Nu avem Președinte și Premier, ci doar pe Iohannis și Ponta

Scris de ana morosana Vin Sept 25, 2015 11:56 pm

http://www.stiripesurse.ro/nu-avem-pre-edinte-i-premier-ci-doar-pe-iohannis-i-ponta_968180.html

Săptămâna aceasta a fost o dezamăgire. Nu doar pentru naivii care credeau că politicenii – pardon, oamenii de stat – ai României vor respinge în continuare cotele obligatorii de migranți, ci și pentru realiștii care sperau că Iohannis, Ponta & co. vor mima măcar o zbatere de revoltă față de decizia Consiliului JAI.

Mărturisesc, de la Victor Ponta nu mai am de mult niciun fel de așteptări. E un personaj care și-a consumat rolul politic în decembrie 2014. Nu pentru că a pierdut alegerile, ci pentru cum le-a pierdut. Și pentru campania care a precedat pierderea alegerilor. Nu-i nicio tragedie. Nici pentru noi, nici pentru el. E tânăr, se poate reorienta. Se poate întoarce în magistratură, la catedră, poate obține titlul de doctor, în fine, dacă accidentarea la genunchi nu l-a traumatizat ireversibil, se poate dedica baschetului. De fapt, cu excepția politicii, doar cerul și justiția îl mai pot îngrădi pe premier.

Însă Iohannis nu are unde să se întoarcă. Sibiul e prea mic, după ce ai vazut lumea ca președinte de stat - și ai văzut-o din plin în ultimele luni –, iar legile fizicii ți-ar putea părea mult prea rigide, după ce ai întâlnit contorsionismul politicii românești. Așa că mi se pare neinspirat că domnul Klaus Iohannis nu încercă să fie Președintele României. Luni avea un mandat ferm, joi zâmbea resemnat la Consiliul European Extraordinar. Nu-i explicase nimeni, probabil, că asistă la priveghiul unui articol din Constituția României: ”Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine” (Articolul 4, alin. 3, Constituția României).

Decizia Germaniei și Franței ignoră acest principiu suveran. În valul de migranți, sirienii reprezintă o minoritate, nu depășesc 20%, și nici chiar aceștia nu pot fi definiți ca refugiați. Motivul plecării lor nu este, așa cum prevăd tratatele internaționale, persecuția. Acești oameni nu sunt discriminați de nimeni în țara de origine, decât, poate, de soartă; dar destinul – din păcate – nu-i încă reglementat legal. Deci, despre cote de refugiați nu putem vorbi. Nu ne permite dreptul internațional. Ne putem referi, însă, la migranți, viitori imigranți, pe care deja ne întrebăm cum îi vom integra în societate. Oameni în căutarea unei economii funcționale. În căutarea Germaniei, mai exact. Dar față de aceștia, cu riscul de a fi acuzat de cinism, nu avem absolut nicio obligație. Și cu toate acestea, am acceptat să avem.

Sigur, am votat împotrivă. Luni. Dar joi ne declaram încântați de discuțiile plăcute din cadrul Consiliului European. Noi, românii, prin Președintele României. Garantul Constituției încălcate luni, la Consiliul JAI. Ce repede evoluează lucrurile, când sensul e greșit...

Ce-am putea face în fața unei hotărâri a majorității membrilor UE? Am putea fi cehi. Sau slovaci. Adică am putea avea un Guvern care să ia decizia sesizării Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), arătând că articolul 78 din Tratatul privind funcționarea UE a fost interpretat abuziv; că nu se poate numi ”măsură provizorie” strămutarea unei populații pe teritoriu românesc pe durată nedeterminată. Dar asta ar presupune și un prim-ministru capabil de mai mult decât să-și frece mâinile a satisfacție că mandatul ferm al lui Iohannis s-a înmuiat în două zile. Iar noi nu avem un astfel de premier, avem doar un Victor Ponta.

În lipsă de alternativă, mă uit la Președinte Iohannis, din nou, sperând la un mesaj către Legislativ, măcar un imbold spre o dezbatere parlamentară, prin care să-i forteze mâna premierului să sesizeze CJUE. Dar Președintele se vede foarte mic. E departe. La New York. Urează ”la mulți ani” ONU.

Nici acum nu i-a spus nimeni că nu merge la o aniversare, ci la un parastas.