Obama şi Merkel -verigile slabe ale zonei transatlantice, exploatate de Putin

Scris de **Admin** Dum Oct 11, 2015 5:58 pm

http://www.cotidianul.ro/verigile-slabe-ale-zonei-transatlantice-exploatate-de-putin-obama-si-merkel-269503/
Putin şi-a putut permite mutarea strategică în Siria din cauza vidului politic de la Casa Albă. Americanii încep deja isteria electorală pentru anul 2016. La Washington se fac tot felul de calcule electorale. Obama este depăşit. Nimeni din staff-ul său nu se mai sinchiseşte să menţină măcar aparenţa de competenţă şi profesionalism în administrarea afacerilor externe. Casa Albă nu mai reuşeşte să anticipeze evenimentele, să le prevadă şi să acţioneze în consecinţă.

Iniţiativa intervenţiei în Siria i-a aparţinut Kremlinului. Casa Albă a fost luată prin surprindere. Orice manual de teorie militară spune că liderul care sesizează momentul şi preia iniţiativa are şansa să obţină avantaje dintr-o acţiune ofensivă. Mutarea bruscă a Rusiei şi implicarea militară intensă a forţelor militare ruseşti în criza din Siria au decredibilizat strategia lui Obama în Orientul Mijlociu şi au erodat influenţa Statelor Unite în regiune. Ceea ce îl împiedică pe preşedintele Obama să dea un răspuns adecvat Rusiei, pentru a-l ajuta să preia iniţiativa de la fostul inimic din timpul Războiului Rece, nu este doar propria sa incompetenţă, dar şi un grav deficit de informaţii şi analize credibile ale serviciilor americane de informaţii, coordonate de oameni puşi acolo de liderul american.

Comisiile de control asupra activităţii serviciilor de informaţii din Senat şi Camera Reprezentanţilor au început o anchetă pentru a descoperi care din agenţiile de informaţii ale Statelor Unite a fost atât de incompetentă încât să ignore semnalele de alertă critică privind mişcările militare ruseşti. Senatorii americani (în marea lor majoritate republicani) consideră că, din cauza incapacităţii celor ce se află la vârful comunităţii de informaţii a Statelor Unite, Washingtonul a fost incapabil să prevadă şi să contracareze anexarea surpriză a peninsulei Crimeea de către armata rusă şi operaţiunile expansioniste ale Beijingului în insule din Marea de Sud a Chinei.

Oamenii lui Obama se mulţumesc doar să reacţioneze cu comunicate la schimbări majore de direcţii geopolitice. Prezent la reuniunea ministerială NATO de la Bruxelles, secretarul american al apărării a cerut Moscovei să se alinieze strategiei americane privind o Sirie fără Assad, apreciind că Rusia s-a situat de partea cea rea a baricadei în conflictul de pe teritoriul sirian. Atât şi nimic mai mult. Putin se află deja în operaţiuni militare de amploare în Siria, alături de trupele lui Bashar Al Assad, de miliţiile şiite Hezbollah şi de experţi militari iranieni, iar diplomaţii americani îi strigă din tribună unui Putin aflat deja implicat pe teren să se răzgândească. Meciul geopolitic în Orientul Mijlociu a început de o bună bucată de timp, iar Statele Unite sunt blocate în vestiare.

Expansiunea intereselor ruseşti a atins un nivel atât de ridicat azi, uneori promovate manu militari, pentru că Putin a avut şansa să întâlnească două verigi slabe ale sferei transatlantice atlantice: Obama şi Merkel. Toate erorile de politică externă ale americanilor din ultimii ani ne vor costa pe toţi enorm. Costurile vor fi pe termen lung. Nu ştim dacă o echipă republicană la Casa Albă va reuşi să recupereze cu profesionalism şi fermitate incredibilele gafe geopolitice ale administraţiei Obama. Una dintre cele mai grave: neîncrederea progresivă a europenilor în partenerul lor transatlantic.

Recentele afirmaţii ale preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, potrivit cărora UE nu poate permite ca relaţia ei cu Rusia să fie dictată de la Washington, reprezintă prima fisură oficială în tabăra atlantistă. Juncker a început să elogieze public Rusia, se arată gata să facă concesii Moscovei, pentru că Germania cere astfel. Juncker a devenit ospătarul cu ştaif al Angelei Merkel. Cancelarul german însuşi a devenit pionul util al Kremlinului. Prezent la un eveniment politic în Germania, în Passau, Juncker a plusat, afirmând că Angela Merkel ar merita mai mult să deţină Premiul Nobel pentru Pace decât actualul laureat de la Casa Albă, Barack Obama. Uniunea Europeană începe să se distanţeze de Statele Unite pentru că la Casa Albă nu au mai găsit un lider politic autentic care să ştie să dinamizeze relaţia transatlantică.

Asistăm la o întoarcere la ceea ce se numea în 2003, cu prilejul intervenţiei militare americane în Irak, a axei Paris-Belin-Moscova, de astă dată sub forma Berlin-Moscova, care va decide echilibrul european în următorii 50 de ani? Începe Uniunea Europeană, din cauza nevoilor energetice şi economice, să îşi definească viziunea sa geopolitică în termeniieurasiatismului (doctrina geopolitică a Kremlinului)? Bruxelles-ul a devenit cumva cutia de rezonanţă a preferinţelor politice şi geopolitice ale cancelarului german?

De câţiva ani încoace, gafele din politica europeană făcute de est-germana Angela Merkel ne fac să ne întrebăm dacă nu cumva ea a uitat că părintele fondator al propriului ei partid rămâne fostul cancelar Konrad Adenauer (arhitect al unificării Europei), nicidecum Erich Honecker (figură tutelară probabil pentru adolescenţa ei petrecută în tineretul comunist din DDR). Adenauer a reuşit, împreună cu Charles de Gaulle, să subordoneze interesul german proiectului european (nu invers). Honecker nu a făcut decât să accepte şi să perpetueze divizarea Germaniei, a Europei, sub tutela Moscovei. Merkel pare să îl moştenească mai degrabă pe apparatchik-ul cazon Honecker în viziunea ei politică asupra Europei, nicidecum pe Adenauer sau pe mentorul ei Helmut Kohl.

Merkel a ales între cele două direcţii fundamentale de politică externă germană: orientarea către sfera atlantică (Westbindung) şi orientarea către Est şi spaţiul eurasiatic (Ostorientierung). A ales orientarea către spaţiul eurasiatic şi a devenit partenera lui Putin. Se pare că una dintre supapele economice importante ale Germaniei, în timpul apogeului recesiunii economice, a fost un debuşeu extrem de important prin relaţia privilegiată cu Moscova. În plus faţă de interesele energetice. În timp ce unii se gândeau la ce sancţiuni să impună Rusiei din cauza anexării ilegale a Crimeei, preşedintele Camerei de Comerţ germano-ruse (AHK), Michael Harms, declara că ruşii au aliaţi economici importanţi în Germania care înţeleg importanţa relaţiilor comerciale preferenţiale. Nu doar companii germane ca Siemens au relaţii economice extrem de strânse cu Rusia, dar şi întreprinderi mici şi mijlocii (peste 7.000). Jumătate de milion de locuri de muncă din Germania depind de relaţiile economice germano-ruse. Investiţiile germane în Rusia se cifrează actualmente la aproape 30 de miliarde de euro.

După ce şi-a făcut plinul pe pieţele prea reglementate ale UE şi a beneficiat la maximum de existenţa euro, se pare că Merkel îşi întoarce faţa, fără complexe, către Rusia pentru a-şi căuta viitorul geostrategic. Toate concesiile diplomatice făcute de Merkel lui Putin o arată. Simbolic sau nu pentru guvernarea Merkel: actualul ministru de interne german şi consilier de taină al cancelarului, Thomas de Maizière, ascundeîn dulapul de familie un schelet pro-rus. Vărul său, Lothar de Maizière, a fost un vestit politician creştin-democrat care, în calitatea sa de ministru al afacerilor speciale în guvernul Helmut Kohl, a fost obligat să demisioneze în urma descoperirii că a fost agent KGB.