Intoarcerea in zona gri

Scris de **Admin** Dum Iul 31, 2016 4:01 am

Romania se intoarce. Acolo de unde a plecat. In zona gri. Fix punctul geopolitic in care se afla in urma cu un sfert de secol. Nici in caruta, nici in teleguta. Nici cu rusii si nici cu americanii. In ciuda faptului ca suntem membri NATO. Si chiar parteneri de prim rang ai Statelor Unite. Cum este posibil un asemenea paradox?

Statutul de membru NATO nu mai este azi ceea ce a fost odata. L-am auzit toti pe Donald Trump, candidatul oficial al republicanilor la presedintia Statelor Unite. Acesta a spus ca faimosul Articol 5 din Tratat nu se activeaza automat. Nu este suficient ca un stat NATO sa fie atacat, pentru ca Organizatia sa se puna, militar, in miscare. Iar ceea ce nu a afirmat Donald Trump se afla in subtext. Chiar si termenul de atac poate deveni interpretabil. Cu alte cuvinte, despre un stat atacat se poate spune oricand ca, de fapt, a facut nu stiu ce si a provocat atacul. Sau ca, in prealabil, el insusi ar fi atacat. Scandalos, nu?

Cu atat mai scandalos cu cat cel care face asemenea afirmatii si este creditat cu sanse reale de a castiga presedintia Statele Unite este sustinut de Partidul Republican. Dintre cele doua partide care isi disputa conducerea in Statele Unite, pentru Europa Centrala si de Est cel putin, se estimeaza ca Partidul Republican este cel care a avut o politica mai productiva. Mai angajata. O strategie mai clara in raport cu Moscova. In timp ce Partidul Democrat, in mod traditional, a cam balbait-o. Motiv pentru care, in covarsitoarea lor majoritate, romanii din Statele Unite voteaza cu Partidul Republican. Dar si cu candidatul acestuia la presedintie care, iata, cel putin la nivel declarativ, ne lasa cu ochii in soare.

Nu trebuie sa ne facem iluzii prea mari in eventualitatea in care va castiga Hillary Clinton. Ea va continua aceasta politica externa a Statelor Unite, destul de balbaita si de contraproductiva. In aplauzele lui Vladimir Putin. In schimb, daca va castiga Donald Trump si se mai si tine de cuvant, Romania se intoarce glont intre transee. In zona gri. Acolo unde nu se poate bucura, in realitate, de niciun fel de protectie solida legata de suveranitatea sa si nici nu se poate spune ca ar putea beneficia, intr-un viitor previzibil, de cel mai mic semn de simpatie din partea Moscovei.

Romania a fost consecventa in angajamentele ei fata de NATO, in general, si fata de Statele Unite, in special. A primit, in schimb, angajamente destul de ferme de solidaritate, la o adica, din partea Washingtonului. Aceste angajamente, odata cu noua administratie de la Casa Alba, nu vor mai valora mare lucru. Ca asa vor sta lucrurile, o dovedeste si faptul ca America nu a decis sa dizloce, in Romania, o unitate militara cat de cat semnificativa, in ciuda faptului ca pozitia noastra geografica si geostrategica ne recomanda drept un stat santinela. Si inca si mai interesant este ca Statele Unite nu au exercitat niciun fel de presiuni asupra celorlalti parteneri europeni din NATO – ma refer, desigur, la puterile semnificative – pentru a dizloca, in Romania, unitati militare. In schimb, au existat presiuni concertate si consecvente si incununate de succes in sensul ca Romania sa isi reduca dramatic propriile forte armate si sa isi diminueze, in mod catastrofal, propria industrie de aparare.

Dar cea mai semnificativa realitate, ale carei consecinte ne vizeaza direct, este faptul ca, in timp ce Bucurestiul a ramas loial, in mod consecvent, parteneriatului cu Washington, autoritatile romane, bazandu-se exclusiv pe aceasta alianta, au neglijat cu desavarsire o politica externa activa, de natura sa creeze parteneriate solide in vecinatatea imediata.

Romania este, astazi, mai izolata decat oricand. Nu avem o relatie solida si pozitiva cu Ungaria. Dimpotriva. Nu am stiut sa ne pastram relatia de prietenie cu Serbia. Dimpotriva. In raport cu Turcia, repetand mot-a-mot, fara niciun fel de nuantare, declaratiile liderilor de la Washington, suntem pe cale sa facem zob o relatie, pana de curand, relativ functionala. Cu Sofia, raporturile sunt reci. In ceea ce priveste Republica Moldova, nu reusim sa o sustinem in mod real si activ. Cu Ucraina, nu suntem nici asa, nici asa. Iar in directia Moscovei am latrat atat de mult, incat am ostilizat-o de-a binelea.

Asa se face ca nici macar Marea Neagra nu ne mai este prieten, daca luam in calcul faptul ca, acolo, intreg echilibrul geostrategic a fost dat peste cap prin anexarea Crimeei de catre Rusia si prin parteneriatul care se prefigureaza intre Rusia si Turcia.

Cu conducatori slabi, cu o tara in care, de fapt, deciziile nu le iau politicienii alesi de popor, ci cativa jalnici reprezentanti ai “sistemului”, Romania s-a intors in zona gri. Care este si cea mai periculoasa.

Sursa: CorectNews