Udrea. Băsescu. Ianus sau despre politicianul bifacial

Scris de Marco_polo2013 Mier Apr 29, 2015 8:47 pm

http://www.stareapresei.ro/udrea-basescu-ianus-sau-despre-politicianul-bifacial-48445.html#ziuaveche

Există un anumit tip de politician care, în funcţie de conjunctura în care este pus de viaţa politică, se poate comporta complet diferit. Ianus. Comportamentul său poate fi paradoxal, chiar schizoid. Bifacial.

Genul acesta de om politic este destul de inteligent pentru a se îmbrăca într-o anumită haină politică, dar deopotrivă destul de amoral pentru a o folosi numai atât timp cât asta corespunde intereselor sale.

După aceea, cu violenţă chiar, devine, eventual, până şi inversul a ceea ce a fost. Da, despre Traian Băsescu vorbim acum, probabil că Traian Băsescu este un astfel de om.

A fost un politician bun, cu accente veroase, până să ajungă primar general al Capitalei.

Foarte bun a fost când a renunţat la imunitate, punându-se la dispoziţia anchetatorilor în Dosarul Flota. Şi-a pus sub domnia-sa o rachetă politică. Aceasta l-a readus ministru al Transporturilor în a doua parte a anilor ’90.

Un ministru bun, care a făcut cel puţin o eroare: a mizat pe refacerea reţelei de drumuri naţionale, în loc să iniţieze construcţia de autostrăzi. Dacă făcea asta, acum România avea peste 1.000 de kilometri de autostradă.

Un excelent negociator cu FMI. Un politician veros, care a friabilizat dramatic guvernele Ciorbea şi Radu Vasile, fiind vector de scandal dinspre FSN (PD), dând apă la moară PDSR.

A devenit apoi lider PD şi primar general. S-a încărcat cu această demnitate, devenind port-drapelul anti-fesenismului anilor 2000 şi ceva, în contra lui Adrian Năstase şi a guvernului său. Acesta a fost vehiculul care l-a adus la Cotroceni.

10 ani a fost simbolul luptei anticorupţie (într-o Românie putred de coruptă, în care structurile coruptive erau osificate, omniprezente şi, se pare, cel puţin îl ştergeau şi pe el).

Udrea. Băsescu. Ianus sau despre politicianul bifacial BASESCU-1-Decembrie-Mugur-Varzariu

Vă mai amintiţi această poză alb-negru, superbă, cu un Traian Băsescu prăbuşit, după ce garda de la Palatul Cotroceni i-a dat pentru ultima dată onorul, singur parcă în pulberea ninsorii ce cădea mărunt din cerul încărcat cu nori plumburii?

Poate că omul atunci era conştient că, fatalmente, îşi termină de jucat un rol politic, unul care l-a adus într-un soi de exaltaţie a imaginii sale publice, iar acum viaţa merge mai departe, cocarda mamei ei de viaţă! Poate.

Să zicem că e aşa. Dar dacă este aşa, de ce nu poate să rămână acum acest om egal cu fosta sa demnitate? Există oameni care nu au niciodată nici o demnitate şi se simt responsabili în fiecare moment al vieţii lor pentru soarta întregii omeniri. Pe cont propriu, fără să-i îndrituiască nimeni cu vreo misiune!

Ei bine, acum, o dată ieşit din pielea sa de preşedinte de stat, de om încărcat cu toate greutăţile misiunii sale, responsabil, lider european, partener de dialog şi hăhăieli ai mai-marilor planetei, Traian Băsescu a redevenit ceea ce era înainte de a fi fost şef de stat: un politician de pe Dâmboviţa.

S-a dezbrăcat de haina aia de preşedinte, aia frumoasă, iar acum îi vedem metehnele. Ianus. Bifacial.

Capabil să le atragă atenţia, când era preşedinte, politicienilor din USL: „Atenţie, nu aveţi voie să vorbiţi despre ce fac procurorii, pentru că e presiune asupra Justiţiei„, iar acum deopotrivă capabil să spună că trebuie să avem o dezbatere publică despre aşa-zise abuzuri ale procurorilor, numai de Elena Udrea şi de el observate!

Când politicienii ajunşi la DNA spuneau că sunt anchetaţi pe nedrept de procurori, că e stat poliţienesc, ne puneam problema că, poate, România e stat poliţienesc, iar în România funcţionează binomul DNA-SRI care-i bagă la zdup? Nu, nici un moment. Nu noi, cei ce suntem pe centru-dreapta. Dreapta cea curată a României.

Atunci de ce acum, când piţigoiul Elena Udrea e băgat la zdup şi ceata ei de vectori publici strigă că procurorii umblă prin ţară şi întreabă oamenii dacă nu ştiu ceva despre ea, ne trece prin cap că binomul DNA-SRI (în sensul antidemocratic, în paradigma statului poliţienesc) funcţionează?

Pentru că Traian Băsescu problematizează astfel? Dar nu ne gândim puţin la comportamentul său de Ianus? Şi, în fond, nu seamănă el acum cu o pleiadă întreagă de alţi politicieni, în frunte cu Elena Udrea, care au fost aparent cei mai fervenţi vectori publici anticorupţie, iar când i-au luat la întrebări procurorii DNA au început să vorbească gura lor fără ei exact ca Şerban Nicolae, Eugen Nicolicea şi Victor Ponta?

Dar nu ni se pare straniu că Băsescu are acest comportament bifacial, de Ianus? Bun, e o dezamăgire pentru unii, alţii avem stomacul tare şi am văzut multe, dar chiar toate speranţele, toate aspiraţiile, toate idelurile şi năzuinţele românilor de dreapta, pro-Vest, pro-democraţie, erau legate indisolubil de persoana unui biet om politic, numit, paradoxal poate, Traian pre-numele său şi Băsescu?

Să o luăm logic: bun, să zicem că există binomul DNA- SRI, care lucrează contra statului de drept. Să zicem că procurorul de caz din Dosarul Gala Bute sau din Dosarul Microsoft îi spune Elenei Udrea aşa:

Dacă nu ne spui de Traian Băsescu, putrezeşti în celula asta!

, cum susţine, de exemplu, avocatul Striblea. Să zicem că aşa se petrece o anchetă a procurorilor DNA, în binom cu SRI. Aici se nasc câteva întrebări legitime:

1. De ce nici un alt petent, legat într-un fel sau altul de vreun dosar de corupţie, nu reclamă aceleaşi abuzuri?

2. De ce mai are nevoie procurorul DNA de aşa ceva, dacă lucrează în binom cu SRI?

3. Oare numai Elena Udrea, Traian Băsescu, Dorin Cocoş etc. sunt trataţi astfel de către procurori? De ce oare? Cum este posibil acest lucru?

4. Oare aceiaşi procurori care ar avea un comportament abuziv cu împricinaţii din dosarele Udrea şi apropiaţii lor au un comportament corect, conform legii, în absolut toate celelalte dosare? Din ce cauză? Cum este posibil acest lucru?

5. Există o conspiraţie contra Elenei Udrea şi a lui Traian Băsescu? Că aşa se comportă cei doi. Iar dacă da, de ce oare?

Mai concret încă: pentru acuzaţiile pe care le aduc aşa-zisului binom DNA – SRI, vectorii Elenei Udrea ar trebui să aducă probe, nu să bată câmpii, cu Traian Băsescu preluând şi problematizând, ajutând la îmbogăţirea unui neo-dicţionar de citate celebre, cu zicale de genul celei cu „procurorii guantanamişti”, ori celei cu „scalpurile la cingătoare”.

Am scris, pe 21 februarie anul acesta, articolul Băsist. Voi rămâne întotdeauna astfel, un băsist. Acum aţi înţeles la ce mă refeream? Dacă nu, voi repeta:

„Dacă mâine Băsescu însuşi va cădea victimă a mecanismului pe care l-a iniţiat şi pe care nu-l mai poate opri nimeni şi nimic, tot băsist voi rămâne, contra lui Traian Băsescu şi contra oricui s-ar dovedi făptuitor al vreunei ilegalităţi.”

Mai uitaţi-vă o dată la poza aceea alb-negru a lui Traian Băsescu, după ultimul onor la preşedinte. Nu-i aşa că-i înţelegem probabil mai bine acum tristeţea?