Mefistofelicul Klaus Johannis

Scris de Marco_polo2013 Vin Apr 22, 2016 4:57 am

http://www.conteledesaintgermain.ro/mefistofelicul-klaus-johannis-3/22-04-2016

Am spus-o şi o repet: o prioritate pentru Klaus Johannis în acest mandat este să o împingă pe Laura Kovesi cât mai departe de o eventuală candidatură pentru Cotroceni în 2019 (sau mai devreme). Procentele şefei DNA în sondaje precum şi devastatorul cuplu de forţe pe care domnia sa îl face cu generalul Coldea (dacă ne referim la persoane) sau cu SRI (dacă vorbim de instituţii) reprezintă pentru Preşedintele României (omul care, constitutional judecând, ar trebui să fie cel mai puternic din ţară), nu doar o ameninţare ci şi o sfidare teribilă. Coșmarul primului său mandat.

Toţi cei care l-au precedat în fotoliul de la Cotoceni au fost conduşi de sistem. Ion Iliescu a acceptat asta ca pe un normalitate. Emil Constantinescu, a numit-o înfrângere. Autoritarul şi orgoliosul Traian Băsescu vorbeşte, referindu-se la monstrul bicefal pe care l-a creat şi spera să-l dreseze după ambițiile sale, ca despre o sălbăticiune ce i-a scăpat, prematur, din lesă.

Klaus Johannis dorește pătimaş, înfruntându-şi chiar și indolenţa structurală, ca doamna Kovesi să n-apuce a-i răpi al doilea mandat de Preşedinte al României. Nu uită însă că alegerea lui în decembrie 2014, pe cât de surprizătoare pentru creduli pe atât de strategic controlată din umbră de aliaţii acestei puternice femei, a venit la pachet cu un ordin implacabil: suport total dat luptei anticorupţie în forma promovată de Kovesi.

Cine pe cine conduce? De unde îşi ia acest popor lumina? Cine-i satură lui setea de răzbunare, cu atât mai vie cu cât devine mai sărac și mai lipsit de speranțe pozitive? Iată întrebări cezarice, din repertoriu de insomnie al lui Klaus Johannis.

Vrea să scape de Laura Kovesi dar trebuie, prin edict superior, să o apere. Singura variantă care împacă cele două imperative este fățărnicia. Un rol destul de dificil pentru fața lui rigidă, pentru gestica lui anchilozată, pentru retorica lui soporifică.

Totuși încearcă. Lucrăturile le face prin intermediari, tămâierile și angajamentele de lealitate prin proprii declarații publice.

Zilele trecute ni s-a oferit o mostră edificatoare din acest joc.

Pe fondul suspiciunilor, tot mai alimentate de tăcerea tembelă a autorităților române, că “spionii” de la Black Cube ar fi descoperit acte grave de corupție în activitatea șefei DNA, pe care le vor face publice in curând, s-a cerut la interviu tăcutul domn Eduard Hellvig, șeful SRI. Declarațiile sale, comentate cu un ochi lucid în Cotidianul (http://www.cotidianul.ro/un-interviu-exploziv-hellvig-da-atacul-la-binomul-coldea-kovesi-279949/), atrag atenția asupra unei schimbări de paradigmă pe care o aduce mandatul său: raportarea SRI la cetățean, nu în sensul spionării mai abitir a acestuia ci al servirii lui pentru mai multă securitate și bunăstare.

Dar cea mai tare subliniere a lui Eduard Hellvig a fost următoarea: “Trebuie să ieşim din logica distrugerii, doar pentru că nu ne place de cineva. Cred că există prea multă ură şi tensiune în relaţiile noastre sociale şi nu cred că aceste lucruri fac din societatea noastră una productivă”. Veți recunoaște că aceste aprecieri nu sună deloc a elogiu la adresa binomului SRI – DNA ci, dimpotrivă, au duritatea unui reproș, unui avertisment, aproape fățiș.

Domnul Eduard Hellvig este unul dintre puținii oameni cheie numiți de Klaus Johannis în structurile de forță edificate de Traian Băsescu în timpul mandatului său. Putem afirma, deci, că Eduard Hellvig este omul lui Klaus Johannis. Ar fi făcut el declarațiile din interviul de mai sus fără să se asigure, înainte, că ele sunt pe placul președintelui? Greu de crezut!

Atunci cum se face că, îndată după acest interviu al lui Hellvig, domnul Johannis pare a-l contrazice. Într-o conferință de presă prilejuită de vizita lui Poroșenko la București, Klaus Johannis nu numai că preia o întrebare despre implicarea DNA în campania electorală, întrebare fără nicio legătură cu prezența la celălalt microfon a omologului său ucrainean, dar renunță, pentru a răspunde acestei intrebări, și la binecunoscutul său laconism. Iată comentariul său integral: “Pentru România, lupta împotriva corupţiei este vitală. În România, acest lucru nu este doar un deziderat. Este un fapt. Lupta împotriva corupţiei se desfăşoară cu intensitate mare, spre disperarea corupţilor, evident. Faptul că suntem în precampanie nu are nicio relevanţă pentru felul în care DNA luptă împotriva corupţiei şi împotriva corupţilor. Nu ştiu exact la ce fel de comandamente v-aţi referit în întrebare, eu nu am cunoştinţă despre existenţa unor comandamente, dar am o părere destul de informată, foarte informată despre cum se desfăşoară lupta anticorupţie. Sunt foarte mulţumit. DNA îşi face treaba foarte bine, nu există niciun fel de imixtiuni politice în felul în care îşi face DNA treaba. Nu există nicio instituţie a statului care să se amestece în treaba DNA sau în felul în care DNA îşi face treaba.”

Vorbăreț președintele, nu? Despre o problemă ruptă de contextul conferinței de presă dar care, se pare, trebuia punctată neapărat atunci și nu altădată.

Poporul credul, strada Facebook, diaspora electoare trebuiau să vadă cum domnul Johannis, prompt și vehement, nu doar că nu se alătură șefului SRI în criticile sale ci sare ca ars să apere purificatoarea DNA și, implicit, pe “țarina” acesteia, Laura Kovesi. Ca să nu-i reproșeze nimeni mai târziu, când respectiva doamnă va demisiona sau va fi îndepărtată prin promovare într-un post mai greu din cadrul CE, că el, Klaus Johannis, nu a făcut totul pentru a o susține.

Singura problemă a lui Klaus Johannis în acest joc dublu este că fățărnicia sa (al cărei scop în sine eu îl salut) nu se dovedește suficient de convingătoare pentru a-i păcăli și pe împricinați. Atât doamna Kovesi cât și domnul Coldea nu cred o iota în varianta susținerii lor totale și sincere de către președinte. De aceea îl și țin permanent în șah cu vestitele case închiriate de la Sibiu, cu dosarul soției și soacrei sale, cu o zvonistică despre suspendare și neducerea mandatului până la capăt, toate având darul de a-i șubrezi puterea și popularitatea până la limita unei docilități confortabile.

Are Klaus Johannis forța și resursele necesare de a-și duce până la victorie jocul? Pe care eu îl numesc în mod exagerat “mefistofelic”, sperând ca această hiperbolizare să fie mobilizantă? Sau monstrul bicefal îl va înghiți și pe el ca si pe cei dinaintea lui, demonstrând, dacă mai era nevoie, că balaurii pot fi învinși doar în filme.

Scris de Marco_polo2013 Vin Apr 22, 2016 5:12 am

Directorul SRI, Eduard Hellvig, a ieșit azi pe piața media cu un interviu pe cît de scurt și concis, pe atît de exploziv în conținut, în opinia noastră. Și care merită citit cu toată atenția, mai ales că el apare într-un moment extrem de complicat politic, în care evenimente majore se împletesc într-un mod care, deocamdată, scapă înțelegerii celor mai mulți români.

O primă informație importantă despre interviul dat de Hellvig ”Evenimentului zilei” este aceea că e realizat la cererea directorului SRI și nu a ziarului amintit. Ea e furnizată de cunoscuta ziaristă de investigații Emilia Șercan, care relatează, pe Facebook, că încă de acum trei luni de zile a solicitat oficial biroului de presă al SRI un interviu cu directorul Hellvig, fiind refuzată sistematic – inclusiv săptămîna trecută – pe motiv că acesta nu va da interviuri în an electoral, ca să nu se interpreteze.

Dacă Hellvig s-a ”produs” azi în EVZ, fie și în virtutea unei solicitări mai vechi a ziarului, aprobată ”brusc”, e pentru că a simțit nevoia să dea niște semnale importante.

Și le-a dat cu vîrf și îndesat, în opinia noastră.

Unele sunt limpezi, altele, ceva mai criptice, destinate, probabil, doar anumitor urechi.

Spune directorul SRI, între altele: ”Cred că ar trebui stipulat în legislaţie, ca directorul unei asemenea structuri de informaţii să nu mai ocupe nicio funcţie publică în România timp de cinci ani după încheierea mandatului. Mai cred că, în noua legislaţie, ar trebui ca mandatul unui astfel de director să fie limitat, de exemplu la 10 ani. Pentru că prea multă putere, întinsă pe foarte mulţi ani, poate dăuna democraţiei”.

Foarte interesant. Hellvig abia are un an de mandat la cîrma SRI, în schimb directorul operativ Florian Coldea face curînd 10 ani de mandat, adică exact termenul incriminat de șeful său. O referire aproape fățișă. Mai mult, însă, Hellvig susține ceva ce nici măcar adversarii înfocați ai intrării șefilor de servicii în politică nu au gîndit. Se știe că pachetul de legi ale siguranței pritocit de liberali acum 10 ani conține interdicția pentru foștii șefi de servicii de a intra în politică timp de cinci ani după încheierea mandatelor. Hellvig nu vorbește, însă, de politică, ci de ORICE funcție publică. Sună aproape a pedeapsă pentru anumite fapte, această neobișnuită propunere de interdicție.

Mai spune Hellvig: ”Eu am depus un jurământ faţă de statul român, nu faţă de vreun partid sau vreun interes al cuiva. Sigur, acest lucru a deranjat în anumite medii şi, dintr-o anumită perspectivă, pot înţelege(…) Eu am dobândit valorile democratice acasă, şi nu în politica românească. Şi cred că echilibrul instituţional al SRI ţine de modul cum voi reuşi să transmit aceste valori. Eu cred că am reuşit, iar astăzi SRI este rupt total de activitatea politică. Şi aşa va rămâne, cel puţin pe toată perioada mandatului meu”.

– Aici e și mai spectaculos: Hellvig recunoaște deschis că persoane, cel mai probabil din mediul politic, sunt deranjate de refuzul său de a face anumite jocuri. În schimb, atunci cînd spune că a reușit, personal, să aducă valorile democratice în serviciu, ”iar astăzi SRI este rupt total de activitatea politică și așa va rămîne cel puțin pe toată durata mandatului meu” e clar ca lumina zilei că pînă la venirea sa la cîrmă, anul trecut, SRI se plasa în afara respectivelor valori. Un prim semnal de alarmă!

– Un alt mesaj pe care pare să îl dea șeful SRI e că nu el se află în spatele fumigenelor lansate, cînd și cînd, de realizatorul TV Rareș Bogdan:

”Nu pot să le cer unor oameni să gândească într-un anume fel, doar pentru că au o legătură cu mine. Mai exact, nu pot să îi spun eu lui Rareş Bogdan ce să zică la televizor. Pot să nu fiu de acord cu ce spune, însă el este liber să îşi facă meseria de jurnalist, fără să se autocenzureze, pentru că am eu o legătură cu el”.

– Cu adevărat grav e ceea ce urmează, însă: ”România este o ţară care produce securitate, este un model de securitate în regiune, însă doar din interior ne putem distruge. Zi de zi, văd că îi ajutăm pe alţii să distrugă ceea ce am construit. În democraţiile consolidate, puterile unui stat, indiferent de doctrine şi convingeri, de roluri şi competenţe, conlucrează pentru binele cetăţenilor acelui stat. Cred că e timpul, la 26 de ani de la Revoluţie, să construim unde avem de construit şi să punem cărămidă peste cărămidă pe fundaţiile făcute bine. Altfel, nu vom putea niciodată să ajungem la acoperiş, vom rămâne blocaţi la stadiul de fundaţie construită pe nisipuri mişcătoare. Sentimentul Meşterului Manole domină în societatea românească, din păcate. Trebuie să ieşim din logica distrugerii, doar pentru că nu ne place de cineva. Cred că există prea multă ură şi tensiune în relaţiile noastre sociale şi nu cred că aceste lucruri fac din societatea noastră una productivă”.

– În opinia directorului SRI, în interiorul țării se poartă bătălii care ar putea avea un efect dezastruos, mai ales că asta vine mănușă unor forțe externe, numite ”alții”. Cu adevărat șocantă e referirea lui Hellvig la puteri ale statului care, la noi, nu ar conlucra întru binele cetățenilor. Or, aici nu mai e loc de întors, fiind limpede că e vorba de războiul dintre Justiție și clasa politică, adică legislativ și executiv. Și cînd spui justiție, la noi, spui DNA.

Iar cînd vorbește de logica distrugerii și de sindromul Meșterului Manole, de nevoia de a proteja măcar unele fundații bine făcute în locul grabei de a le demola, e greu să nu te gîndești la acuzațiile tot mai dese la adresa DNA că a paralizat economia națională prin acțiunile sale, a distrus bruma de capital autohton și a împins autoritățile statului spre refuzul de a mai semna vreo autorizație, de teama acuzației de abuz în serviciu. Că așa stau lucrurile o dovedește și faptul că, în tot interviul, Hellvig nu suflă o vorbă despre mult cîntatele performanțe ale binomului SRI-DNA în materie de anticorupție.

– În fne, o altă lovitură de final a lui Hellvig vine în urma întrebării ”Credeţi că SRI lucrează astăzi în serviciul cetăţenilor? Este sloganul mandatului dumneavoastră”

Iar răspunsul stupefiant este: ”Eu cred că nu este doar un slogan. Este o schimbare de paradigmă(…) Sigur că acest proces nu se poate realiza peste noapte, raportarea SRI la cetăţean este proiectul meu de mandat, iar această schimbare de paradigmă este palpabilă”.

SRI în slujba cetățeanului e o schimbare de paradigmă, de la venirea lui Hellvig la conducere?!!

Altfel spus, pînă atunci, SRI avea o cu totul altă agendă și servea alte scopuri decît cele firești? Este, de departe, cea mai gravă dintre afirmațiile noului șef al serviciului și cea care ar trebui să dea cel mai mult de gîndit.

În egală măsură, însă, este o acuzație tăioasă la adresa conducerii SRI de pînă acum, iar cînd spui conducere, în ultimii 10 ani, spui automat Florian Coldea. Și care confirmă cu vîrf și îndesat acuzațiile lui Băsescu și ale Elenei Udrea din ultimii doi la adresa serviciului.

Nu ne rămîne decît să așteptăm efectele acestui mănunchi de mesaje lansate de Eduard Hellvig în spațiul public. Ele vor apărea, în opinia noastră, foarte curînd.

Iar faptul că un apropiat al președintelui, Rareș Bogdan, lansează în paralel propriile mesaje misterioase, cum ar fi cel că șeful statului va fi eliminat din funcție pentru că refuză să preia puterea și să opereze schimbări la nivelul serviciilor secrete, nu face decît să sporească suspansul.

http://inpolitics.ro/un-interviu-exploziv-hellvig-da-atacul-la-binomul-coldea-kovesi_18433283.html

Mefistofelicul Klaus Johannis

Mefistofelicul Klaus Johannis

interviu exploziv: Hellvig dă atacul la binomul Coldea-Kovesi?