăsi?… Pentru a-i salva pe alții?… Și noi?… Avem o țară de care trebuie să ne îngrijim pentru noi și urmașii noștri… Nu o țară de pus la dispoziția unor refugiați (pentru a securiza, hrăni și educa niște, până la urmă, cetățeni străini, atât de străini față de rădăcinile, obiceiurile, moralitatea, spiritualitatea, religia, reperele noastre)… E drept, oameni nevinovați la rândul lor, dar nu este problema noastră. De ce să achităm noi nota belelelor pe care unchiul Sam le tot face?…

Da, am putea primi, cândva, refugiați… Dar, înainte de a discuta despre numărul lor, ar trebui rezolvate problemele noastre… Ale românilor care nu au acum ce să pună pe masă… Ar trebui să vedem o stăvilire a creșterii prețurilor, care, fără o intervenție imediată, va aduce în toamnă un număr și mai mare de concetățeni sărăciți… Ar trebui definite și rezolvate problemele de securitate pe care le vor ridica refugiații, dar și prin garantarea expulzării de îndată a acelora ce ne vor face necazuri, prin trasarea unei limite în timp a prezenței acestora în România (inclusiv prin condiționarea UE de a asigura relocarea lor în momentul în care se va fi terminat termenul de disponibilitate a țării)…

SIgur, este susceptibil a fi fost angajată deja o cotă de refugiați… Cel puțin ca preț al extragerii cetățenilor români din Kabul… Pentru care se plătește, în orice teatru se întâmplă așa, fie cu bani, fie cu angajamente (și este evident că procesul de recuperare a devenit un proces mult mai costisitor)… Nu știm și, probabil, nu vom afla nicidată ce și cât s-a negociat pe cap de recuperat… Putem doar specula, privind la alte astfel de acțiuni… Ba, poate de aceea s-a și angrenat premierul în avansarea ideii unei cote de refugiați afgani în condițiile în care nu s-a stabilit nimic concret la nivel oficial în Europa… Și cum avem un premier cu atâtea probleme în spate, nu putem ignora nici posibilitatea ca primirea de refugiați să fie și o formă de albire a petelor financiare, ori a acuzațiilor de manevre financiare speculative, lăsate de acesta prin băncile americane… Și nu numai…