AMINTIRI DESPRE VIITOR-ROMÂNIA DE MÂINE , RrOMANIKA BABANA
Doriți să reacționați la acest mesaj? Creați un cont în câteva clickuri sau conectați-vă pentru a continua.

politica


Cuvantul „jidani“: concept geopolitic si istoric

AMINTIRI DESPRE VIITOR-ROMÂNIA DE MÂINE , RrOMANIKA BABANA :: PATETICO & DAMNATIO -GENOCIDE si HOLOCAUSTURI :: HOLOCAUST & HOLOCASH

In jos

Cuvantul „jidani“: concept geopolitic si istoric Empty Cuvantul „jidani“: concept geopolitic si istoric

Mesaj Scris de Admin Lun Aug 03, 2015 1:01 am


 Cuvântul „jidani“ semnifică un concept geopolitic şi istoric, prin care se indică aria geografică iniţială de atestare istorică a existenţei jidanilor, cu cele două ramuri foarte diferite genetic, dar „unite“ cultic: jidanii-sefarzi și jidanii-așkenazi. Jidanii-sefarzi, atâți câți mai sunt și considerați ca fiind descendeții „evreilor“ biblici, s-au răspândit în Orientul Apropiat și în jurul Mediteranei. Jidanii-așkenazi își au obârșia geografică în zona situată la nordul şi nord-estul Mării Caspice, iar originea etnică este cea turco-mongolă a poporului respectiv: khazarii. De aceea, termenul „jidan“ nu are nimic peiorativ în el, cum pretind „somitățile“ din Academia Română – în particular de la Institutul de Lingvistcă al Academiei – manevrate de jidani și care le cântă în strună jidanilor tocmai pentru ca ei, jidanii, să îşi mascheze originea non-iudaică-biblică, dar cu scopul perfid de a se da drept „evrei“, căci, ca așa-ziși „evrei“, ar avea un pedigri biblic, transformat într-unul eminamente rasist – „poporul ales“, deci, unicul „popor ales“ – şi, astfel, şi-ar aroga superioritatea asupra tuturor celorlalte popoare! Din acelaşi motiv au acaparat Comitetul de atribuire a premiilor Nobel, spre a le acorda cu prioritate jidanilor-așkenazi, ca să impună şi în acest mod ideea superiorităţii intelectuale a jidanilor, în esență, a „poporului ales“.
Remarcabil este faptul că, în rândul contestatarilor „Holocaustului unic“ –pe care-l clamează cu neruşinare incontinentă escroci internaționali ca Elie Wiesel[1], Simon Wiesenthal, istorici improvizați ca Léon Poliakov, Efraim Zuroff[2], Marco K. Katz[3], Radu Ioanid[4] şi alţii mai mărunţi de la noi, ca Teşu Solomovici, Aurel Vainer, Emil Constantinescu, Andrei Marga şi „escrocul politic“[5] Răzvan Theodorescu – se înregimentează şi revizionişti jidani, dar cinstiţi, competenţi şi renumiţi în profesia lor, ca Norman Finkelstein, cu deja faimoasa lui carte INDUSTRIA HOLOCAUSTULUI[6], ca eminentul filolog și politolog Noam Chomsky, ca istoricul și chimistul Israel Shahak sau ca Bobby Fischer, celebru ca şahist, dar mai puţin cunoscut în România ca negaţionist vehement şi perseverent al holocaustului: „A negat holocaustul şi şi-a anunţat intenţia de a demasca crimele evreilor şi a susţinut că Statele Unite sunt o «farsă controlată de evrei ticăloşi, circumcişi, murdari şi coroiaţi»“[7] – afirmaţie din cauza căreia a fost persecutat și alungat din S.U.A. Pentru că Bobby Fischer a încercat să organizeze un meci de șah în Iugoslavia – spre a sfida S.U.A. încălcând astfel embargoul impus de „patria libertății și a democrației“ –, Statele Unite i-au retras cetățenia şi l-au fugărit peste tot, până la moarte[8]!
Fireşte, toţi aceşti „negaţionişti“ jidani au fost denigraţi şi chiar persecutaţi (Norman Finkelstein, Israel Shahak sau Bobby Fischer, Benjamin Freedman), ca să nu mai spunem de alţii, ne-„evrei“ – cum e cazul cu autorul memorabilei cărţi Mistificarea secolului XX, Arthur Robert Butz, sau băgaţi la închisoare, ca David Irving, Ernst Zündel, Jürgen Graf, Germar Rudolf, sau cei care au fost bătuţi, ca Roger Garaudy, Paul Rassinier, George Pișcoci-Dănescu, Robert Faurisson şi alţii.
În opinia comună, și chiar a celor preocupați mai intens de „chestiunea jidănească“, este puternic înrădăcinată ideea unei disjuncții curioase, disjuncție a cărei „victimă“ i-am fost o vreme[9], până ne-am dumirit: anume că noțiunea „jidani“ s-ar aplica numai așkenazilor, adică descendenților actuali ai poporului hazar, pe când noțiunea „evrei“ i-ar desemna pe sefarzi, adică pe așa-zișii „evreii adevărați“. Trebuie să facem aici corectura radicală.
Chiar și fără să comentăm cât de „adevărați“ mai sunt sefarzii ca presupuși descendenți ai „evreilor“ după trei milenii de relativă metisare și de preumblare prin teritoriile din Orientul Apropiat și din hinterlandul Mării Mediterane și, apoi, prin toată lumea, această disjuncție este absolut falsă din două motive: 1) denumirea unei etnii nu se dă numai după rasă, ci și după limba vorbită, după baștină, adică după locul naşterii (natul!, care dă şi conceptul de naţiune) şi, de aici, în genere, după teritoriul pe care îl locuieşte din vremuri ancestrale, adică denumirea unei etnii se face după elementele constitutive ale naţiunii; și 2), şi acesta este motivul fundamental al falsităţii, disjuncţia între „jidani“ și „evrei“ nu se face și nu se impune decât în România, fiindcă, în mod ocult, jidanii au reuşit să impună în țara noastră folosirea cuvântului „evrei“ şi continuă să o facă, vrând, nici mai mult, nici mai puțin decât folosirea exclusivă a cuvântului „evrei“ – adică au cerut, cum se ştie, scoaterea cuvântului „jidan“ din dicţionare, la fel ca ţiganii, care şi ei vor scoaterea cuvântului „ţigan“ din dicţionare. În alte țări, și mai ales în Occident, jidanii sunt desemnați prin noțiunile jew, juif, jude, judió, giudio etc., adică prin cuvintele corespunzătoare în limba română a denumirii „jidan“ – toate aceste denominații fiind formele autohtone din respectivele țări, forme derivate toate din latinescul judaeus/i!
În țările Europei Centrale și de Est – Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Rusia etc. – se utilizează, în mod firesc și acceptat cu naturalețe de jidani, cuvântul de sorginte slavă „jidov“, în diferitele sale forme fonetice și grafice, în funcție de geografia locului. Astfel, în Al Doilea Război Mondial, jidanii și-au înființat diverse organizații obștești și paramilitare pentru a lupta contra germanilor. Situația din Polonia este dezvăluită cu nonșalanță chiar de către marea mincinoasă holocaustistă Lucy S. Dawidowicz, fără să-și dea seama că oferă o excelentă muniție „antisemiților“. Numai că de data aceasta ea a fost nevoită să redea realitatea, deoarece aceasta era favorabilă jidanilor. «The Left Labor Zionists favored two apparatus, for „every armed undertaking in the ghetto must be weighed and measured; we dare not permit any reckless acts that might bring about a premature liquidation of the Warsaw ghetto“. Even if all the Jews were to expire in the ghetto, the party still carried an obligation for its acts to the Jews throughout the world and its fraternal parties abroad. „We do not want to be maligned in our graves for reckless acts committed here“. The Left Labor Zionist insistence that political parties the combat organization finally prevailed. The organization was called Źydowska Organizacja Bojowa (ŹOB; Jewish Combat Organization)»[10]. Pe românește: «Muncitorii Sioniști de stânga optau pentru existența a două aparate de conducere pentru că „orice acțiune armată din ghetou trebuie bine gândită și evaluată; nu ne putem permite acțiuni nesăbuite, care să ducă la lichidarea prematură a ghetoului din Varșovia“. Chiar dacă toți evreii din ghetou urmau să moară, partidul purta responsabilitatea actelor sale față de evreii din toată lumea și față de partidele frățești din străinătate. „Nu vrem ca după moarte să fim vorbiți de rău pentru actele iresponsabile comise pe această lume“. Insistența Muncitorilor Sioniști de stânga ca partidele politice să controleze organizația de luptă a avut în cele din urmă câștig de cauză. Organizația s-a numit Źydowska Organizacja Bojowa(ŹOB: Organizația de luptă a evreilor)“»[11]. Traducerea fiind făcută la editura jidănească Hasefer, denumirea „Organizația de luptă a evreilor“ este incorectă și trebuie citită și pronunțată „Organizația de luptă a jidanilor“. Literele „Ź“ și „w“ se pronunță în limba polonă „j“ și, respectiv, „v“; deci se pronunță „Jidovsca Organizacia Bojova“, unde „Jidovsca“ nu înseamnă „evreiască“, ci „jidovească“, „jidănească“.
„Confronted with the need for such political representation, the de facto combat organization then coopted, besides the Left Labor Zionists, also the General and Right Labor Zionists. These parties, together with the youth groups (Hehalutz, Hashomer Hatzair, Dror), constituted the Źydowski Komitet Narodowy (ŹKN; Jewish National Committee), which was to serve as the political arm of the combat organization[12]“ – „Confruntată cu necesitatea asigurării unei astfel de reprezentări politice, organizația de luptă deja existentă a cooptat, pe lângă Muncitorii Sioniști de stânga, și pe Sioniștii generali, ca și pe cei de dreapta. Aceste partide, împreună cu grupările de tineret (Hehalutz, Hashomer Hatzair, Dror), au construit Źydowski Komitet Narodowy (ŹKN: Comitetul Național Evreiesc), care urma să funcționeze ca braț politic al organizației de luptă“[13]. La fel, corect se pronunță: Jidovski Komitet Narodovi, Comitetul Național Jidănesc. De asemenea, s-au înființat Źydowska Samopomos Spolecźna[14] (ŹSS; Jewish Communal Self-Help – Organizația Jidănească de Întrajutorare Comunitară), Źydowski Zwiaczek Wojskowy(ŹZW: Uniunea Militară Jidănească), Źydowski Komitet Koordynacyjny (ŹKK: Comitetul Jidănesc de Coordonare)[15]. În Slovacia, „on September 26, 1940, a new decree established the Ùstredna Žydov(Center of Jews) as the only authority permitted to represent the Jews, responsible to the Central Economy Office (under the Minister of the Interior) and obliged to transmit its instructions to the Jews“[16] – „pe 28 septembrie 1941, printr-un nou decret, a fost înființată Ùstredna Židov (Centrala Evreilor), ca unică autoritate cu drept de reprezentarea evreilor, subordonată față de Biroul Economic Central (al Ministerului de Interne) și obligată să transmită evreilor instrucțiunile ce trebuiau aduse la îndeplinire“[17]. De fapt, e vorba, în limba slovacă, de Ustredna Jidov, adică Centrala Jidanilor – așa cum, și în România avea să se înființeze „Centrala Evreilor“, condusă de Radu Lecca.
După cum se vede din notele bibliografice, Lucy Dawidowicz analizează aceste organizații jidănești pe zeci de pagini; e-adevărat că ea nu mai repetă – probabil de jenă – denumirea integrală a organizațiilor –Źydowska Organizacja Bojowa, Źydowski Komitet Koordynacyjny, Źydowski Zwiaczek Wojskowy etc. –, ci doar sigla acestora, ŹOB, ŹKK, ŹZW, ŹKN, ŹSS, dar în care litera Ź indică inițiala J a numelor lor autentice, oficiale, înregistrate în documentele lor jidănești interne, în măsura în care organizațiile erau înființate legal de către Guvernământul General al celui de-Al Treilea Reich, sau chiar în documentele oficiale ale statelor în care funcționau: „Jidănească“, „Jidănesc“. Așadar, jidanii din Polonia, Slovacia, Ungaria („jid») și Rusia („jidov“) își zic ei înșiși jidani, au organizații în ale căror denumiri sunt incluse cuvintele „Jidănească“, „Jidănesc“, „Jidov“. Și nu se mai supără nimeni că se autojidănesc sau că se autojignesc! Numai în România ni se impune folosirea cuvântului „evreu/i“, care nu are nici o noimă fiindcă nu reflectă nici o entitate etnică istorică: nu a existat un popor numit „evreu“. De ce se face această presiune contra României? În mod clar pentru a testa voința românilor de a li se opune jidanilor sau pentru a le întări atitudinea lor obedientă față de jidani, ca în zilele noastre[18].
Vom relua, ulterior, analiza cuvântului „jidan“.
Așadar, aceasta este corectura pe care o introducem și care trebuie reținută: nu există nici o deosebire între „evrei“ și „jidani“: toți sunt numai „jidani“. Desigur, mai puţin pentru prof. Ion Coja, pentru care toţi „jidanii“ ar fi „evrei“ şi asta fiindcă, pe de o  parte, el are „mulți prieteni evrei“ – cum repetă frecvent – și, pe de altă parte, el se mai află încă în siajul admiraţiei sale neţărmurite faţă de fostul lui profesor, academicianul Alexandru Graur[19]. Acest „Graur“ (nu am reușit să aflu numele de jidan avut anterior), fiindcă „se împământenise“ atât de mult, a crezut că ar fi în măsură – din postura lui de academician jidan bolşevic, membru al Partidului Comunist din România din 1938 – să le ceară românilor să nu mai folosească, pentru denumirea posteriorului uman median, decât cuvântul „cur“.
Dar, pe aceste locuri numai românii sunt pământeni, din vremuri imemoriale, adică dintotdeauna, şi, ca atare, au o trăsătură caracterologică deosebită: au o profundă pudoare. În plus, „românul e și poet“, de aceea folosește diverse figuri de stil și denumește această parte anatomică prin cuvintele fund, posterior, spate, dos, tur, șezut, dar şi forme uzitate în argou, precum tuhăs, băsănău, tender, pătul, târtiță etc. Cuvântul „cur“ este folosit de români extrem de rar, în înjurături sau în limbajul colocvial pentru a-și arăta disprețul față de persoana sau situația în cauză. Sfatul academicianului Graur a fost însușit și aplicat doar de Horia-Roman Patapievici-Patibularu’, odraslă de spioni sovietici[20], care și-a manifestat disprețul profund față de poporul român, fiindcă el nu face parte din poporul român, ci din poporul jidănesc: „Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării“[21].
Din păcate, în ultima vreme, din cauza lipsei unei minime autocenzuri a autorilor și a unei suficiențe pe deplin condamnabile de care dau dovadă lefegiii Consiliul Național al Audiovizualului, s-a produs degradarea limbajului în presa și spectacolele de scandal, vulgarizarea scriiturii este văzută de unii mâzgălici ca o figură de stil, ca în cazul lui Adrian Halpert, Horațiu Mălăele, Mircea Cărtărescu, Mircea Badea și al altor asemenea indivizi. Dar, din când în când, prin contagiune, desigur de la Graur, și de prof. Coja[22].
De aceea, pentru eliminarea completă a dubiului privind diferența dintre „jidani“ și „evrei“, în următorul capitol vom face o expunere lămuritoare și, cred, cvasicompletă a acestei probleme, pentru a nu ne mai lăsa intimidați și manevrați de pretențiile absurde, dar cu substrat politic ale jidanilor.
Notă. Acesta este un subcapitol al volumului 1 din ediția a doua a cărții HOLOCAUSTUL: GOGORIȚA DIABOLICĂ. Extorcarea de „bani de holocaust“.
Colonel (rtg. ) Vasile I. Zărnescu
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
[1] Vezi: *** „Elie Wiesel impostorul sau pseudowiesel (3)“, pehttp://ro.altermedia.info/romania/2011/11/13/elie-wiesel-impostorul-sau-pseudowiesel-3/
[4] Vasile Zărnescu, „Radu Ioanid sperjurul: persona non grata“, pe  http://www.altermedia.info/romania/2012/09/21/radu-ioanid-sperjurul-persona-non-grata/
[8] Cristian Sima, MAREA SPOVEDANIE a brokerului fugar. Editura Integral, 2015, pag. 19-20.
[10] Lucy S. Dawidowicz, The War Against the Jews 1933-1945. Bentam Books. New York, Toronto, London, Sydney, Auckland, May 1986, pag. 315. Vezi și pag. 316-318, 319-320, 329 etc.
[11] Lucy S. Dawidowicz, RĂZBOIUL împotriva evreilor. Editura Hasefer, București, 1999, pag. 287.
[12] Ibidem, în ediția Bentam Books, pag. 316; vedeți și pag. 335, 336.
[13] Ibidem, în ediția Hasefer, pag. 288; vedeți și paginile următoare.
[14] Ibidem, în ed. Bentam Books, pag. 243-246, 266, 301; în ed. Hasefer, pag. 228-230 etc.
[15] Ibidem, în ed. Bentam, pag. 317, 319, 332-334, 340, 431; în ed. Hasefer, pag. 288-290 etc.
[16] Ibidem, în ed. Bentam, pag. 378.
[17] Ibidem, în ed. Hasefer, pag. 342.
[18] Vezi, în acest sens, de ex., conferința „Extremism, antisemitism, naţionalism – pericolele contemporane ale Europei“, ținută în 24 iulie 2015 la Cercul Militar Național, și condusă de jidanii g-rl. (rez.) Mihail E. Ionescu și Radu Ioanid, la care a vorbit și unul dintre lacheii sioniștilor, fostul director al S.R.I., George Maior, pe http://adevarul.ro/cultura/istorie/extremism-antisemitism-nationalism-pericolele-contemporane-europei–masa-rotunda-adevarul-live-vineri-24-iulie-1_55b0bf61f5eaafab2cdaf4ce/index.html Cf. și:https://deveghepatriei.wordpress.com/2015/07/24/priviti-l-pe-masonul-betiv-george-maior-fostul-director-al-structurii-jidanesti-masonice-sri-carpele-de-sters-pe-picioare-ale-mossadului-cum-sta-langa-jidani-si-scuipa-pe-istoria-neamului-romanesc/; https://deveghepatriei.wordpress.com/2015/07/24/bozgorul-mason-george-maior-mojor-alaturi-de-jidanul-radu-ioanid-romania-este-vinovata-de-holocaust-jidanii-masoni-din-sri-in-sfarsit-isi-dau-arama-pe-fata-mizeriile-securiste-din-sri-au/
[19] Ion Coja, „Dar unde sunt evreii de altădată?…“, 15 iunie 2006, pe http://ioncoja.ro/holocaust-in-romania/dar-unde-sunt-evreii-de-altadata%E2%80%A6/
[20] Aurel I. Rogojan, FEREASTRA SERVICIILOR SECRETE. Editura Compania, Bucureşti, pag. 24, 27, 30-31, 80 şi altele.
[21] H.-R. Patapievici, Politice. Editura Humanitas, București, 1966, pag. 63. Vezi și comentariul lui Corneliu Florea, „Patibularul Patapievici atacă“, pehttp://www.altermedia.info/romania/2005/07/23/patibularul-patapievici-ataca/
Admin
Admin
Admin

Mesaje : 10767
Data de înscriere : 05/11/2012

https://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Sus

- Subiecte similare

AMINTIRI DESPRE VIITOR-ROMÂNIA DE MÂINE , RrOMANIKA BABANA :: PATETICO & DAMNATIO -GENOCIDE si HOLOCAUSTURI :: HOLOCAUST & HOLOCASH

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum