Petru Clej, combatantul fără milă, komisar la Propagandă și Agitație

Scris de **Admin** Dum Noi 29, 2020 5:16 am

Petru Clej, combatantul fără milă, komisar la Propagandă și Agitație

https://jurnalulunuivulcanolog.blogspot.com/2011/06/petru-clej-combatantul-fara-mila.html

iunie 06, 2011

« În ceea ce priveste ultra-naționalismul dumneavoastră, el este demonstrat de legătura pe care o fac toți aceia ca dumneavoastră între Serbia, Kosovo, Transilvania, unguri și presupusele conspirații împotriva poporului român. Acest tip de mentalitate îi iresponsabilizează pe români, deci trebuie combătută fără milă.»
Un individ care se consideră ziarist și care se numește Petru Clej scrie recent, într-o gazetă intitulată Acum, această frază șchioapă. Din care înțeleg că dânsul crede că nu există nici o legătură între Kosovo și Transilvania. E adevărat, Kosovo era un ținut din Iugoslavia, locuit majoritar de albanezi, a căror prolificitate, determinată paradoxal, printre altele, de starea lor economică precară, a modificat situația demografică într-o zonă aparținând istoric statului sârb. De unde conflictul violent, rezolvat printr-o autonomie locală precară și ea.
Transilvania are o situaţie diferită, majoritatea populației este românească de prea multe secole ca această predominanţă să poată fi contestată fără a cădea în ridicol. De aceea argumentaţia iredentistă face apel la situaţii imaginare referind-se la perioade aproape extra-istorice, în care predominanța nu ar fi existat sau nu poate fi dovedită. Argumentul etnic al predominanței este înlocuit cu argumentul politic, al stăpânirii militare.
Dar în Transilvania ca și în România, cuiul lui Pepelea e o zona locuită majoritar de secuii maghiarizați, unde s-au produs în timp fenomene complexe de secuizare și de românizare, alternate, unde acum trăiește o majoritate care se declară secuiască sau maghiară, în funcție de epoci și interese. Oricum, românii sunt în două județe din centrul statului România, minoritari. Asta implică aplicarea acolo a unei politici de protecție a minorității, cel puțin tot atât de activă și eficientă ca aceea aplicată populației maghiare din restul României.
Petru Clej dorește să combată «fără milă» supoziția că ar exista conspirații împotriva poporului român. Angajamentul astfel formulat al ziaristului dovedește fie partizanatul său, fie precaritatea informației de care dispune, deși ea este disponibilă public. Ce înseamnă conspirație? Nu doar o acțiune tainică. O conspirație este o combinație între acțiunea secretă și cea publică, în care se combină interese colective, de stat, și interese private, unele inavuabile, ca în orice acțiuneumană.

Uneltire secretă și ilegală îndreptată împotriva (conducătorilor) statului sau a ordinii publice; complot; conjurație.
Trebuie să fii tâmpit, orb, să faci parte din conspirație sau să fii manipulat de ea, ca să nu observi sau să negi că, în ultimul secol, conspirațiile au devenit tehnici de obținere a puterii de stat și de guvernare. Loviturile de stat, bazate pe conspirații, în istoria recentă a României au fost cercetate. Ce interes are Clej să nege existența lor? Să se fi oprit istoria sau să se fi schimbat metodele a căror eficiență a fost probată? N-aș crede.
Pentru a accede la informația privind acțiunile conspirative, se pot cerceta efectele lor. Ce știe Clej despre Csibi Barna, Patrubanyi și alte personaje de acest fel? Fascismul sau ultranaționalismul ar trebui combătute doar la români? Interesantă limitare, specializare ! P. Clej ar trebui să consulta fie surse de propagandă dominant redactate în limba maghiară, la care nu pare să aibă acces, fie traducerile din presa maghiară realizate de grupuri de rezistenți români minoritari din județele Covasna și Harghita, cărora ar trebui să le acorde atenție, dacă nu și încredere.
Petru Clej și situl Acum sunt ocupați cu combaterea antisemitismului și cu analiza situației din Israel, ceea ce face parte din linia redacțională expusă demult.
N-ar strica dacă P. Clej ar evita să se pronunţe în domenii pe care nu le cunoaște. Încerc a fi elegant. Ar merita o analiză atentă ideologia care subîntinde ansamblul textelor promovate sau scrise de P. Clej, pricinile și temeiurile violenței necontrolate cu care acest mercenar încearcă să descalifice, în numele unei superiorități morale sau intelectuale neprobate, comentariile, intervențiile altora, ori de câte ori cineva cutează să-l contrazică.
Cu o singură afirmație a lui P. Clej sunt de acord. Punerea în cârca străinilor, a uneltitorilor, a conspiratorilor a relelor din România de azi nu doar că îi deresponsabilizează pe unii români dar îi și paralizează pe cei care mai sunt lucizi în acțiunea de a se scutura de răpciugă, de clasa politică cleptocratică și de ziariști de genul lui Clej.
Nota bene.
Un cetățean român, Anatol Marin, de origine basarabeană comentează, pe situl ACUM, unul din multiplele apeluri în care Sorin Ilieșiu sintetizează, fără să citeze niciodată sursele, tot felul de idei și programe revendicative expuse anterior.
Ilieșiu încearcă să dea impresia, și a ajuns prin tenacitate să fie crezut de inși fără memorie, că este mereu primul care a avut cutare «inițiativă» și curajul de a solicita reforme, comemorări, declarații. Pe textele compilate de Ilieșiu, adresate de preferință președintelui Băsescu care, de altfel, îl ignoră sau răspunde când îi convine, se adună o cohortă de semnături, care mai de care mai prestigioase, mereu aceleași, unde Vladimir Tismăneanu e pus în frunte în dorința perpetuă de a i se crea capital de imagine.
Anatol Marin scrie, la 21 ianuarie 2010 : «Ascultând discursul preşedintelui României referitor la vizita sa la Chişinău la 27 ianuarie, am rămas stupefiat de expresia sa “prima vizită în “străinătate” după realegerea ca preşedinte”. Oare judeţele României de până la 1944, preponderent populate de români, merită să fie numite “străinătate” de preşedintele României, ales de cetăţenii români din Basarabia în proporţie de 94%? Oare d-lui, ori acei ce i-au scris discursul, nu şi-au dat seama că a numi teritoriile româneşti din stînga Prutului “străinătate” e o insultă la băştinaşii români ai Basarabiei? Eu înţeleg că aşa prevede limbajul juridic de a numi “străinătate” teritoriile din afara României, dar acei ce aplică acest limbaj pentru teritoriile româneşti din stînga Prutului, oare nu-şi dau seama că aceasta e o nerozie/negheobie ordinară?»
Față de această opinie, perfect îndreptățită de altfel, Komisarul veghetor pentru corectitudinea politică, intervine brutal, calificând cititorul revistei ACUM «un iredentist extremist» :
« Domnule Anatol Marin, Traian Băsescu este președintele României, stat care a recunoscut încă din 1991 independența și suveranitatea Republicii Moldova, spre deosebire de dumneavoastră care sunteți un iredentist extremist, minoritar în populația acestui stat. De aceea el utilizează limbajul unui om de stat, nu al unui demonstragiu cunoscut la Chișinău, printre o mână de oameni.  Cât despre votul de 94% pentru candidatura sa la recentele alegeri prezidențiale, vă reamintesc că la acest scrutin din Republica Moldova au participat circa 12 000 de persoane dintr-un total de circa 100000 de cetățeni români, în comparație cu un electorat total de 1,6 milioane.  Dacă dumneavoastră ziceți că e insultător a spune că Republica Moldova e străinătate, atunci și mai insultător e că doar 70 000 de persoane din această semi-colonie rusească s-au declarat “români” la recensământ. Eu aș zice să nu mai faceți gălăgie datorită faptului că faceți parte dintr-o infimă minoritate.»

Logica lui Clej este, aparent, una rece de ziarist și politician pragmatic, în realitate este una de Komisar sovietic, care își permite să califice, în 2010, de «demonstragiu» un român care dorește reintegrarea Basarabiei în România, acțiune normală, dacă Pactul Stalin-Hitler a fost un act ilegal, așa cum se precizează în PROCLAMAŢIA PENTRU DECOMUNIZAREA ROMÂNIEI produsă de Ilieșiu, redactată la Bucureşti la 23 August 2008, la 69 de ani de la semnarea Pactului Hitler-Stalin de la Moscova, unde se solicită «condamnarea Pactului Stalin-Hitler şi a consecinţelor lui ca ilegitime şi criminale, printr-un referendum organizat cât mai curând posibil».

Să nu fi citit Clej atunci textul pe care îl publicase la 21 ianuarie 2010 ? Sau atunci, între 2008 ți 2010, plătitorii lui nu voiau încă să fie anulate consecințele Pactului prin care Basarabia a fost inclusă în Uniunea Sovietică și sute de mii de cetățeni români-români au fost deportați în lagăre de muncă, unde au pierit de frig și epuizare.
Dan Culcer