VA MAI AMITITI DE THEOPHYLE ? Din trădare în tradăre am pierdut România Mare! 20-21 August 1944

Sunt popoare care isi cunosc istoria si o accepta asa cum a fost, sunt popoare care isi cunosc istoria si nu o accepta asa cum a fost si sunt popoare care nu isi cunosc istoria, deci nu au ce accepta sau nega; in acest fel lucrurile sunt dezbatute dupa ureche sau dupa traditiile orale transmise in mii de feluri.
“Perioada 23 august 1944 – 3 ianuarie 1948 este poate una dintre cele mai albe pete din istoriografia romaneasca. Nu ca nu s-a scris, bineinteles ca s-a scris din trei colturi ale ringului romanesc – rosu, albastru si verde. Nu exista insa istoria scrisa din coltul gri, cel adevarat, care povesteste istoria fara sa o comenteze, asa cum a fost – fapte. Simple fapte, fara pasiunea politica si interpretarile mitologice de care bineinteles are nevoie orice popor, dar care nu pot fi valabile din punct de vedere al faptelor care s-au petrecut.
Probabil ca nu as fi scris acest articol daca ieri Basescu nu ar fi avut iesirea la interviul pe b1Tv. Deplor iesirea si limbajul suburban, nu si faptele despre care a vorbit Basescu. Nu se poate spune ca relatia Basescu – Casa Regala este una fara sentimente si resentimente, nici faptul ca evenimentul de ieri nu se datoreaza unui prea mare respect reciproc si in sfarsit nici nu se poate nega lipsa de tact de care a dat dovada Casa Regala in relatiile cu Presedintele Romaniei in perioada Basescu.
Nu am nici o vointa de a transforma acest blog intr-unul istoric (am deja unul), dar cred ca sunt aspecte care trebuie puse in atentia opiniei publice pentru a nu transforma lucruri serioase intr-o discutie de gen “ba pe-a ma’tii”. In biografia formala a regelui este scris ca : Regele Mihai a organizat la 23 august 1944 arestarea lui Antonescu. S-a opus guvernelor prosovietice din anii 1945-1946. A fost constrâns să abdice la 30 decembrie 1947. Trei propozitii, trei jumatati de adevar!”

În noaptea de 13/14 iunie 1944, are loc o întâlnire conspirativa a reprezentantilor PCR, Emil Bodnaras si Lucretiu Patrascanu, cu reprezentantii Palatului Regal si ai armatei: generalii Constantin Sanatescu, Aurel Aldea si Gheorghe Mihail, colonelul Dumitru Damaceanu si Grigore Niculescu-Buzesti, cifrator în Ministerul Afacerilor Externe român. In aceste discutii s-a propus evaziv 0 operatiune de deschidera a frontului. Dupa plecarea participantilor de la consfatuirea cu comunistii din 13/14 iunie 1944, au mai ramas în incinta pentru o “consfatuire de rutina” Emil Bodnaras si Dumitru Damaceanu care au stabilit în strict secret ca, în scopul înlaturarii lui Antonescu si pentru a grabi iesirea României din razboi, un segment de front de la Iasi, denumit conspirativ “Poarta Iasiului” sa fie deschis din punct de vedere militar la o anumita data. Acest segment de front, în caz de retragere, venea pe linia de fortificatii Focsani-Namaloasa-Galati. Segmentul de front stabilit avea o largime de 25 km între Erbiceni si Rediu Mitropoliei, la nord de Iasi, aparat de C. 5 A. din Armata a IV-a, comandant generalul Nicolescu Constantin, iar Uniunea Sovietica sa fie anuntata. De mentionat ca Generalii Constantin Sănătescu si Dumitru Dămăceanu erau in legatura cu aliatii occidentali de luni de zile (fara cunostinta Regelui), cu ajutorul lui Barbu Ştirbei aflat la Cairo, intr-un fel sau altul au jucat la doua capete.

Ofensiva sovietica a început în dimineata zilei de 20 august, iar trupele române din “Poarta Iasiului” s-au retras în cursul noptii. La ora 13.00, trupele sovietice au intrat în Iasi, depasind trupele Armatei a IV-a, aflata în retragere dezordonata. Maresalul Antonescu a facut o scurta inspectie pe front în perioada 20-21 august 1944 si a constatat spargerea frontului si retragerea haotica dar s-a întors repede la Bucuresti, mai hotarât ca oricând sa semneze armistitiul cu rusii.